). Iata cateva dintre consideratiile dumnealui mentionate in articolul ZF.ro citat:

"Daca bancile nu vor intelege ca principalul activ pe care il au este clientul - atunci vor disparea. Politica bancii trebuie sa fie una care sa incurajeze incasarea creditelor. Evolutia creditelor

restante este nefavorabila. Am avut o discutie cu domnul Ghetea (Radu Ghetea, presedintele ARB si CEC Bank) legat de situatiile in care se restructureaza un

credit. Unele

banci, prin modul in care au facut acest lucru, au omorat clientii sau erau pe punctul sa-i omoare si au inteles ca este mai bine sa recuperezi ceva decat sa iei in portofoliu cladiri si terenuri pe care nu poti sa le vinzi. Dintre cei restructurati, 30-40% au redevenit rau-platnici. Rigiditatea in restructurare nu este recomandata. Daca clientul face plati partiale si iti dovedeste ca nu poate sa plateasca din rata o anumita suma, astfel de situatii trebuie sa le incurajam."

Aceasta declaratie ne reaminteste de observatiile raportului BNR publicat in august 2010 care notau faptul ca bancherii au recuperat pierderile generate de cresterea numarului si valorii totale a creditelor neperformante majorand ratele de dobanda pentru clientii care au

credite aflate in derulare (buni platnici). Citam tot dintr-un material ZF.ro (

) care nota la acel moment urmatoarele observatii ale BNR:

"Creşterea marjelor de dobândă la lei şi valută, vânzarea de active imobilizate şi achiziţionarea de titluri de stat au fost printre cele mai frecvente strategii puse în practică de

bănci pentru îmbunătăţirea pe termen scurt a poziţiei lor financiare."

Apoi a venit si declaratia guvernatorului BNR - Mugur Isarescu, asa cum se arata si intr-un articol HotNews.ro (

):

"Incarcarea costurilor de creditare cu tot felul de cheltuieli ale bancilor, acoperite printr-o concurenta imperfecta a sistemului financiar-bancar se va tempera. De ce bancile pot sa paseze asupra clientilor, uneori intr-o adevarata incostienta costurile unor lipsuri, care uneori le apartin, in ceea ce priveste organizarea interna sau evaluarea gresita a unor riscuri. (...) E posibil pentru ca concurenta nu este suficient de puternica si nu este data de numarul de

banci."

Putina Istorie a Cauzalitatii

Mai intai de toate trebuie sa identificam corect momentul si cauza evolutiei creditelor neperformante din ultimii 3 ani pentru a putea discuta despre solutii. Ne vom referi la doua perioade si doua scenarii diferite - inainte si dupa resimtirea recesiunii in Romania (octombrie 2008).

I. Odata cu Recesiunea

Inceputul pentru cea mai nefasta stare a relatiei dintre clienti si

banci pana in acel moment este octombrie 2008 si a durat aproape 1 an, pana spre sfarsitul lui 2009. Cauza a fost (si inca mai este in multe cazuri) lipsa initiativelor adecvate din partea sistemului bancar, dovedind teama de a lua orice decizie din cauza neintelegerii corecte a vremurilor in care traim, situatia financiara cu care se confruntau clientii lor, dificultatile acestora de a-si plati ratele la timp si nevoia imediata a bancilor de a identifica variante de restructurare/reesalonare a rambursarii creditelor aflate in derulare pentru a limita cat mai mult posibil intrarea clientilor in totala incapacitate de plata.

Exista mai multe solutii pe care bancile ar fi putut sa le ofere chiar incepand cu octombrie 2008:

1. perioada de gratie de 6 pana la 12 luni (timp in care clientul, in functie de gravitatea problemelor financiare, nu plateste nimic sau plateste doar una sau doua dintre componenetele unei rate lunare - principal, dobanda, comision);
2. diminuarea temporara a dobanzii;
3. cresterea perioadei de rambursare pentru a obtine o rata lunara mai mica.

Restructurarea creditelor aflate in derulare de la inceputul recesiunii (octombrie 2008) ar fi fost avantajoasa si pentru

banci si pentru clienti. Bancile nu si-ar fi diminuat calitatea portofoliului de

credite, nu ar fi suportat cheltuieli suplimentare legate de executarea silita, nu ar fi fost nevoite sa incerce valorificarea unui volum mare de garantii (de la case pana la utilaje si tehnologii de nisa) in speranta de a mai recupera ceva din datoriile neplatite samd. Clientii nu si-ar fi pierdut proprietatile, companiile nu si-ar fi pierdut instrumentele cu care poate ar fi reusit sa nu isi inchida afacerile samd.

De asemenea, trebuie mentionat momentul OUG 50/2010 si faptul ca, desi EURIBOR a scazut de la valori de 6pp (inainte de recesiune) pana la 0,6 pp (vara lui 2010), acest fapt a fost complet ignorat de

banci, acestea mentinand nivelul dobanzilor sau chiar marindu-l in mod abuziv. In sistemul bancar romanesc dobanzile nu au scazut niciodata, doar au crescut atunci cand valorile indicilor de piata (EURIBOR, ROBOR, LIBOR - CHF) au inceput sa se ridice plecand de la minimul istoric inregistrat in urma cu un an si jumatate. Aceste practici abuzive nu au facut altceva decat sa mareasca si mai multe sansele clientilor de a nu-si mai putea plati ratele lunare.

II. Inainte de Recesiune

Insa putem merge si mai adanc pentru a identifica elementele care, odata cu resimtirea recesiunii in Romania, au dus la o crestere atat de rapida a creditelor neperformante in ultimii 3 ani. Cauza situatiei din prezent este strategia de vanzare a creditelor inaintea recesiunii (in special perioada 2005 - vara lui 2008). Bineinteles, responsabilitatea se imparte intre bancile care au vrut sa aiba vanzari cat mai mari indiferent de riscurile asumate si clientii care si-au pierdut capul vrand sa cumpere ceea ce nu isi permiteau, acceptand sa semneze contracte pe care nu le citeau pentru oferte de

credit pe care nu le intelegeau. Insa, marea diferenta intre cele doua parti responsabile este aceea ca in timp ce clientii pot doar solicita un

credit, banca este cea care decide unilateral daca ii acorda

credit si care este valoarea maxima pe care considera ca acel client si-o permite. Ar mai fi de amintit si diferenta intre specialist si simplu consumator, numai ca adevarul este ca "ofiterii de credit" erau simpli vanzatori, nicidecum specialisti (din experienta Analistilor FinZoom.ro - de foarte multe ori nici macar nu stiau ce este DAE sau cum se calculeaza).

Care sunt principalele componente ale vanzarii de

credite inainte de recesiune?

• Angajatii bancilor erau slab pregatiti profesional (cunostinte teoretice, intelegerea sistemului bancar, experienta etc.) si puternic motivati pentru a realiza volume cat mai mari de vanzari
  
  credite, punandu-se accent pe rezultate (vanzari mari, cote de piata in crestere) si mai putin pe calitate (informarea corecta a clientilor, indatorarea responsabila a acestora, educarea unui
  
  consum realist de produse bancare etc.);
• Produse exotice:
  • Credite in alta moneda decat cea in care se obtin venituri (cel mai grav dovedindu-se creditul ipotecar in CHF care oferea cea mai mica dobanda din Romania);
  • Credite cu dobanzi initial fixe si apoi variabile (nementionandu-se formula de calcul a variabilitatii ratelor de dobanda dupa perioada initiala), eligibilitatea clientului fiind calculata doar la momentul initial (un nivel de cost mult redus fata de cel ulterior/real) iar acesta neavand o idee clara despre cat il va costa creditul (rata lunara) din momentul in care dobanda devenea variabila;
  • Credite cu perioada de gratie (exemplul celebru: 6 luni nu plateau nimic, 3 ani plateau doar dobanzi + comisioane, abia apoi incepea plata ratei integrale: principal + dobanzi + comisioane); capacitatea clientului de rambursare a creditului era calculata la un nivel de cost fals (ratele initiale nu contineau toate cele 3 componente: principal, dobanda, comision, ci doar unul sau doua dintre acestea).
• Contracte problematice (clauze abuzive):
  • Lipsa formulei de calcul a dobanzilor variabile (clientii nu isi puteau estima in mod corect angajamentul financiar pe care si-l lau prin semnarea contractului de credit);
  • Comisioane multiple pentru acelasi produs (comision administrare
    
    cont curent, comision administrare/gestionare/mentenanta
    
    credit, comision de risc, comision depunere numerar - plata ratelor lunare etc.);
  • Comisioanele erau denumite altfel de fiecare pentru a fi greu de comparat ofertele mai multor
    
    banci.

III. In Prezent?

Relatia dintre

banci si clientii acestora a fost puternic afectata in urma celor trei evenimente deja mentionate: 1). lipsa deschiderii acestora incepand cu octombrie 2008 catre restructurarea creditelor pentru clientii cu probleme; 2). neactualizarea dobanzilor cu evolutia indicilor de piata; 3). ignorarea prevederilor OUG 50/2010 (aceasta cuprinzand in mare parte prevederi deja aflate in vigoare prin prisma legilor anterioare OUG 50/2010).

La nivel declarativ stam bine. De exemplu, exista proiectul comun BNR si ARB din septembrie 2009 prin care s-a agreat chiar si un Ghid de Restructurare a Creditelor (

) care ofera 4 scheme abordare a clientilor cu

probleme si precizeaza ce alte variante ofera Codul Civil. Insa evolutia creditelor neperformante nu dovedeste o actiune eficienta a bancilor de transpunere a acestor recomandari in practica pentru a limita efectele negative ale recesiunii asupra calitatii portofoliului lor de

credite.

Tot la nivel oficial - refinantarile, vedetele ultimilor 2 ani (alaturi de creditele Prima Casa) in sistemul bancar romanesc ar fi trebuit sa ofere solutii. Problema este ca aceste produse au vizat atragerea clientilor premium ai concurentei (pentru a creste per total calitatea portofoliului de credite/clienti), nu solutionarea problemelor cu care se confruntau proprii clienti (acestia neavand nicio sansa de a se califica pentru achizitia unei refinantari conform normelor de eligibilitate post-recesiune, produselor post

, scaderii drastice a preturilor la imobiliare si a nivelului veniturilor, inregistrarii de interzieri in Biroul de Credit si Centrala Riscurilor Bancare).

IV. In Viitor?

Luand in calcul noile reglementari BNR care vor impune bancilor o creditare responsabila incepand cu februarie 2012, volumul vanzarilor de

credite cu siguranta va scadea, insa acest lucru nu inseamna ca ar fi trebuit ingaduita o indatoare iresponsabila in Romania, mai ales pentru ca 2012 nu da semne de crestere a veniturilor sau a numarului de locuri de munca pe piata romaneasca. Atata timp cat puterea de cumparare va fi redusa si creditele, la fel ca oricare alte produse/servicii, vor inregistra vanzari scazute. Solutia poate veni doar din sectorul privat care trebuie sa isi redefineasca modalitatea de a face afaceri, trebuie sa isi asume riscul de a iesi din starea de conservare/supravietuire si a reincepe investitiile in dezvoltare, expansiune, diversificare. Inclusiv evolutia creditelor neperformante depinde tot de aceste criterii care pot genera si o reluare a vanzarilor de

credite.

In 2012 problema nu va fi doar aceea a consumatorilor (nu isi permit sa achizitioneze noi credite) ci si a lichiditatii sistemului bancar romanesc. Asa cum stim, bancile-mama se afla sub presiunea propriilor recapitalizari, astfel ca nu vor mai avea resurse (asa cum se intampla in trecut) pentru asigurarea banilor necesari si pentru desfasurarea activitatii bancilor romanesti pe care le detin la nivel de actionarat. In trecut bancile mama (fiind in tari cu rating mai bun decat cel al Romaniei si pentru ca au deja pozitii solide si credibile in sistemul bancar European in baza carora obtin lichiditate la costuri mult mai mici decat cele pe care le-ar avea bancile romanesti) reuseau sa puna la dispozitia celor locale (cum sunt si cele din Romania) lichiditate la costuri reduse si se obtinea un profit foarte bun din diferenta cu care bancile locale reuseau sa vanda

credite clientilor din pietele lor.

Presiunea suplimentara pentru atragerea banilor romanesti in sistemul bancar va obliga bancile sa creasca dobanzile la

depozite. In mod automat, pentru ca ii va costa mai mult sa aiba lichiditate, o vor si vinde mai scump - deci si creditele vor fi vandute la dobanzi mai mari decat in 2012. In egala masura, numarul redus de clienti eligibili si dispusi sa cumpere noi

credite (deci presiune pe competivitatea dobanzilor la credite) este posibil sa tempereze nivelul dobanzilor oferite pentru 2012. Ramane de vazut care vor fi strategiile fiecarei

banci din Romania si cum va fi primita de clienti.

Exista si lectii pe care trebuie sa le retinem din toti acesti ani:

• Cand deja observam o dificultate in a mentine plata ratelor lunare trebuie sa mergem la banca si sa cerem solutii pentru a ne asigura ca nu vom inregistra intarzieri;
• Trebuie sa fim constienti ca bancile au nevoie de clienti (chiar si cei aflati in dificultate momentan) in egala masura cum si clientii au nevoie de banci; prin urmare, dialogul cu banca trebuie purtat cu incredere in valoarea pe care fiecare consumator o are pentru compania careia ii este client;
• Trebuie sa intelegem ca nu numai noi - consumatorii suntem de putin timp obisnuiti cu sistemul bancar, dar si oamenii care lucreaza pentru o banca nu au o experienta atat de vasta in a-si exercita atributiile; prin urmare, chiar daca primul reprezentant al bancii nu intelege solicitarile dvs, nu renuntati, cereti sa vorbiti cu un superior pana cand veti intalni persoana care intelege si poate sa va ajute sa rezolvati problemele intampinate;
• Din foarte multe motive este imperios necesar sa investiti timp in a va informa si educa cu privire la produsele bancare pe care le-ati achizitionat (cont curent,
  
  credit,
  
  card de
  
  credit,
  
  card de salariu,
  
  depozit etc.), comparati costuri/beneficii inainte de a decide la ce banca mergeti, cititi cu atentie contractul, nu renuntati pana nu intelegeti fiecare prevedere, verificati daca banca a respectat acel contract si identificati metode pentru a va reduce costurile pe cat posibil.

Articole similare

Subiecte relevante