Ionut Balan Ionut Balan

Doar incalcarea legilor ar trebui sa coste , nu si respectarea lor. Dar statul mai si externalizeaza in privat supravegherea conformarii, pe spinarea consumatorilor

Intr-o societate normala – pe care, in ziua de azi, am putea la fel de bine s-o numim si "ideala", costul respectarii legilor ar trebui sa fie zero. Respectul fata de lege ar trebui sa defineasca firescul, atat din perspectiva cetatenilor si firmelor, cat si din cea a institutiilor de stat. Bani din buzunar ar trebui sa scoata doar contravenientii si infractorii, in baza principiului elementar ca "cine greseste, plateste".

Stim insa foarte bine ca lucrurile sunt foarte departe de a sta asa. Si ne amintim cel mai bine de asta atunci cand constatam ce armate de angajati si contractori sunt nevoite sa finanteze companiile doar pentru a se asigura ca nu incalca din greseala vreo lege sau reglementare. Ne gandim la contabili, consultanti fiscali, juristi, auditori, evaluatori si altii asemenea. Expertiza si munca lor sunt reale si nu se cade sa le denigram, dar, totusi, e bine sa nu scapam din vedere ca nu e firesc ca activitatea acestora sa devina mai importanta decat a salariatilor direct productivi, cei ce se ocupa efectiv cu crearea de valoare adaugata ce sta la baza cresterii economice.

Statul insa nu se multumeste doar sa "scumpeasca" respectarea legilor. De multe ori, el pur si simplu externalizeaza sectorului privat diverse activitati de supraveghere a conformarii cu legislatia in vigoare, iar costurile suplimentare inregistrate in acest fel de companii ajung, bineinteles, sa fie suportate tot de consumatori.

Am mai discutat de serviciile gratuite "prin efectul legii" pe care companiile le presteaza catre stat. Am adus vorba de popririle Fiscului, care le ordona bancilor sa le umble clientilor in conturi si sa vireze banii catre stat, chiar daca interesul lor nu e sa se consoleze cu comisionul de poprire si sa-si "omoare" clientela, ci ca prin conturi sa se invarta sume cat mai mari. Sau de faptul ca producatorii de carburanti si tigari actioneaza ca agenti fiscali neremunerati, colectand accizele impuse pe aceste produse.

La toate astea s-au adaugat, mai de curand, costurile armonizari legislatiei nationale cu cea europeana in diferite domenii. De exemplu, bancile si alte institutii au fost nevoite sa-si dezvolte departamente de protectie a datelor personale, combatere a spalarii banilor, antifrauda si activitati de cunoastere a clientelei care ajung sa fie mai mari si mai importante decat cele care se ocupa de business-ul de baza al institutiilor de . Din nou, activitatile-suport au ajuns sa capete preeminta inaintea celor aducatoare de profit. Paza e mai importanta decat producerea de beneficii. Si, desigur, cel care sufera intotdeauna cand e protejat cu forta e consumatorul final.

Ceea ce trebuie precizat insa este ca nu are nimeni nimic cu combaterea spalarii banilor, dar e bine ca de aceste lucruri sa se ocupe niste organisme care sa realizeze de la cap la coada toate activitatile, cum e si cazul colectarii de impuneri fiscale, nu sa fie incarcate alte entitati cu costuri pentru a face treaba in locul altora "prin efectul legii". Diviziunea muncii este premisa de baza a eficientei in toate domeniile. Companiile nu trebuie impovarate cu functii care le indeparteaza de la rolul lor primordial in economie.