• Legii 296/2004 | in special art. 77 pana la art. 81(aceasta este Legea 193/2000 republicata prin Legea 296/2004, apoi prin Legea 363/2007 si apoi prin Legea 161/2010 - in functie de data semnarii contractului initial, se va alegea care se aplica in acea perioada);
• OG 21/1992
• Codul Civil | in special articolele 973, 966, 970, 984, 983
• Ordonantei 174/2008
• Legea 190/1999 sau Legea 34/2006.

• art. 35: interzicea majorarea costurilor existente sau introducerea de noi costuri pe parcursul derularii contractului;
• art. 36: interzicerea oricarui alt comision in afara de: comision analiza dosar, comision administrare
  
  credit SAU comision administrare
  
  cont curent si comision unic pentru servicii prestate de catre Banca la cererea expresa a consumatorului;
• art. 37: exprimarea dobanzii variabile inscrisa in contract sau deductibila din contract dupa modelul "Marja + Indice de Referinta" (unde Marja = fixa pe intreaga perioada a contractului iar Indicele = EURIBOR/ROBOR/LIBOR/rata dobanzii de referinta a BNR, in functie de moneda creditului).

Bineinteles, sunt foarte multe alte prevederi extrem de importante. Insa cele mai importante pentru clientii existenti erau acestea mentionate pentru ca afectau in mod direct si concret nivelul ratelor lunare pentru creditele existente.

OUG 50/2010 a intrat in vigoare pe data de 21.06.2010, producandu-si efectele ca atare pana pe data de 31.12.2010, cand, Legea 288 de adoptare a Ordonantei, a intrat in vigoare anuland practic toate aceste prevederi pentru contractele existente, Legea 288 spunand ca nu se mai aplica prevederile OUG 50 creditelor aflate in derulare ci doar noilor

credite ce urmeaza a fi contractate. Aceasta intoarcere la 180 de grade a legislatiei a intors spatele celor aproximativ 4.500.000 titulari unici a nu mai putin de 8.000.000 contracte existente. Asa cum aprecia si domnul Isarescu, clientii (persoane fizice) care sunt eligibili pentru a obtine

credite in acest moment sunt, in proportie covarsitoare, deja indatorati avand contracte care permit bancilor sa faca orice, oricand.

Dar cum s-a ajuns la aceasta situatie?

In cursul lunilor de vara in 2010 nici bancile (ARB), nici IFN-urile (ALB), nici BNR, nici Ministerul Finantelor si nici FMI nu au initiat o comunicare cu privire la aceste modificari de sistem generate de OUG 50. Singurele referiri la aceasta Ordonanta mentionau "catastrofalul" comision de rambursare anticipata si pierderile enorme pe care le vor suferi companiile bancare si nebancare din cresterea mobilitatii clientilor intre

banci prin eliminarea costului implicat in refinantarea creditelor existente.

Ordonanta 50 acorda bancilor 90 de zile in care sa alinieze contractele existente la prevederile OUG 50. Foarte putini clienti au primit invitatie de la bancile lor pentru a veni la Sucursalele in care au semnat contractele de

credit pentru a discuta modificarea acestuia in baza OUG 50. Dintre acestia, foarte putini si-au citit actul aditional; si mai putini cunosteau contractul initial pentru a realiza ce anume li se propunea prin actul aditional primit din partea bancilor; cei mai multi s-au multumit cu asigurarile reprezentatilor companiilor bancare si nebancare conform carora "nimic nu se schimbase" sau "oricum nu aveti ce face pentru ca banca decide".

Daca actele aditionale ar fi respectat cu buna-credinta prevederile OUG 50, cele relatate mai sus, nu ar fi avut nici o relevanta. Insa, clientii ceva mai atenti au semnalat contrariul, si anume ca actele aditionale:

• mareau nivelul ratelor de dobanda;
• schimbau tipul dobanzii (de cele mai multe ori creditele cu dobanda fixa erau declarate ca avand dobanda variabila);
• mareau la niveluri absurde marjele din contract (daca acestea se regaseau ca atare);
• deduceau marje aproape egale cu ratele de dobanda curente (acolo unde dobanzile erau mentionate ca fiind "dobanda de referinta a bancii" fara nici o alta explicatie; neavand o marja precizata in contractul initial, aceasta trebuia dedusa);
• au introdus comisionul de administrare (redenumit din: "risc", "monitorizare" etc.) sau chiar au insumat mai multe comisioane sub eticheta inca legala de "comision de administrare" (aspecte clar interzise de OUG 50/2010 articolele 35 si 36);
• au introdus clauze abuzive menite sa-i limiteze si mai putin optiunile clientului de a-si apara drepturile in fata bancii;
• nu aveau numar de inregistrare si nu erau personalizate cu datele fiecarui client si contract;
• contineau prevederi standard, indiferent de tipul de produs, tipul de dobanda sau moneda creditului, creandu-se si mai multa confuzie;

Poate cel mai grav tip de abuz era acela de a preciza in aceste propuneri de acte aditionale faptul ca toate aceste modificari erau impuse de OUG 50/2010, bancile incercand sa induca ideea ca nu dumnealor au facut aceste propuneri de modificari, ci pur-si-simplu, au transpus prevederile OUG 50 in practica.

S-a invocat si o Scrisoare Deschisa trimisa de catre ANPC reprezentantilor sistemului financiar-bancar prin care reprezentantii institutiei afirmau ca le este permisa bancilor calcularea discretionara a dobanzilor, nefiind obligate sa plece de la datele initiale inscrise in contract. Cu toate acestea, prevederile OUG 50 nu sustin aceasta ipoteza de lucru. Dimpotriva, prevederile OUG 50 exclud orice tip de modificare abuziva a costurilor creditelor.

O alta afirmatie "eticheta" a sistemului financiar-bancar a fost aceea ca, OUG 50 nu prevede ieftinirea creditelor. Niciodata nu au explicat faptul ca dobanzile variabile ofera formule de calcul care pot si modifica dobanda periodic. Astfel, la momentul semnarii contractului, nici banca si nici clientul nu stiau cu exactitate care va fi suma totala de rambursat pentru un

credit cu dobanda variabila. Tocmai, dobanda variaza conform termenilor din contract si doar la sfarsitul perioadei de rambursare se poate determina "costul total al creditului". Pentru creditele cu dobanda variabila putem vorbi doar despre nivelul dobanzilor. In Romania bancile au inteles ca dobanzile pot varia doar in sensul majorarii acestora, prin urmare, costul total al creditelor poate doar creste fata de estimarea initiala. Aceasta interpretare este abuziva si ilegala.

Dar sa nu generalizam. Nu chiar toate bancile au facut acest lucru, ci doar cele care, profitand de propria exprimare extrem de vaga din contract, au folosit aceste ambiguitati in defavoarea clientilor si ignorand drepturile acestora ca parti semnatare ale contractelor puse in discutie. Sunt si

banci care aveau contracte clare si care, la intrarea in vigoare a OUG 50, nu au facut altceva decat sa aplice prevederile Ordonantei.

Iata ce anume spun indicii de piata ca ar fi trebuit sa se intample cu ratele de dobanda pentru creditele cu dobanda variabila:

Au fost si clienti care s-au informat si au refuzat aceste acte aditionale care NU respectau prevederile OUG 50. Majoritatea acestora nu a ajuns la un consens cu bancile carora le sunt clienti pana la data intrarii in vigoare a Legii 288/2010 pentru ca bancile le spunea clientilor ca nu le pot da un raspuns pana nu vor avea confirmarea OUG 50/2010 in textul legii. Acest lucru nu s-a intamplat datorita activitatii de lobby sustinuta de sistemul financiar-bancar cu agresivitate prin intermediul reprezentantilor ARB, ALB, FMI, BNR si Ministerului de Finante. In urma acestui lobby extrem, acelasi grup parlamentar care a sustinut trecerea OUG 50 in vara lui 2010, a si anulat-o prin excluderea contractelor aflate in derulare de sub aria de aplicare a prevederilor OUG 50.

Este aproape incredibil cat de multe abuzuri au fost comise pentru a modifica complet sensul unei Ordonante de Urgente prin Legea de adoptare, in conditiile in care Senatul aprobase integral si fara amendamente prevederile OUG 50 in toamna lui 2010. Nici Comisiile din Camera Deputatiilor nu au fost tocmai de acord cu aducerea la tacere a OUG 50. Totusi, in fata argumentului suprem numit FMI, sinonim cu "banii de la FMI", orice obiectie a fost ingenunchiata.

Unde Suntem Astazi?

Practic, astazi, clientii pot accepta acte aditionale emise in perioada de aplicare OUG 50 (21.06.2010 - 29.12.2010) dar care NU respecta prevederile acesteia sau se pot intoarce la contractele de

credit vechi care abunda in clauze abuzive. Legea le pune la dispozitie clientilor (dar si bancilor) 60 de zile de la intrarea in vigoare a Legii 288 (30.12.2010) pentru a denunta unilateral actele aditionale emise in baza unui text de lege in vigoare care a fost incalcat si care astazi nu mai este in vigoare.

Ce Pot Face Clientii?

• Sa ceara recalcularea scadentelor lunare din perioada 21.06.2010 - 29.12.2010 conform OUG 50/2010 (in aceasta perioada OUG 50/2010 era in vigoare si isi producea efectele ca atare);
• Sa denunte unilateral actul aditional incepand cu 30.12.2010;
• Sa conteste contractul initial in baza:
  • Legii 296/2004 art. 77 pana la art. 81 (aceasta este Legea 193/2000 republicata prin Legea 296/2004, apoi prin Legea 363/2007 si apoi prin Legea 161/2010 - in functie de data semnarii contractului initial, se va alegea care se aplica in acea perioada);
  • OG 21/1992
  • Codul Civil articolele 973, 966, 970, 984, 983
  • Ordonantei 174/2008
  • Legea 190/1999 sau Legea 34/2006.

Se vor studia legile si forma in vigoare a acestora la data semnarii contractului initial.

Cei care nu mai au energia, timpul si nervii pentru a scoate la lumina aceste abuzuri si a obtine drepturile asigurate de legislatia anterioara OUG 50, pot accepta actul aditional. Trebuie sa stie insa ca astfel, nu vor mai putea contesta contractul initial si nici noul nivel al dobanzilor si comisioanelor acceptat prin semnarea actului aditional.

Cei care nu au mers la banca trebuie sa stie ca, dupa termenul de 60 de zile (care se incheie zilele acestea), nu mai pot face nimic, Legea 288 considerand ca ati fost de acord cu actul aditional.

Concluzia

Indiferent de felul in care s-au transpus in textul legii 288 prevederile OUG 50/2010, problemele reale din piata nu pot fi negate. Discursul contradictoriu al sistemului bancar nu a reusit sa schimbe cursul discutiilor pe tema OUG 50/2010 din Comisiile Camerei Deputatilor. OUG 50/2010 a fost deturnata doar de argumentul suprem numit "obtinerea urmatoarei transe de la FMI". Acest argument s-a formulat in baza afirmatiilor conform carora neaplicarea acestor prevederi la contractele existente era una dintre conditiile acestui acord cu FMI.

Dincolo de aceste discutii, companiile si clientii lor trebuie sa gaseasca o cale de solutionare a problemelor reale care afecteaza buna desfasurare a relatiilor contractuale din aceasta industrie. Arma clientilor este informarea (contracte, legi, norme, produse) iar cea a companiilor este tocmai necunostinta oamenilor si lipsa timpului acestora (sau a disponibilitatii de a investi timp) pentru a obtine drepturile prin negociere sau chiar, in lipsa alternativei, actionand in instanta compania.

Cu riscul de a ne repeta, cel mai important beneficiu al OUG 50/2010 este transmiterea acestui mesaj puternic catre

consumatori de a-si studia contractele si de a se asigura ca aceste contracte sunt conforme legislatiei in vigoare. Speram ca fiecare consumator sa inteleaga pe deplin faptul ca nimeni si nimic nu le va apara drepturile daca dumnealor nu o fac. Primul pas este acela de a se informa temeinic si a incepe sa calculeze exact ce reprezinta fiecare ban din ratele lunare pe care le achita. Restul va veni de la sine. In lipsa implicarii individuale pentru apararea propriilor interese, oricat de reglementata va fi industria financiar-bancara, nimic nu se va schimba. Este nevoie de timp, rabdare si actiune din partea fiecarui consumator. Puneti-va increderea doar in propria putere si constientizati faptul ca o companie este suma clientilor sai. Daca doriti un sistem financiar-bancar schimbat, e timpul sa-l schimbati

Care sunt adevaratele

probleme pe care OUG 50/2010 le rezolva:

• Predictibilitatea variatiei dobanzilor;
• Transparentizarea costurilor creditarii;
• Simplificarea structurii unui produs de creditare;
• Comparatia usoara a produselor;
• Informarea responsabila a consumatorului inainte de semnarea contractului;
• Asigurarea mobilitatii clientilor pentru stimularea competivitatii produselor;
• Pastrarea conditiilor agreate de catre parti prin contract;
• Echilibrarea responsabilitatilor si drepturilor celor doua parti care au semnat contractul;
• Respectarea gradului de indatorare al populatiei conform reglementarilor in vigoare la semnarea contractului pe intreaga perioada a acestuia;
• Eliminarea comisioanelor sau a calcularii acestora in mod abuziv fata de consumator;
• Calcularea corecta a ratelor de dobanda si obligativitatea de a introduce toate costurile in costul creditului - DAE (Dobanda Anuala Efectiva).

• Sunt interzise clauzele abuzive in contract;
• Clauzele evazive vor fi interpretate in favoarea clientului;
• Clauzele care NU au fost negociate direct cu consumatorul sunt abuzive daca creeaza un dezechilibru intre drepturile si obligatiile partilor (in detrimentul clientului si contrar bunei-credinte);
• Clauzele contractuale prestabilite unilateral de comerciant NU pot fi declarate ca fiind "clauze negociate direct cu clientul"; prin urmare, NU se poate spune ca, prin semnarea contractului, clientul a fost de acord cu ele;
• Rezilierea contractului ca alternativa a clientului in caz ca nu accepta majorarea nivelului ratelor de dobanda poate fi invocata de banca doar daca cel imprumutat are si capacitatea de rambursare a creditului.

• Contractele au efect doar intre partile care au semnat (nu se pot invoca consecinte/efecte derivate din alte contracte ca baza pentru moficarea unui contract; exemplu: modificam dobanda pentru ca au crescut dobanzile la depozitele din portofoliul bancii sau pentru ca alte
  
  banci ofera aceleasi conditii);
• Obligatiile nefondate sau fals argumentate NU se pot aplica clientilor (exemplu: actele aditionale care, desi pretindeau ca erau emise in baza si conformitatea prevederilor OUG 50, in realitatea tocmai pe acestea le incalcau);
• Obligatiile/ clauzele asumate trebuie sa fie legitime nu numai ca text al contractului dar si ca efecte.

Articole similare

Subiecte relevante