Si luna octombrie 2010 a fost marcata de discutiile pe marginea ordonantei de urgenta 50 / 2010 conturandu-se cele doua tabere: pe de-o parte bancile prin vocea presedintelui ARB (dl Radu Gratian Ghetea) sustinute de FMI si BNR iar pe de alta parte promotorii legii, reprezentantii ANPC sustinuti de reprezentantii Consiliului Concurentei si de clientii nemultumiti de relatia existenta cu institutiile financiar-bancare.

In lunile precedente se vorbise deja despre faptul ca problemele aparute in a implementa OUG 50/2010 conform dorintei sistemului financiar-bancar pareau sa pericliteze acordul Guvernului Romaniei cu FMI. Pe 30 septembrie 2010 lucrurile s-au complicat, astfel Comisia Europeana a cerut un punct de vedere din partea autoritatilor romane referitor la conformitatea articolului 95 din OUG 50/2010 (articolul care instituie conformarea contractelor aflate in derulare prevederilor OUG 50/2010) cu articolul 30 alineatul (1) din Directiva 48/2008 (“Prezenta directiva nu se aplica contractelor de existente la data intrarii in vigoare a masurilor nationale de punere in aplicare”).

In asteptarea unei concluzii care va aparea sub forma legii de adoptare a OUG 50/2010 aflata inca in dezbatere in Camera Deputatilor, analistii FinZoom.ro pot doar constata urmatoarele:
  1. Legea in vigoare, singura aplicabila in prezent, este OUG 50/2010;
  2. Indiferent de modul in care va fi votata legea de adoptare a OUG 50/2010, incepand cu 21 iunie 2010 si pana la data aparitiei acesteia, singura lege aplicabila pentru intreaga aceasta perioada este OUG 50/2010 care isi produce efectele pe deplin si ca atare (indiferent cum anume va fi transpusa ulterior in textul legii); clientii dispun pana la acel moment de toate reglementarile prevazute de OUG 50/2010;
  3. Singura metoda prin care efectele OUG 50/2010 vor putea fi anulate ar fi ca legea de adoptare sa contina prevederi exprese in acest sens, aplicabile retroactiv (in acest caz putem vorbi realmente despre principiul “retroactivitatii” in aplicarea unei legi).
  4. Consecintele imediate ale aplicarii retroactive ale legii de adoptare a OUG 50/2010: pe de-o parte bancile vor fi obligate sa anuleze toate actele aditionale emise (inclusiv acelea negociate cu clientii sau cele validate prin acceptare tacita) iar pe de alta parte clientii vor reveni la vechile contracte si vor suporta diferentele de sume obtinute ca urmare a aplicarii prevederilor OUG 50/2010 (fie ca este vorba de dobanzi mai mici sau eliminarea unor comisioane). De asemenea, ANPC va fi pusa intr-o situatie imposibila: sanctiunile (amenzi aplicate pentru nerespectarea prevederilor OUG 50 / 2010) cat si dispozitiile sale (de conformare a contractelor cu prevederile legale) vor fi anulate iar eventualele sanctiuni care deja au fost platite de catre cei sanctionati - returnate acestora.
  5. Concluzia aplicarii retroactive ale legii de adoptare a OUG 50/2010: un asemenea scenariu, cu implicatii atat de profunde, este greu de imaginat si cat se poate de absurd, insa nici pe departe imposibil.
Tot in octombrie 2010 au continuat si discutiile pe marginea retroactivitatii OUG 50/2010, reprezentatii FMI exprimandu-si din nou ingrijorarile cu privire la aceasta problema. Din punctul de vedere al analistilor FinZoom.ro aceasta este o falsa problema avand in vedere faptul ca OUG 50/2010 nu isi produce efectele cu o data anterioara intrarii in vigoare (21 iunie 2010). Ordonanta pur-si-simplu instituie reguli comune pentru toate contractele de din Romania (fie acestea existente sau viitoare, pentru tip sau altul de finantare). OUG 50/2010 elimina astfel discrepantele majore observate intre modul variatiei costurilor pentru contractele vechi si felul in care acestea fluctueaza in cazul contractelor noi. Aceste costuri sunt suportate din buzunarul clientilor aflati deja sub presiunea diminuarii veniturilor, cresterii ratei somajului si cresterea preturilor pentru cheltuieli strict necesare (intretinere, facturi curente, alimente, transport etc.).

Reprezentantii FMI au transmis de altfel prin intermediul BNR, formulare prin care se doreste estimarea la nivelul fiecarei institutii financiar-bancare a impactului aplicarii OUG 50/2010 in forma existenta. Formularele au vizat doua situatii: nivelul pierderilor rezultate din alinierea comisioanelor la prevederile ordonantei si nivelul pierderilor rezultate din modificarea structurii dobanzii prin utilizarea unui indice de referinta si mentinerea marjei fixe neschimbate.

Pozitia Bancii Nationale a fost una retinuta, prim-viceguvernatorul BNR, Florin Georgescu aratand intr-o adresa transmisa presedintelui Comisiei pentru buget finante si banci din Camera Deputatilor, Viorel Stefan, faptul ca ANPC trebuia sa deruleze o evaluare a impactului propunerii legislative asupra creditorilor si asupra pietei creditului, reprezentantul BNR evitand o pozitie cu privire la situatia creata. Un aspect important semnalat insa de dl Georgescu il reprezinta faptul ca, cifrele vehiculate in presa cu privire la pierderile pe care bancile le-ar putea suporta daca OUG 50/2010 va ramane in forma actuala sunt venite de la banci si centralizate de BNR si ca nu sunt singurele elemente de care trebuie tinut cont in evaluarea impactului legislatiei pentru protectia consumatorului.

De asemenea, BNR a reprosat ANPC faptul ca nu a realizat un studiu de impact inainte de formularea OUG 50/2010. ANPC a explicat la randul sau faptul ca ANPC nu are dreptul de control asupra documentelor contabile ale institutiilor financiar-bancare. Acest drept este in mod exclusiv prerogativa BNR-ului, prin urmare doar dumnelor la nivel de institutie a statului pot face un astfel de studiu de impact.

Insa dezbaterea publica pe marginea OUG 50/2010 a dat nastere si unor alte initiative, bancile intrand sub lupa Consiliui Concurentei. Institutia a anuntat prin vocea dlui presedinte Bogdan Chiritoiu, ca va analiza impreuna cu Banca Nationala posibilitatea ca un client sa-si poata refinanta creditul existent in cadrul aceleiasi banci cu o noua oferta curenta din portofoliul acesteia chiar daca nu s-ar mai incadra criteriilor de scoring pentru obtinerea unui nou . Astfel, clientul va beneficia de lunare mai scazute, crescand sansele acestuia sa poata duce la bun sfarsit rambursarea creditului sau.

In plan international, continua discutiile cu privire la taxarea sistemului bancar, Comisia Europeana prezentand la inceputul lunii un proiect de introducere a unei "taxe pe activitatile financiare". Motivul invocat pentru introducerea acestei taxe il reprezinta cresterea stabilitatii sectorului financiar, majorarea veniturilor bugetelor de stat si o fiscalizare mai corecta a unui sector scutit de taxa pe valoare adaugata.


Diana Tarus - Analist Financiar FinZoom.ro