Exista dezideratul conturat politic ca, pana la jumatatea deceniului ce vine Romania sa adere la zona euro (ZE); se aduc in acest sens argumente de ordin economic, politic si geopolitic. Asemenea argumente se regasesc in Raportul de fundamentare a aderarii la ZE, care a fost elaborat sub indrumarea Comisiei Nationale formate la inceputul anului trecut.

Aderarea la zona euro presupune o moneda nationala cat mai solida, care sa aiba radacini intr-o economie robusta si politici bine chibzuite. Este iluzoriu sa credem ca Aderarea se poate face mizand pe clementa externa si ignorand reguli de buna administrare a economiei, lectii ale istoriei economice, ale crizei din ZE.

Exista teze de baza promovate in raportul mentionat, ce merita sa fie enuntate, nu in cele din urma fiindca politica monetara (si de curs de schimb) a BNR este discutata intens in sfera publica in aceasta perioada.

 Astfel:
  • Aderarea la zona euro implica intrarea economiei in regimul mecanismului de schimb 2 (MCS2) cu cel putin 2 ani inainte. Acest mecanism implica stabilirea unei paritati centrale a leului fata de euro. Intrarea in MCS2 nu este mai putin exigenta decat aderarea propriuzisa la ZE in privinta conditiilor de robustete economica;
  • Consolidarea bugetara, alias deficite bugetare mici si cresterea veniturilor fiscale, este conditie necesara pentru asigurarea robustetei economiei, a rezistentei la socuri adverse;
  • Controlul deficitelor externe, adica deficite de cont curent relativ mici si usor finantabile, este de asemanea o conditie obligatorie. Este aproape o "lema" a functionarii ZE ca economiile ce nu au grad adecvat si sustenabil de competitivitate sufera (mai cu seama ca ZE are propriile insuficiente de design si politici); tot aici este de subliniat importanta masurilor macroprudentiale, care sa atenueze dinamici tip "avant - prabusire" ale creditarii;
  • Este nevoie de un sistem financiar bine capitalizat si cu stoc mic de neperformante, cu modele de afaceri ce furnizeaza economiei pentru dezvoltare.
Mai multe detalii in articolul domnului Daniel Daianu pe OpiniiBNR.ro 

In lumina si a celor schitate in articol se impun unele consideratii:
  • Riscul mare ar fi pierderea increderii in moneda nationala
  • Cresterea puternica a ratei de politica monetara si inasprirea conditiilor monetare pentru a preveni un atac pe leu, ar afecta costul creditelor in toata economia, ar avea impact sever asupra stabilitatii financiare
  • De aceea, asocierea dimensiunii taxei din Ordonanta 114 de Robor (ce este reper al conditiilor pe piata monetara interna) este o masura neinspirata
  • Dar lupta impotriva inflatiei si stabilitatea economiei reclama un policy-mix echilibrat, care sa nu puna presiune pe leu
  • A cere deci BNR sa "gestioneze" dobanzi mici pe piata monetara asigurand totodata stabilitatea cursului nu este rezonabil
  • Leul trebuie sa fie aparat, intarit, pana la adoptarea euro. Iar a apara leul inseamna sa avem consolidare bugetara (deficit in descrestere si crestere de venituri fiscale), sa controlam deicitele externe, un sistemul financiar solid, sa facem reforme ce maresc competitivitatea economiei.
Sursa: OpiniiBNR.ro