am realizat un studiu de piata al castigurilor nete obtinute de romani din

depozite la termen din perspectiva costurilor contului curent si operatiunilor celor mai frecvente legate de economisire (depunere si retragere numerar).

1. De unde am plecat ...
2. Unde am ajuns ...
3. Cateva exemple ...
4. Dezbaterea din platou ...
5. Ce-i de facut?
6. Dreptul la Informare

Avem telefoane destepte, tablete, televizoare 3D, internet wireless (gratuit pana si la pensiuni de 2 margarete) si o groaza de alte gadget-uri pe care nici nu stiu sa le numesc. Cu toate acestea, in continuare operam cu cash, chiar si in zona urbana si cea turistica unde POS-urile (plata cu cardul in magazine/restaurante) si internetul sunt accesibile oricui si mai peste tot.

Lipsa educatiei romanilor cu privire la costurile banking-ului de fiecare zi isi spune cuvantul. Clientii bancilor prefera sa foloseasca cash-ul ca metoda de plata a cumparaturilor, facturilor lunare, utilitatilor samd. Acest lucru ii determina pe cei mai multi sa retraga numerar (fie de la ghiseul bancii, fie de la un ATM), operatiune destul de costisitoare daca luam in calcul faptul ca bancile nu taxeaza plata direct cu cardul.

Dimpotriva, costurile POS-urilor si sistemelor de plata online (suportate de companii si magazine) oricum sunt incluse in pretul produsului sau serviciului pe care noi il achizitionam. Prin urmare, folosind cash, platim de doua ori: comision retragere numerar + un pret mai mare la comerciant care acopera costurile modalitatilor de plata non-cash.

Romanii retrag de la ATM-urile bancilor anual 100 mld. de lei, cea mai probabila explicatie fiind obisnuinta de a opera cu numerar si reticenta de a folosi cardul ca instrument de plata. Statisticile arata ca platile facute direct cu cardul sunt de cinci ori mai mici comparativ cu cele facute direct cu cash. Dezavantajul acestei alegeri este costul retragerii de numerar de la ATM, insa cei mai multi

consumatori nu cunosc aceste comisioane si nici nu le acorda atentie. In cazul in care ar calcula costurile anuale generate de retragerile de numerar probabil ca si-ar reconsidera atitudinea fata de felul in care achita in prezent cumparaturile uzuale, facturile si utilitatile lunare.

Conform statisticilor BNR, in 2011 in Romania existau 13 milioane de

carduri, active fiind doar 10,77 milioane (in scadere cu 3,8% fata de anul precedent). In schimb, numarul ATM-urilor a crescut 8,97% (ajungadu-se la 11.000 de bancomate). Totusi, platile prin POS (plata directa cu cardul la comercianti) au crescut cu 26,8% fata de 2010.

In ce masura economiile merita tinute in

depozite la termen la

banci? Ei bine, depinde foarte mult de oferta, suma si termenul depozitului. Insa, si mai important decat atat, se dovedesc a fi costurile asociate constituirii si gestionarii in timp a unui

depozit.

Daca in cazul conturilor curente si ale cardurilor de debit (numite si de salariu) ne-am obisnuit deja sa platim costurile confortului si securitatii gestionarii veniturilor prin intermediul sistemului bancar (desi, pentru multi este o simpla obligatie impusa de angajator sau de stat, nefiind neaparat o alegere individuala si fiind perceputa mai mult ca o corvoada, in niciun caz un avantaj), in cazul depozitelor la termen lucrurile ar fi trebuit sa stea diferit. Dincolo de dobanzile afisate in promotiile bancilor, veti avea nevoie de calcule suplimentare pentru a va asigura ca economiile dumneavoastra nu se diminueaza.

Bancile romanesti au modificat in ultimele luni grila de comisioane si acest lucru poate transforma un

depozit cu dobanda atractiva intr-o veritabila pierdere. Este foarte important sa cunoastem aceste costuri si sa identificam corect produsele cu adevarat avantajoase.

La depozitele in lei, BCR promite o dobanda anuala de 4,1% pentru termenul de 3 luni, asta inseamna un randament efectiv de numai 1,3% pentru cele trei luni in care nu te poti atinge de bani. Calculand aceasta dobanda pentru echivalentul a 500 de euro, valoarea dobanzii ajunge in jur de 23 de lei. Doar ca suma este impozitata de stat cu 16% si, in plus, banca percepe un comision de administrare

cont curent de 3,5 lei pe luna (cumuland un cost pe trei luni de 10,5 lei) plus un comision de retragere de 0,4% din suma integrala (adica banii initial depusi plus dobanda). Dupa trei luni, cel care a mers la banca cu 2222 de lei, va retrage mai putin cu 0,29 lei.

Simulare Calcul BCR:

• Suma Depozit = 2222 lei (echivalent 500 euro)
• Dobanda pe 3 luni = 1,03%
• Valoare dobanda = 23 lei
• Impozit = 16%
• Comision
  
  cont curent (pe 3 luni) = 10,5 lei
• Comision retragere numerar = 0,4%
• Castig net = - 0,29 lei

• Suma Depozit = 2222 lei (echivalent 500 euro)
• Dobanda pe 3 luni = 1,04%
• Valoare dobanda = 23 lei
• Impozit = 16%
• Comision
  
  cont curent (pe 3 luni) = 22,5 lei
• Comision retragere numerar = 0,5%
• Castig net = - 14,23 lei

Tot pe minus ies si cei care isi depun banii la ING din acelasi motiv – costurile contului curent obligatoriu pentru constituirea unui

depozit.

Bineinteles, daca oricum aveti un

cont deschis la oricare dintre aceste

banci si in ziua scadenta a depozitului nu retrageti numera ci pastrati in contul pe care oricum il folositi in mod uzual, calculele castigului obtinut se pot schimba destul de mult.

In cazul depozitelor in euro, aceleasi

banci, aceleasi

probleme. Pentru un

depozit de 500 de euro pe 3 luni, BCR promite o dobanda de 2,4% (adica 0,6 la suta pentru cele 3 luni). Suma este impozitata cu 16% (taxa valabila in cazul tututor depozitelor bancare), iar banca mai aplica cu comision de administrare

cont de 2,36 euro si un comision de retragere de 0,5% chiar daca retragerea se face in ziua scadentei. Dupa 3 luni, deponentul ia acasa cu 3 euro mai putin decat a depus.

Simulare Calcul BCR:

• Suma Depozit = 500 EURO
• Dobanda pe 3 luni = 0,6 %
• Impozit = 16%
• Comision
  
  cont curent (pe 3 luni) = 2,36 euro
• Comision retragere = 0,5%
• Castig net = - 3 euro

Tot 3 euro pierd si cei care pun banii la BRD.

In schimb, UNICREDIT ofera o dobanda la euro de cinci ori mai mare decat BCR-ul, dar si comionul de adminstrare

cont este de aproare trei ori mai mare decat in cazul celui perceput de BCR. In ziua scandentei, deponentul mai plateste 0,6% din suma drept comision de retragere si pleaca acasa cu aproape 8 euro mai putin decat a lasat initial la banca.

Simulare Calcul UNICREDIT:

• Suma Depozit= 500 EURO
• Dobanda pe 3 luni = 0,34 %
• Impozit = 16%
• Comision
  
  cont curent (pe 3 luni) = 6 euro
• Comision retragere = 0,6%
• Castig net = - 7,56 euro

La fel se intampla si in cazul ING, desi suma minima acceptata de ei ca

depozit este 1000 de euro.

Exista un document fundamental pentru fiecare client al oricarei banci: "Tarife si Comisioane". Luand in calcul faptul ca orice produs am dori sa achizitionam de la banca (credit,

card de

credit sau depozit) presupune deschiderea unui

cont

cont curent, este imperios necesar sa cunoastem costurile asociate acestuia:

• Deschidere/inchidere
  
  cont (taxa unica);
• Administrare
  
  cont (taxa lunara sau anuala);
• Depunere / retragere numerar in functie de modul in care s-au facut aceste operatiuni (la ATM-ul bancii sau de la cel al altei
  
  banci, la ghiseul bancii sau de la cel al altei
  
  banci etc.);
• Transfer de bani (fie ca primim sau ca dam, fie ca e salariu sau datoria unui prieten, fie ca e la aceeasi banca sau la alta);
• Plata utilitatilor si facturilor lunare (daca banca are contract cu acele companii, cat ne costa daca platim prin internet banking, online cu cardul sau prin sistemul pus la dispozitie pe site-ul companiei respective);
• !Atentie la perioadele promotionale; este posibil ca pentru o perioada limitata sa avem costuri mici/zero, dupa care acestea sa creasca destul de mult; intrebati banca perioada de valabilitate a ofertei si conditiile de modificare ale acesteia.

Cea mai probabila explicatie pentru acest nivel ridicat de costuri care poate genera astfel de situatii absurde este nevoia bancilor de a compensa, prin banii castigati din operatiunile clientilor derulate prin intermediul bancii, diminuarea drastica a volumului de

credite vandute in ultimii 4 ani comparativ cu cifrele realizate inainte de intrarea Romaniei in recesiune. Avand in vedere faptul ca vanzarea de lichiditate este principala sursa a veniturilor si bunastarii unei

banci, recesiunea a obligat sistemul bancar la revizuirea importantei acordate celorlalte linii de business pe care le detine.

• Comparatia tuturor ofertelor de pe piata inainte de a lua o decizie;
• Cunoasterea costurilor asociate contului curent;
• Evitarea acelor operatiuni care ne costa (in special retragerile de numerar de la ghiseul sau ATM-ul bancilor);
• Costituirea depozitului la banca unde deja avem
  
  cont curent deschis (eventual cel in care ne incasam salariul) de care ne folosim in mod uzual;
• Inchiderea tuturor conturilor si cardurilor (fie de debit, fie de credit) care nu ne sunt absolut necesare pentru a reduce costul lunar al comisioanelor de administrare.

) iar acea companie va fi amendata conform prevederilor legale.

Cu toate acestea, indiferent de modul in care se achita de aceasta obligatie banca, consumatorii trebuie sa-si apere propriul interes informandu-se si insistand oricat e nevoie pana ce obtine toate detaliile de care are nevoie pentru a lua decizii avantajoase propriului buzunar.

Oricat ne-am dori ca fiecare companie sa aiba un comportament impecabil, este in interesul nostru sa verificam daca totul e ok iar atunci cand descoperim

probleme sa le sanctionam imediat si drastic. Doar atunci cand un numar semnificativ de clienti penalizeaza o practica abuziva sau un pret nejustificat companiile vor schimba ceva. In caz contrar, daca pot, n-au niciun interes sa obtina mai putin din relatia cu clientii lor. Este normal sa faca acest lucru si o fac oriunde in lume in masura in care clientii nu se revolta. Orice companie reactioneaza cel mai bine la cifre: atunci cand vor vedea ca pierd un numar considerabil de clienti calculele le vor demonstra ca pierd mai mult mentinand acea practica sau acel cost decat daca le-ar pastra. Clientii bine informati si vigilenti reprezinta singura sansa la accesarea unor produse si servicii de buna calitate la preturi rezonabile.

Trebuie sa fim constienti de faptul ca nici legile si nici institutiile statului nu vor schimba modul in care sistemul bancar isi trateaza clientii (ceea ce s-a intamplat cu OUG 50/2010 fiind doar unul dintr-un sir mai lung de exemple concrete). Doar un consumator informat si hotarat sa investeasca timp in a face o alegere buna poate forta o schimbare a felului in care banca isi trateaza clientii, tipul produselor vandute, transparenta si nivelul costurilor dar si calitatea serviciilor.

Articole similare

Subiecte relevante