Ionut Balan Ionut Balan

Scriam de curand ca inflatia nu-i intotdeauna si pretutindeni un fenomen monetar, din moment ce banii din QE baltesc in banci si nu reusesc sa o provoace. Inflatia este o masura a lipsei de eficienta in alocarea resurselor materiale, de munca sau manageriale. Ea se exprima, bineinteles, "standardizat", prin intermediul banilor, dar ei sunt pusi in sistem pentru ca acesta sa nu se blocheze si nu reusesc sa umble la cauza, care-i de cele mai multe ori structurala.

Da, insa daca inflatia mai mult se exprima decat este un fenomen monetar, nu inseamna ca e unul avicol. Ea actioneaza precum o taxa si e din acelasi film cu accizele care au readus benzina peste 5 lei pe litru, dar si cu tarifele la utilitati.

In fine, presa relata de curand ca, de la inceputul lunii noiembrie, pretul oualor a crescut chiar si cu 50% in magazine, producatorii punand aceasta situatie pe seama unei scaderi a productiei odata cu racirea vremii, dar si pe seama crizei de pe piata europeana, generata de scandalul contaminarii cu Fipronil, care a afectat ferme din Olanda, Franta si Belgia.

Au fost si voci izolate, care au sustinut ca, poate, scumpirea alimentelor din ultima perioada are legatura si cu cresterea deficitului de cont curent, care duce la majorarea importurilor si pune presiune pe inflatie, prin deprecierea monedei nationale.

Aceasta ultima perspectiva este, din pacate, una fantezista. Mai bine am reveni la realitatea si am vedea ca orice crestere de preturi trebuie validata de piata, adica de consumatori. Acestia trebuie sa si cumpere dupa scumpiri. Pentru a se putea cumpara, trebuie sa existe bani – evident, inegal distribuiti. Nu cumva cauza maririlor de preturi este excesul de lei in piata, neacoperit de o oferta echivalenta corespunzatoare de bunuri?

Datele oficiale ne confirma ca asa este. Masa monetara in sens larg (M3) s-a majorat cu 12,3% in perioada septembrie 2016 – septembrie 2017. In acelasi interval, masa monetara in sens restrans (M1) a crescut cu 21,8%, iar numerarul in circulatie, cu 18,9%. Doar in septembrie, comparativ cu august, cantitatea de cash din economie s-a marit cu 1,3%.

Cel mai bizar e ca, in aceste conditii, de reaprindere a motoarelor inflatiei, exista inca analisti care sustin ca ar trebui luate masuri de relaxare a politicii monetare si de dobanzi, cand este limpede ca vremea acestora a trecut si ca acum e nevoie de miscari de intarire si consolidare, in masura sa stimuleze economisirea si sa reduca deficitul extern. Iar inainte de asta e necesara o compensare a deficitului de productivitate intre marfurile autohtone si cele din afara, care in lipsa parghiilor structurale se poate face prin intermediul deprecierii leului. Cu mentiunea ca relaxarea fiscala a fost anulata de lipsa masurilor structurale si de faptul ca venitul disponibil a fost inghitit de scumpirea carburantilor si utilitatilor.

Pe scurt, nu doar ca oferta de oua a scazut, dar si cantitatea de bani din economie a crescut, de unde si amplitudinea scumpirilor. De remarcat ca printre principalii beneficiari ai majorarilor de preturi este chiar bugetul deficitar al statului, care va colecta astfel sume mai mari din TVA, de natura sa contrabalanseze reducerea taxei inapoi la 19% de anul acesta.

Ca sa rezum, chestiunea care merita pusa pe tapet este daca preturile sunt mai mari ori banii mai multi. Perspectiva ce explica inclusiv evolutia cursului de schimb si a pretului banilor. Si desi in zona euro se vede ca banii din QE baltesc in banci, fara a reusi sa provoace inflatie, la noi se observa ca ceea ce seamana a relaxare cantitativa genereaza marirea preturilor. Insa inflatia mai mult se exprima decat este un fenomen monetar, deoarece are legatura cu majorarea remuneratiilor in zona non-tradable, cum ar fi cea a administratiilor publice locale, deci cu sporurile reduse de productivitate si cu cresterea salariului minim. Se poate intra chiar intr-o spirala preturi – salarii daca urmam aceasta cale. Cu precizarea ca nu neaparat o crestere de preturi se coreleaza cu una de costuri, ci comerciantii tind sa extraga surplusul de bani din piata cand el exista, ceea ce echivaleaza cu incercarea de a-si maximiza profiturile.