Pentru multi, aceasta prima saptamana dupa concedii nu a fost altceva decat o simpla intoarcere la munca. Asa ca simt nevoia sa va aduc putin cu picioarele pe pamant: asistam la inceputul efectelor provocate de rotirea acelorasi care au ajutat lumea sa iasa din criza 2007-2008.

De aceasta data, narativul nu mai contine "baietii rai" – a se citi Lehman si restul – ci avem o sumedenie de… baieti buni ale caror bune intentii au permis acestei situatii explozive sa se dezvolte.

Ajutor fara un plan precis

De la criza din 07-08 pana la cea a datoriilor tarilor europene din 2013, Rezerva Federala si BCE au inundat sistemul financiar cu munti de pentru a evita efectul de domino al default-urilor, ceea ce ar fi dus, in cele din urma, la eliminarea accesului companiilor mici si a corporatiilor mai "slabe" la finantari.

Aceasta strategie a functionat, in sensul in care default-urile au scazut la cote istorice si, chiar cand inflatia a inceput sa creasca, bancile centrale au crescut dobanzile si au luat in calcul renuntarea la relaxarea cantitativa. Oprirea acestei relaxari inseamna ca bancile centrale trebuie sa retraga banii pe care i-au folosit la valorizarea creditelor si sustinerea burselor. Ideea ar fi ca pietele sa… nu observe acest lucru, pentru ca nu putem pur si simplu derula timpul inapoi la circumstantele pre-criza: retragerea banilor ar crea un haos pe piete, facandu-le foarte vulnerabile la volatilitate.

Deja vedem semne de stress din tarile emergente. Daca acesta e inceputul crizei, are Fed suficienta "munitie" pentru a-i face fata?

Primele semne ale efectelor secundare

Accesul facil la i-a facut pe investitori sa isi asume mai multe riscuri, determinand corporatiile si guvernele sa mareasca datoriile. Acum, dobanzile cresc, companiile sunt confruntate cu riscuri de refinantare, dupa ani de zile in care asta era ultima lor grija. Efectul de "deleverage" a devenit o adevarata boala si a creat o "bula" pe pietele de actiuni si .

Pietele emergente sunt primele victime. Devenise evident ca tarile emergente sunt pe marginea prapastiei si, daca mai sunt investitori care se indoiesc de asta, presedintele Argentinei, Mauricio Macri, a postat un clip pe YouTube in care admite ca tara e in situatie de criza. Peso-ul argentinian a cazut 50% fata de USD, anul acesta. Banca centrala a crescut la 60%, guvernul a reintrodus taxele de export la cereale – ne asteptam ca situatia sa se inrautateasca, iar oamenii de rand suporta consecintele.

Lucrurile nu arata mai bine nici in SUA

Investitorii nu se simt bine nici peste Ocean. Curba profiturilor la investitii cu fix e cea mai plata din ultimii 11 ani; presedintele Fed, Jerome Powell, a promis o crestere a dobanzii de inca 2 ori anul acesta si de 4 ori anul viitor. Mai mult, il avem pe presedintele Trump care alimenteaza razboiul comercial, cu consecinte inca nebanuite.

Spreadurile pe obligatiunile corporate au crescut mai putin decat in tarile emergente, ceea ce inseamna ca investitorii au gasit altceva mai bun de facut cu banii.

In momentul de fata, investitorii trebuie sa se intrebe ce vor exact. Sa investeasca astfel incat sa aiba expunere mica la volatilitate sau sa investeasca fiind convinsi ca nu vom scapa prea curand de relaxare cantitativa, mai ales din cauza incertitudinii politice?

Sursa: Comunicat Saxo Bank