Zvonistica, Cursul, Inflatia si Puterea de Cumparare a Romanilor

La invitatia lui Eugen Rusu (Dezbaterile Info+ la TVR Info) - Ruxandra Andrei, Analist FinZoom.ro, a discutat despre impactul si importanta zvonisticii, evolutiei cursului valutar, inflatiei si, pe cale de consecinta, scaderea sau cresterea puterii de cumparare a romanilor.

Continut

De Unde am Plecat ...
Zvonistica Nr. 1: Iesirea Greciei din Zona Euro
Zvonistica Nr. 2: Deprecierea Leului. Inflatia. Economia
Zvonistica Nr. 3: Salvarea este Statul
Zvonistica Nr. 4: Solutia este Statul Asistential | Jos cu Bogatii si Companiile
Zvonistica Nr. 5: Liberalismul/Dreapta este de Vina pentru Insuccesul Austeritatii
Intrebari in Loc de Concluzii

Video - Click aici

De Unde am Plecat ...

Consilierul guvernatorului Isarescu, domnul Adrian Vasilescu, a declarat ca BNR este pregatit sa apere stabilitatea financiara a romanilor, bazandu-se pe multiple scenarii de rezerva care acopera toate variantele de evolutie a cursului valutar din perioada urmatoare. Declaratiile sale sunt considerate un semnal pozitiv transmis consumatorilor, creditorilor, debitorilor si investitorilor din Romania.

Adrian Vasilescu a anuntat ca prognozele BNR indica faptul ca, in urmatoarea perioada, desi preturile vor stagna, inflatia va creste. Consilierul Guvernatorului BNR a declarat ca estimeaza pentru perioada urmatoare o inflatie la 12 luni de 3-4% (in luna mai 2012 a fost 1,79%).

Consilierul Vasilescu a mai anuntat faptul ca BNR se va folosi de toate instrumentele pe care le are la indemana pentru apararea cursului valutar, insa nu va actiona impotriva tendintelor naturale ale pietei. De asemenea, acesta a reiterat faptul ca bancile romanesti cu actionarat grecesc se afla sub atenta supraveghere a BNR si ca banca centrala este pregatita sa izoleze si gestioneze orice evolutie nefasta in asa fel incat stabilitatea sistemului bancar romanesc sa nu aiba de suferit.

Zvonistica Nr. 1: Iesirea Greciei din Zona Euro

In toata aceasta perioada zvonurile cu privire la iesirea Greciei din Zona Euro au reprezentat prima pagina a mass media si s-a creat o adevarata isterie pe tema prabusirii financiare care ar urma unei astfel de hotarari.

Asa cum va spuneam si in alte ocazii (de exemplu in Falsa Isterie a Cursului Valutar), atunci cand zvonistica este cap de afis trebuie sa facem un pas inapoi pentru a ne da seama care sunt pozitiile jucatorilor din acel context si ce au de castigat din influentarea noastra intr-o anumita directie.

Este stiut faptul ca oamenii reactioneaza la stimuli emotionali si ca informatiile rationale conteaza, din pacate, prea putin in deciziile pe care le iau acestia. Prin urmare zvonistica este cea mai facila, ieftina si eficienta metoda de a specula momente de instabilitate sau incertitudine in asa fel incat cei care se asigura de preluarea lor in piata sa marcheze importante castiguri. Cel mai mult au de pierdut oamenii si companiile mici si mijlocii.

Realitatea este ca Zona Euro nu a fost construita cu un scenariu de iesire a vreuneia dintre tarile membre, prin urmare cele mai puternice economii euro au tot interesul ca Grecia sa nu renunte la moneda europeana. Implicarea Germaniei in stabilitatea tarilor din Zona Euro sau a celor din UE nu este intamplatoare. Germania este al doilea cel mai mare exportator din lume, prin urmare bunastarea ei este dependenta de puterea de cumparare a pietelor de desfacere pe care companiile germane sunt active.

In mod previzibil, insa greu de inteles, politicienii se dovedesc a nu fi invatat mai nimic din recesiune. Promisiunile electorale nesustenabile prin stadiul economiei si declaratiile politice razboinice (care nu lasa prea mult loc negocierii) sunt cele care alimenteaza si credibileaza aceasta zvonistica.

Cred ca afirmatiile publice facute si de-o parte si de alta dezbaterii sunt pozitionari strategice prin care se incearca stabilirea nivelului de la care se incep negocierile. Luand in calcul tot ceea ce s-a intamplat pana in prezent nu cred ca exista temei pentru a sustine ideea iesirii Greciei din Zona Euro. Acest lucru nu inseamna ca nu se va intampla, ci doar ca in prezent nu suntem inca in acel punct, insa este posibil sa-l atingem (sau nu) in viitor.

In orice caz, s-a lucrat pe astfel de scenarii (fie ca va fi decizia Germaniei sau a Greciei), s-au luat masuri preventive, s-au construit institutii si mecanisme de reactie, s-au construit plase de siguranta pentru eventualitatea unei astfel de hotarari.

Indiferent ce se va intampla in viitorul mai apropiat sau mai departat, pana in prezent, cu siguranta, zvonistica a daunat populatiei si afacerilor mici si mijlocii (locale).

Zvonistica Nr. 2: Deprecierea Leului. Inflatia. Economia

Trebuie sa intelegem ca aprecierea/deprecierea unei monede, inflatia, economia sau stabilitatea sistemului bancar reprezinta constatarea rapoartelor dinamice cu piata (consumatori, alte monede, alte economii samd).

Problema nu este daca BNR-ul va apara sau nu X prag al RON-EUR sau RON-USD. Interventia statului (sub orice forma) are un cost, iar cand va vine momentul platii costul, de cele mai multe ori, depaseste cu mult beneficiul de moment obtinut prin interventie.

Dincolo de afisarea cursului BNR care reprezinta un instrument exclusiv de constatare a unui fapt deja existent, primul indicator al devalorizarii leului in raport cu alte monede este cosul de cumparaturi. Daca ati observat faptul ca, mergand la magazin cu o suma relativ constanta, produsele din cosul cu care mergeti la casierie sunt mai putine ca acum 6/12/24 de luni, atunci deja stiti ca leul s-a devalorizat, ceea ce inseamna ca puterea dvs de cumparare a scazut. Indiferent care este cursul RON-EUR sau inflatia, cosul de cumparaturi este testul real si la indemna fiecaruia dintre noi.

Daca vrem o moneda puternica atunci trebuie sa cumparam produse din Romania (in masura in care acestea exista si sunt bune de cumparat), facute cu materii prime din Romania prin munca romanilor intr-o companie cu capital romanesc. Daca vom continua sa cumparam produse de import (acestea scumpindu-se atunci cand leul se devalorizeaza), atunci vom suporta si incuraja la fiecare achizitie costul devalorizarii monedei in care noi obtinem venituri.

Aici nu este vorba despre nationalism, ci este vorba de puterea noastra de cumparare (valoarea veniturilor noastre). Cu cat importurile sunt mai importante pentru Romania, cu atat ne va da bugetul personal peste cap fiecare miscare a cursului valutar, oricat de mica sau mare.

Daca vrem o moneda puternica si un sistem bancar stabil, atunci trebuie sa ne gestionam cat mai bine bugetul personal, sa economisim in lei, sa nu reactionam la zvonistica de moment retragand banii de la ghiseele bancilor (ceea ce s-a intamplat in Grecia).

Foarte multi oameni, din cauza zvonisticii legate de problemele Greciei si ale sistemului bancar mondial, au o reticenta fata de economisire si fata de a-si tine banii la . Insa, sa nu uitam faptul ca "bancile grecesti" sunt in realitate romanesti cu capital grecesc atent si zilnic supravegheate si reglementate de Banca Nationala a Romaniei.

Pe langa garantarea depozitelor de pana intr-o 100.000 EUR (si echivalent in alte monede), BNR a pus la punct mecanismul Bancii-Punte care va putea prelua orice banca la primul semnal de instabilitate care poate duce la materializarea unui risc major.

Este foarte important sa realizam importanta deciziilor noastre zilnice in a avea o moneda puternica sau slaba (prin comparatie cu EUR sau USD sau CHF), o economie functionala sau disfunctionala samd., un mediu stabil sau instabil (cu cat ne vom dovedi mai putin interesati de zvonistica, cu atat speculatorii vor fi mai dezinteresati de a-si face jocurile in Romania).

Zvonistica Nr. 3: Salvarea este Statul

Politicienii, din pacate, nu s-au schimbat, miza acestora fiind accesul la putere in baza scorurilor electorale. Astfel, principala grija, conform faptelor lor, a ramas gradul de popularitate a propagandei unei formatiuni sau alteia, a unei tabere sau celeilalte.

Prioritatile economice, in special atunci cand ai depasit deja cel de-al 12-lea ceas in care poti solutiona problemele contribuabililor (cetateni si companii locale), ar fi trebuit sa reprezinte singura grija si singura tema de dezbatere. Din pacate, realitatea este cu totul alta.

Daca comparam reactia privatilor (persoane fizice si juridice) la recesiune si cea a guvernelor, discrepantele sunt uluitoare. In timp ce privatii si-a redus cheltuielile conform bugetului de recesiune, facand toate demersurile necesare supravietuirii, statele pur-si-simplu au crescut taxele (implicit au crescut si supravegherea, certificarea si reglementarea) , s-au imprumutat si mai mult si, in mare parte, jocurile politice au ramas aceleasi.

Exemple de schimbari din privat:

Persoanele juridice (companiile):
- Reducerea numarului de angajati;
- Reducerea salarizarii;
- Reducerea costurilor administrative (sedii, intretinerea acestora, consumabile, protocol samd);
- Reducerea costurilor de productie (informatizare proceselor - simplificare si automatizare, identificarea de noi furnizori care asigura un raport calitate-pret mai bun, eficientizarea productiei - tehnologie, angajati, specializarea acestora, productivitatea acestora etc.);
- Reducerea costurilor de distributie si vanzare (renegocieri, internalizari/externalizari ale unor procese in functie de varianta care optimiza costurile, excluderea unui prag/doua de intermediari etc.);
- Diversificarea sau, dimpotriva, specializarea ofertei (in functie de varianta care aduce profitabilitate in cazul fiecarei companii);
- Identificarea de noi piete de desfacere si noi dezvoltari profitabile ale ofertei existente;
- Identificarea nevoilor si comportamentului de
  consum al clientilor pentru o potrivire cat mai buna intre cerere si oferta (obtinerea profitului).
Persoanele fizice (populatia):
- Reducerea cheltuielilor gospodariei;
- Eliminarea cheltuielilor optionale;
- Economisirea pentru "zile negre";
- Mai multe slujbe pentru cresterea veniturilor necesare supravietuirii;
- Internalizare necesitatilor (mancare gatita, fructe si legume din gradina bunicilor, conserve de casa etc.).

Pe scurt: privatii si-au ajustat cheltuielile la bugetul de recesiune. Statul este ingrijorat de cum sa mentina nivelul intrarilor la bugetul de stat, refuzand sa accepte realitatea care impune o regandire din temelii a mecanismelor de guvernare.

Zvonistica Nr. 4: Solutia este Statul Asistential | Jos cu Bogatii si Companiile

Contribuabilii ar trebui sa constientizeze si sa sanctioneze electoral, tocmai in baza discrepantelor majore dintre reactia lor si cea a politicienilor vis-à-vis de realitatea economica, mesajele populiste si nesustenabile economic.

Promisiunile utopice ale statului asistential si-au dovedit deja fundamentul falimentar (statele s-au imprumutat pentru a-l sustine, in prezent imprumutandu-se dincolo de capacitatea de rambursare, aceasta fiind si problema Greciei).

Trebuie sa intelegem ca statul nu detine bani. Statul ia bani de la unii si, pe criterii discretionare (stabilite mai bine sau mai rau, puse in practica mai etic sau mai corupt, de oameni mai profesionisti sau complet ignoranti), redistribuie acesti bani altora. Atunci cand sustineti un mesaj populist in realitate sunteti de acord ca statul sa ia de la dvs cat mai mult si sa-i dea altcuiva care sustine ca are dreptul la resursele dvs. pentru nevoile sale de servicii medicale, educatie, transport etc.

Oamenii ar trebui sa realizeze faptul ca, in baza promisiunilor electorale, produsele si serviciile pe care le cumpara ii costa mai mult tot pe ei. Astfel, atunci cand cumparam 1kg de branza, pe langa costurile de productie + distributie + vanzare + marja de profit, mai platim si toate costurile companiei producatoare cu impozitele, taxele, supravegherea si reglementarea statului. Cu cat statul promite o guvernare mai asistentiala, deci o redistribuire a veniturilor mai puternica (taxe + impozite mai mari), cu atat costurile produselor si serviciilor pe care noi le cumparam sunt mai mari.

Pe langa calitatea de , o avem si pe cea de angajati. Prin urmare, veniturile noastre depind de bunul mers al companiilor pentru care lucram. Daca respectarea legii si fiscalitatii excesive ne lasa fara locuri de munca, atunci statul nu va avea pe cine si ce sa impoziteze pentru a ne ajuta pe noi.

Principalul argument al statului asistential este categoria populatiei cu venituri mici si inexistente. Desi toti ne dorim ca niciun om sa nu moara de foame, sau de boala netratata, sau pentru ca nu are un acoperis deasupra capului (fie in chirie, fie in proprietate), realitatea este ca mai intai trebuie sa supravietuim pentru a-i putea ajuta pe cei aflati in dificultate.

Cea mai simpla exemplificare la care ma pot gandi in acest moment este mesajul standard pe care il primim atunci cand calatorim cu avionul: mai intai va puneti masca de aer dvs pentru a va asigura buna respiratie, si abia apoi veti putea sa-i ajutati pe cei din jur, chiar daca langa dvs stau chiar copiii dvs. Daca nu veti proceda astfel, riscati sa va pierdeti cunostinta inainte de a reusi sa va ajutati proprii copii.

Astfel, pentru a putea sa fim generosi cu aproapele, trebuie sa ne asiguram ca noi insine supravietuim, deci ca angajatorul nostru supravietuieste. Cele mai mai mari si frecvente ale companiilor romanesti vin tocmai din acest stat care supravegheaza tot, certifica tot, reglementeaza tot si taxeaza/impoziteaza in consecinta excesiv.

Si pentru ca statul are un impact major si permanent asupra tuturor aspectelor vietii noastre de zi cu zi, orice greseala, oricat de mica sau mare, ne afecteaza pe toti (un stat cu puteri foarte mari este bun daca este perfect, insa este rau pentru societate si companii daca ia decizii gresite sau actioneaza eronat; ori a gresi este omeneste, iar politicienii, chiar si cei bine intentionati, sunt perfect capabili de erori de judecata - fara sa mai luam in calcul si coruptia, furtul, ignoranta, reaua credinta). Astfel, companii romanesti care erau sanatoase din punct de vedere al modelului de business si al activitatii comerciale, au dat faliment din cauza unor legi/impozite absurde. Din contribuabili la bugetul de stat au ajuns asistati din bugetul de stat.

Zvonistica Nr. 5: Liberalismul/Dreapta este de Vina pentru Insuccesul Austeritatii

Marele insucces al masurilor de austeritate a fost generat in realitate de o gandire profund interventionista (chiar si a partidelor de dreapta) care presupune un stat care cumuleaza foarte multe atributiuni si responsabilitati, deci - un stat care are nevoie de foarte multe resurse pentru a sustine intreaga sa activitate.

Ceea ce s-a intamplat in toti acesti ani de recesiune este ca politicienii, indiferent de afilierea ideologica sau numele partidului din care fac parte, au considerat ca vor si mai multa putere in mainile lor, deci o implicare si mai puternica a statului in viata individului si in economie (reglementarea cererii si ofertei).

Daca austeritatea ar fi avut ca obiectiv diminuarea taxelor si impozitelor (adica o gura de aer pentru companii si angajatii acestora), atunci am fi discutat despre reducerea drastica a birocratiei, informatizarea si automatizarea proceselor, reducerea numarului de angajati, simplificarea legislatiei samd.

Faptele guvernelor ne indica o alta realitate: politicienii au facut tot posibilul pentru a mentine implicarea statului (adica puterea pe care o detin ei), nivelul incasarilor la bugetul de stat (adica banii de care pot dispune ei) in detrimentul interesului celor pe care ii taxeaza/impoziteaza/reglementeaza/supravegheaza. Astfel am vorbit despre taieri de beneficii pentru contribuabili si cresterea taxarii/impozitarii/reglementarii/supravegherii acestora.

Insuccesul oricarui demers politic este scopul din start gresit: nu ne dorim sa fim din ce in ce mai dependenti de stat (pentru ca asta inseamna ca orice greseala a statului ne poate falimenta), ci din ce in ce mai independenti (pentru ca, in ciuda oricaror greseli ale statului, noi sa putem supravietui).

Intrebari in Loc de Concluzii

Prima intrebare: in ce masura un grup de oameni, odata ce a obtinut controlul unei acumulari de putere si resurse, va fi dispus sa renunte la "oportunitatile" oferite de acestea in numele binelui populatiei pe care oficial o reprezinta (luand in calcul conditiile are favorizeaza aparitia si perpetuarea monopolului/oligopolului).

A doua intrebare: suntem dispusi sa renuntam la a mai crede in mesianismul politic care ne permite sa visam ca exista (undeva) politicieni sfinti care nu gresesc niciodata, care nu pot fi corupti si care vor sa-si vanda pe 4.000 RON viata in serviciul poporului? Suntem dispusi sa investim ceva timp (poate o data pe saptamana sau o data pe luna) pentru a ne asigura ca am pus presiune macar pe un politician printr-un e-mail/telefon/scrisoare pentru a ne asigura de faptul ca acesta se comporta cu responsabilitate si profesionalism in directia dezirabila pentru noi, ca intelege ce anume dorim sa faca si ca isi va respecta promisiunile facute?

A treia intrebare: avem incredere in noi insine? Credem ca prin puterile noastre ne putem construi o viata decenta? Credem ca avem capacitatea de a lua deciziile corecte pentru binele nostru?

Sursa: TVR Info

Stiri si sfaturi

Articole Recente

Zvonistica, Cursul, Inflatia si Puterea de Cumparare a Romanilor - TVR Info [VIDEO]

Articole similare

Subiecte relevante

Q & A

Forum FinZoom