De ce in America Duci Bancii Cheile de la Casa si Pleci Linistit, iar la Noi iti Executa in Plus si Rulota si Masina Acesta este un articol vechi! Pentru a citi articole noi poti intra pe Articole Recente 12.10.2009 0 1333 Debitorii locali se afla in prezent intr-o situatie mult mai proasta decat cea a americanilor in ceea ce priveste relatia cu bancile, in conditiile in care nu pot scapa de plata creditului luat de la banca doar prin predarea bunului cu care au garantat si nu beneficiaza de o lege a falimentului. Bancile locale nu ies in pierdere in situatia in care se vad nevoite sa execute, pentru creditele nerperformante, garantii a caror valoare a scazut mult in ultimul timp. Lucrurile stau astfel deoarece au intocmit din timp contracte care ii asigura ca isi vor vedea toti banii inapoi. Situatia este radical diferita insa fata de cea din majoritatea statelor americane, unde banca isi asuma pierderile generate de criza si accepta sa recupereze doar bunul cu care s-a garantat. In plus, americanii, ca si debitorii din alte state dezvoltate, sunt protejati de o lege a falimentului personal care ii poate pune sub protectia situatiei de insolventa, ce le ofera un ragaz pe parcursul caruia sa isi revina financiar. La noi, legea falimentului personal nu exista inca, in special din cauza opozitiei venite din partea bancilor. In opinia unora din specialistii financiari, bancile se afla in prezent in Romania intr-o situatie privilegiata, iar situatia debitorilor ar trebui mai bine reglementata, pentru ca acestia sa beneficieze de un tratament mai corect. Bancile noastre recupereaza tot creditul, cele americane doar garantia, chiar daca valoarea i-a scazut Contractele stabilite de creditorii locali pentru imprumuturile garantate prevad ca, daca debitorul intra in imposibilitatea de plata a creditului, atunci banca va recupera garantia si, daca aceasta nu mai acopera intreaga valoare a creditului, atunci vor fi executate alte bunuri ale debitorului, pana la recuperarea integrala a creditului. Potrivit lui Iulian Urban, presedintele firmei de consultanta financiara Urban si Asociatii, majoritatea statelor de pe continentul nord american au adoptat o reglementare care prevede ca, in cazul in care debitorul care a contractat un credit imobiliar nu isi mai poate plati creditul, atunci are loc executia silita a casei. In conditiile in care valoarea acesteia este mai mica decat cea a creditului contractat, banca nu are insa voie sa execute alte bunuri ale clientului, pana la recuperarea integrala a datoriei. "Americanii si-au pus problema adoptarii acestei reguli in anul 2007, cand, pe fondul crizei financiare, care a condus la deprecierea bunurilor imobiliare, bancile se gandeau sa execute toate bunurile debitorului, inclusiv masina si rulota in care debitorii ajungeau sa locuiasca dupa predarea casei. Americanii scosi din case ar fi ramas astfel fara cel mai mic sprijin pentru existenta, iar situatia ameninta cu revolta sociala. Prin urmare, s-a ajuns la adoptarea de catre majoritatea statelor americane a respectivului regulament", a explicat Urban. Este adevarat totusi ca bancile americane care raman in pierdere au la dispozitie, daca le permite contractul incheiat cu datornicul, posibilitatea teoretica de a incerca sa execute si alte bunuri. Pentru acest lucru, insa, ele trebuie sa initieze un proces in justitie, iar o serie de active nu pot intra in niciun caz in discutie pentru a fi executate - de exemplu, fondurile rezervate pentru pensionare. Luand in calcul timpul si costurile aferente unui astfel de proces, precum si faptul ca cei care pierd casele nu poseda, de regula, active foarte valoroase, bancile se gandesc de doua ori inainte sa initieze actiuni in justitie, iar acest lucru de multe ori nu se intampla. De ce situatia este diferita in Romania? Gabriel Cretu, director de dezvoltare al OTP Bank, sustine ca este normal ca bancile sa isi recupereze toata valoarea creditelor chiar si prin executarea altor bunuri ale debitorului, in completarea celor luate ca garantie. "Tot asa cum o banca este obligata sa restituie deponentului intreaga valoare a depozitului, tot astfel si debitorul trebuie sa restituie integral creditul", a spus acesta. Mai mult, la finele lui 2007, administratia americana a emis o norma denumita Mortgage Forgivness Debt Relief, care prevede ca partea de datorie pe care banca a acceptat sa nu o recupereze de la debitor va fi exceptata de la plata taxelor. Anterior crizei, acest segment de datorie era inclus in veniturile debitorului, fiind considerat castig taxabil. Scutirea de la plata taxelor se face de regula atunci cand debitorul se afla in stare de insolventa, deci datoriile sale exced valoarea bunului executat. Scutirile de la plata diferentei de credit sunt aplicate de catre banci in SUA doar pentru proprietatea in care debitorul locuieste, si nu pentru o a doua sau a treia casa detinuta de acesta sau pentru o locuinta ce a fost achitionata ca investitie. De regula, atunci cand casa pentru care nu se mai plateste datoria este doar o investitie si nu locuinta debitorului, banca are dreptul sa execute ipoteca, iar in cazul in care valoarea casei este mai mica decat cea a creditului, pentru recuperarea diferentei se poate recurge la executarea locuintei debitorului. In schimb, declararea de catre debitor a starii de faliment personal i-ar putea permite, in anumite cazuri, sa fie exceptat de la plata diferentei de datorie, chiar si in cazul in care locuinta pentru care nu se mai achita creditul este doar o investitie. Legea falimentului personal este asadar unul din elementele cheie care ajuta debitorul american sa isi usureze situatia. Bancile se opun unei legi a falimentului personal Desi s-a pus si la noi problema introducerii acestei reglementari, perspectiva legii falimentului personal pare bancilor de neacceptat, conform declaratiilor mai multor bancheri. "Bancile si-ar pierde prin aceasta lege postura de posesori ai unor garantii privilegiate, care le da dreptul sa execute datornicii inaintea altor creditori ai imprumutatului. Ascultand de o lege a falimentului, ele ar trebui sa stea la masa credala laolalta cu toti creditorii", a incercat sa explice Iulian Urban opozitia bancilor. Cu toate acestea, unii bancheri, intre care si Gabriel Cretu de la OTP, spun ca agreeaza ideea falimentului personal, in situatia in care banca ajunge alaturi de alti creditori sa se aseze la masa credala, iar bunurile debitorului restantier sunt executate. Insa, explica Iulian Urban, ceea ce le sperie pe banci, atunci cand vine vorba de legea falimentului personal, este posibilitatea ca debitorul sa intre in insolventa. "Ca si in cazul firmelor, legea falimentului creeaza pentru debitor fie perspectiva de a intra in reoganizare, fie cea a falimentului. Bancile sunt speriate in special de prima varianta, in conditiile in care, cand un creditor a intrat in reorganizare, fiind in stare de insolventa, pentru o anumita perioada de timp acestuia nu i se pot executa bunurile executie si nu i se pot imputa penalitati pentru neplata", a explicat Urban. Radu Ghetea, presedintele Asociatiei Romane a Bancilor, sustine insa ca, in acest moment, nu exista conditiile economice si sociale pentru ca aceasta lege sa fie introdusa. "Este adevarat ca aceasta reglementare exista pe piete dezvoltate precum Franta sau SUA. Acolo insa gradul de infractionalitate este mult mai mic decat la noi. Daca s-ar introduce legea, multi dintre debitorii rau-platnici ar incerca sa intre sub protectia starii de insolventa", a declarat Ghetea pentru DailyBusiness.ro. Directorul de dezvoltare al OTP Bank a explicat ca, in perioada de dinaintea crizei, bancile se confruntau cu cazuri de neplata a creditelor generate aproape exclusiv de reaua vointa a debitorilor. Potrivit acestuia, pentru ca evidenta centralizata a creditelor luate de clienti se actualiza extrem de greoi, un singur individ putea sa contracteze 5 sau 6 credite de nevoi personale negarantate, fara ca vreo banca sa fi avut vreo informatie privind gradul de indatorare al acestuia. In lipsa unei reglementari care sa precizeze exact ce se intampla in cazul in care clientul nu isi mai poate achita ratele, banca locala, pusa in situatia de a isi recupera creditul, trebuie sa parcurga o sumedenie de pasi care dureaza ani de zile, a admis Gabriel Cretu. In tot acest timp, bancile sunt lipsite de lichiditatile pe care le-ar fi putut recupera de la debitorii pe care o lege a falimentului personal ar fi putut stabili ca sunt insolvabili si trebuie executati. Pe de alta parte, clientii care prin intermediul legii ar intra sub protectia insolventei ar avea o sansa in plus de a se redresa financiar, fiind feriti o perioada de perspectiva executarii silite si a cresterii penalitatilor de neplata, lucru care, cel putin in teorie, ar creste sansele ca debitele sa fie achitate. O lege a falimentului personal ar putea stabili si ce sanse mai are clientul de a mai contracta un credit, dupa ce a trecut prin faza unei reoganizari sau a unei executari silite. "De regula, in America, daca ai intrat in trecut in stare de insolventa si nu ai reusit sa te redresezi, atunci timp de 4-5 ani iti este interzis sa mai contractezi un credit. Cei care ajung sa fie excutati silit pot lua imprumuturi, dar bancile sunt obligate sa le impuna dobanzi mai mari, pentru a acoperi astfel riscul asociat debitorului. In Romania insa, de cele mai multe ori, clientul care are un istoric prost cu banca este inclus de catre Biroul de Credit in cea mai inalta clasa de risc, si nu va mai putea contracta credite", explica Iulian Urban. Sursa DailyBusiness.ro Articole similare Credite Imobiliare Prima Casa Subiecte relevante Criza Financiara Credite Executare Silita Q & A