• unele state membre au introdus plafoane stricte de rate ale dobanzii, intrucat creditele cu preturi inalte pot agrava situatia financiara a consumatorilor si reflecta proasta functionare a pietelor, in special pentru
  
  credite de valoare mica;
• in multe din statele membre care au reglementat domeniul, acestea au abordat in general categorii specifice de imprumuturi si masurile respective s-au intemeiat pe studii de impact care au tinut
  
  cont de situatiile din pietele respective;
• alte tari justifica absenta unor asemenea reglementari, in special prin aceea ca plafoanele vor reduce accesul la
  
  credit, mai ales pentru persoanele cu mijloace financiare modeste.
• In plus, trebuie precizat ca si in situatia in care reglementeaza pretul creditului, statele membre UE se diferentieaza in legatura cu gradul si modul in care realizeaza aceasta.

Tipuri de restrictii asupra ratelor dobanzii

Inainte de a analiza experienta in domeniu a unor state membre UE, este util sa fie prezentata o tipologie a restrictiilor asupra ratelor dobanzii la

credite. Un studiu IIF/ZEW din 2009, intocmit de catre un grup de experti pentru Comisia Europeana, defineste termenul "restrictii asupra ratelor dobanzii" ca insemnand toate prevederile legale care limiteaza pretul in contractele de

credit.

Potrivit acestui studiu, restrictiile privind ratele de dobanda (interest rate restrictions - IRR) se clasifica in restrictii directe asupra nivelului ratelor de dobanda (dobanda conventionala, penalizatoare) si restrictii indirecte asupra metodelor de calcul (dobanda anuala efectiva - DAE, dobanda compusa, variabilitate), alte restrictii in privinta elementelor de cost si restrictii privind parametri ai creditului (rate, scadenta, suma creditului). Restrictiile directe limiteaza rata contractuala sau nivelul dobanzii ce pot fi aplicate, in timp ce restrictiile indirecte au impact asupra costului creditului.

Precizam ca restrictiile directe pot imbraca forma unor plafoane absolute, fixe (Grecia, Irlanda, Malta) sau a unor plafoane relative bazate pe o rata de referinta (Belgia, Estonia, Franta, Slovenia, Germania, Italia, Olanda, Polonia, Portugalia, Slovacia, Spania, Slovenia). Plafoanele relative pot fi bazate pe o rata de referinta a bancii centrale/rata de dobanda legala (referinta exogena) sau pe o rata medie a dobanzilor pietei (referinta endogena). Plafoanele ce depind de o referinta exogena prezinta dezavantajul ca este foarte dificil de stabilit nivelul lor corect, astfel incat sa nu se produca perturbatii importante pe piete.

Unele tari au plafoane numai in mod exceptional: de exemplu, in Spania, plafoanele se aplica numai pentru creditul in descoperit de cont si anumite imprumuturi pentru locuinte cu caracter social; in Irlanda numai pentru uniuni de

credit si "moneylenders"; in Grecia pentru non-banci; in Olanda sunt excluse creditele ipotecare etc.

Se declara adesea in spatiul public autohton ca toate tarile Uniunii Europene, cu exceptia Romaniei, aplica plafoane de

credit. Studiul ZEW a identificat 14 tari care aplicau plafoane asupra dobanzilor contractuale de stipulat in contracte de

credit tipice. Alte 13 tari nu aveau astfel de plafoane.

• Germania

• Spania

Spania se afla la inceput de drum in ceea ce priveste introducerea unor plafoane obiective la dobanzile aferente creditelor bancare. Exista limite doar pentru anumite categorii specifice de imprumuturi: imprumuturi in descoperit de cont si imprumuturi pentru locuinte cu caracter social. Prin urmare, ratele dobanzilor la creditele pentru

consumatori se stabilesc, in general, in mod liber conform intelegerii intre parti. Totusi, in aceasta tara exista o interdictie generala a camatei care nu limiteaza protectia exclusiv la

consumatori. Pe piata financiara, interdictia apara interesele oricaror persoane care contracteaza

credite bancare, indiferent daca sunt

consumatori sau nu. In conformitate cu legea Azcarate din 1908, inca in vigoare, se sanctioneaza drept camata, printre altele, "orice contract de imprumut in care se stipuleaza o dobanda superioara celei normale a banilor, ce este in mod manifest disproportionata". In Spania, nu exista o rata oficiala a camatei, plecand de la care orice dobanda superioara sa fie declarata camata. Camata este un concept relativ care se determina ca exces de costuri peste media pietei. In materie de camata, tribunalele decid de la caz la caz, formandu-si in mod liber convingerea lor. Totusi, jurisprudenta considera ca exista camata cand dobanzile depasesc dublul dobanzii medii ordinare pentru operatiuni din categoria celei analizate (Decizia 628/2015 a Tribunalului Suprem din 25 noiembrie 2015). Ratele medii au ca referinta "ratele de dobanda practicate de entitati" care sunt publicate de banca centrala a Spaniei. Totusi, entitatile pot justfica existenta unor circumstante exceptionale care sa explice stipularea unei dobanzi mai mari decat cea normala a banilor. Utilizand conceptul de camata, instantele judecatoresti au anulat anumite imprumuturi pe care le-au considerat ca incalcand legea privind camata.

In noiembrie 2017, Congresul Deputatilor din Spania, la initiativa Partidului Popular, a aprobat o propunere prin care a cerut guvernului acestei tari sa elaboreze o noua reglementare care sa intareasca protectia utilizatorilor de servicii financiare prestate de entitati care nu sunt supravegheate de niciun organism oficial (de ex. Banca Spaniei si CNVM). Solicitarea are in vedere faptul ca sectorul creditelor private acordate de entitati nefinanciare s-a dezvoltat puternic in Spania in anii care au urmat crizei economice. In cadrul acestui sector, exista o puternica varietate in modul de acordare a finantarii private, de la imprumuturi cu garantii ipotecare, minicredite rapide care se acorda prin telefon mobil sau Internet si inclusiv

credite garantate prin amanetarea de vehicule. Multi dintre creditorii privati sunt domiciliati "off-shore" si toti se caracterizeaza prin costul ridicat al finantarii oferite clientilor lor, un exemplu de

credit cu dobanda de peste 5.000% (rata anuala efectiva) fiind prezentat pentru exemplificare in sedinta plenara a Congresului Deputatilor din 17 noiembrie 2017. Este posibil ca reglementarea solicitata guvernului sa conduca la stabilirea de plafoane de dobanzi in sectorul creditelor private acordate de entitati nefinanciare, in special in legatura cu "creditele rapide".

• Marea Britanie

In general, Marea Britanie poate fi considerata ca o tara care aplica controale subiective in privinta ratelor dobanzii instantelor judecatoresti revenindu-le sarcina de a determina daca relatia dintre creditor si debitor este incorecta pentru acesta din urma. In acest sens, in studiul IIF/ZEW din 2009, Marea Britanie nu a fost mentionata ca tara ce aplica restrictii directe asupra dobanzilor, desi legislatia nationala stabilea o limita in privinta nivelului ratelor dobanzii pentru uniunile de

credit ("credit unions"). Pozitia adoptata de autorii studiului se explica prin aceea ca imprumuturile uniunilor de

credit detineau o pondere redusa in totalul creditarii. In anul 2015, in Marea Britanie a fost introdus un plafon asupra dobanzilor la imprumuturile cu cost ridicat, ce sunt acordate pe termen scurt ("high cost short-term

credit - HCSTC"). Masura priveste doar un segment al unui sector de creditare relativ marginal ("high-cost credit"), aflat in opozitie cu "mainstream credit".

In ceea ce priveste camata, potrivit raportului IIF/ZEW, aceasta este considerata a reprezenta imprumuturi acordate cu dobanzi excesive sau exorbitante, dar nu exista un astfel de termen in legislatie si nu exista sanctiuni legale pentru un astfel de comportament daca entitatea ce acorda imprumuturi este autorizata de autoritatea de reglementare competenta.

In decursul timpului au fost facute incercari de asociatiile de

consumatori de a se introduce plafoane de dobanzi, inclusiv prin inaintarea de amendamente in acest scop cu ocazia discutarii unei noi legi privind serviciile financiare in anul 2010. Aceste amendamente nu au fost agreate, dar Guvernul a insarcinat Office of Fair Trading sa analizeze problematica plafoanelor de dobanzi ca parte a unei analize mult mai largi privind pietele de

credit cu costuri inalte ale dobanzii. Un raport final a fost publicat in iunie 2010. In 2011, guvernul britanic a solicitat un raport Universitatii din Bristol in privinta impactului costului total al introducerii unei limite de dobanda pe piata creditului cu cost inalt. Concluziile celor doua rapoarte au convins guvernul britanic ca, la acel moment, impunerea unui plafon variabil asupra costului total al creditului nu era solutia de rezolvare a problemelor ce afectau consumatorii pe pietele de

credit pe termen scurt. Totusi, guvernul nu a vrut sa inchida calea unei solutii de acest tip in viitor. In consecinta, guvernul a introdus in Legea privind Serviciile financiare din 2012 atributii in domeniul stabilirii plafoanelor de dobanda pentru creditele HCSTC pentru noua autoritate de protectie a consumatorilor din sectorul financiar (Financial Conduct Autority - FCA), care era programata a-si incepe activitatea in aprilie 2014. FCA a decis sa limiteze pretul imprumuturilor cu cost inalt si pe termen scurt, incepand cu data de 1 ianuarie 2015, pentru o perioada de proba de 2 ani. In acest sens, au fost introduse trei limite: dobanda la imprumuturi nu poate depasi 0,8% pe zi din suma imprumutata; exista o limita in privinta costurilor in caz de default de 15 lire sterline; si limita totala de cost inseamna ca imprumutatul nu va trebui niciodata sa ramburseze mai mult de 100% din suma imprumutata. Precizam ca un imprumut cu cost inalt pe termen scurt este definit in manualul FCA drept un

credit reglementat care are o rata anuala efectiva de cel putin 100% si trebuie sa fie rambursat (sau substantial rambursat) in termen de un an. De asemenea, definitia exclude o serie de imprumuturi specifice pe termen scurt. Limitele amintite mai sus au fost innoite in anul 2017, pentru o perioada de trei ani. In prezent, FCA analizeaza celelalte piete de

credit cu cost inalt pentru a determina daca sunt necesare interventii de politica.

• Franta

In Franta, legislatia privind camata determina stabilirea de plafoane asupra ratelor de dobanda practicate de institutiile de

credit si societatile de finantare. Potrivit art. L.313-3 din Codul Consumului, orice imprumut conventional acordat la o rata globala efectiva care depaseste, la momentul acordarii, cu mai mult de o treime rata efectiva medie practicata in cursul trimestrului precedent de catre institutiile de

credit pentru operatiuni de aceeasi natura ce comporta riscuri similare, constituie un imprumut acordat in conditii de camata. Institutiile de

credit nu pot acorda un imprumut cu o rata superioara plafonului privind camata aplicabil.

In prezent, plafoane privind camata sunt aplicabile in situatia a patru categorii generale de imprumuturi:

• imprumuturi de
  
  consum acordate particularilor;
• imprumuturi imobiliare acordate particularilor;
• imprumuturi acordate persoanelor juridice care nu au o activitate economica;
• descoperit de
  
  cont acordat intreprinderilor.

Urmare legii pentru initiativa economica din 1 august 2003 si a legii din august 2015 in favoarea intreprinderilor mici si mijlocii, celelalte tipuri de imprumuturi catre intreprinderi nu mai fac obiectul unor rate de dobanzi plafonate.

Ratele efective medii practicate de institutiile de

credit si de societatile de finantare (cuprinse intr-un esantion), in baza carora se obtin ratele plafon privind camata, sunt calculate de catre Banca Frantei. Pentru creditele de

consum sunt stabilite trei plafoane in functie de marimea creditului, ratele fiind mai ridicate pentru imprumuturile de valori mai mici datorita impactului mult mai mare al cheltuielilor fixe de acordare a finantarii in calculul ratelor efective. De exemplu, plafonul de dobanda pentru creditele cu o valoare mai mica de 3000 de euro este de 20,88 %, in timp ce acest plafon este de 5,85% pentru creditele cu o valoare mai mare de 6000 de euro.

• Slovacia

Slovacia aplica un sistem obiectiv de control asupra ratelor dobanzii la creditele de

consum. Potrivit legislatiei nationale, dobanda maxima permisa este de doua ori valoarea dobanzii anuale efective medii la tipul respectiv de

credit de

consum acordat de institutiile de

credit si sucursalele bancilor straine pentru trimestrul ce precede incheierea contractului de

credit (exista 31 de plafoane in functie de tipul, suma si scadenta creditului). Ratele de referinta sunt stabilite de catre Ministerul de Finante in colaborare cu Banca Nationala a Slovaciei, pe baza informatiilor transmise de entitatile precizate in legea privind creditul de

consum. Plafoanele fixe sunt stabilite cu o frecventa trimestriala si sunt publicate pe pagina de web a Ministerului de finante al Republicii Slovace.

• Slovenia

In legislatia slovena, exista mai multe tipuri de restrictii aplicate asupra nivelului dobanzilor. Pentru creditele de

consum, plafonul de dobanda este de doua ori dobanda anuala efectiva medie pentru

banci si bancile de economii, publicata de Banca Sloveniei, de doua ori pe an, in Buletinul Oficial. Banca centrala calculeaza mai multe plafoane de dobanzi in functie de scadenta si suma creditelor. Potrivit raportului IIF/ZEW din 2009, plafoanele se aplica numai in relatie cu creditul nebancar.

Concluzii

Impunerea de restrictii asupra dobanzilor la

credite reprezinta o problema complexa, tarile din UE avand abordari opuse in aceasta privinta. Unele tari utilizeaza anumite forme de restrictii asupra creditelor, altele justifica absenta acestora prin faptul ca ele reduc accesul la

credite si sunt de natura sa provoace distorsiuni grave in economie. In tarile care aplica restrictii, un instrument utilizat adesea este reprezentat de legislatia impotriva camatei. Tarile care au plafoane, in marea lor majoritate, au optat pentru cele relative. Cele mai multe dintre acestea stabilesc plafoane bazate pe referinte endogene (rate medii ale dobanzilor pietei). Foarte putine tari folosesc plafoane ce se construiesc plecand de la referinte exogene (de ex. rata de referinta a bancii centrale) datorita faptului ca este dificil sa se stabileasca nivelul lor optim. Exista tari ce au o rata unica de dobanda, dar cele mai multe opteaza pentru stabilirea de rate multiple pentru diferite tipuri de

credit, sume imprumutate si scadente.

NOTE:

• Studiul IIF/ZEW din 2009

Documentul intitulat "Study on interest rate restrictions in the EU" a fost elaborat de experti ai Institut fur Finanzdienstleistungen e.V. si Zentrum fur Europaische Wirtschaftforschung GmbH. El contine un inventar cuprinzator al tipurilor de restructii asupra ratelor dobanzii care existau la momentul realizarii sale in statele membre ale UE si o evaluare a impactului acestora, atat asupra pietelor de

credit, cat si a populatiei.

• Limitele pentru imprumuturi in descoperit de
  
  cont din Spania
  

Restrictia legala se refera la dobanda aplicabila la facilitatea de descoperit de

cont la conturile curente ale consumatorilor, care nu poate depasi, exprimata ca DAE, de 2,5 ori dobanda legala (informatii referitoare la martie 2011). Rata dobanzii legale este stabilita in fiecare an prin legea bugetului.

• Controalele subiective din Marea Britanie

Articole similare

Subiecte relevante