•  Parerea generala este ca dolarul va creste imediat dupa cresterea dobanzii Fed
•  Istoria arata, insa, o relatie inversa intre USD si cresterea dobanzilor
•  Marfurile si actiunile din pietele emergente vor creste cel mai mult dupa saltul dobanzii

Pietele au ajuns la un consens general ca Rezerva Federala va creste dobanda an decembrie si ca aceasta decizie va determina cresterea dolarului american spre noi valori, apropiate de o paritate cu euro – o valoare similara cu cea din anul 2000, cand am avut un maxim al crizei industriei IT.

Cu toate acestea, avem motive serioase sa fim ceva mai sceptici. Dolarul a crescut, intr-adevar, in prima zi de crestere de dobanda la cinci din cele sase cicluri in care am avut salturi de dobanda. Puterea dolarului pare sa fie, insa, invers proportionala cu directia dobanzilor din SUA.

Ce arata acest trend fara o logica aparenta?

Mai intai de toate, confuzia este creata de statutul dolarului de valuta globala. Mai multi dolari sunt in circulatie in afara Statelor Unite decat in interiorul lor. Cand Rezerva Federala creste dobanda reduce, in mod simultan, potentialul de crestere economica pentru restul lumii. Pentru a contracara acest efect, dolarul trebuie slabit pentru a reechilibra balanta. presul banilor creste in timp ce costul ratei de schimb scade, ceea ce produce, evident, un moment de cotitura.

Lumea este dependenta de dolarii americani intr-un mod inimaginabil. Eu numesc asta "economie primitiva"– un model in care nimeni nu beneficiaza in urma unui dolar mai puternic. Nici macar Banca Centrala Europeana, ca institutie.

Global privind, 70% din toate schimburile valutare se intampla in dolari SUA si 60%-70% din toate datoriile publice emise de la inceputul crizei financiare (2007/2008) au fost in USD. Mai mult, majoritatea marfurilor sunt tranzactionate in dolari. In realitate, majoritatea asseturilor vulnerabilitatilor si cash flow-urilor sunt denominate in dolari.

Pe masura ce dolarul se intareste, se reduce pretul marfurilor. Preturi mai joase la marfuri se traduc prin piete emergente mai slabe, odata cu reducerea exporturilor din tarile producatoare de energie – auomat si a importurilor venite din SUA si Europa. Asta reduce surplusul pe care il investeau, de obicei, in asseturi americane.

Profiturile Chinei si ale statelor exportatoare de energie au fost, in mod traditional, investite in SUA si partial in Europa. Studiile au aratat ca asta a jucat, in schimb, un rol important in pastrarea dobanzii la nivel global la un prag cu 100 bps mai jos decat in scenariul mentionat inainte. Asadar, dobanda actuala este cu 1% mai jos fara banii proveniti din Orientul Mijlociu, Norvegia si China.

Ce e interesant este ca actuala versiune a cresterii de dobanda a generat deja o crestere a valorii banilor de peste 100 bps. De cand am atins nivelul inferior al ciclului de dobanda – in iunie/iulie 2014 – titlurile au crescut cu 700 bps sau chiar s-au dublat, pana la 1400 bps.
Intre timp, gradul cel mai scazut acordat investitiilor – BBA – a crescut cu 100 bps, sau 1% in profit.
Pretul banilor a crescut in ultimele 18 luni inainte ca banca Federala sa actioneze in vreun fel. Asta a creat o stare favorabila unui dolar mai puternic si, pe perioada ultimilor trei ani, am avut o marja mai extinsa a datoriilor denominate in dolari care au afectat economiile dependente de USD.

Dolarul puternic reduce cresterea si preturile marfurilor si creste costurile de rambursare ale celor 57 trilioane de dolari imprumutati la nivel global in acest moment, de la inceputul crizei financiare.

Am avut o crestere economica modesta de cand a inceput criza. Dar cresterea pe care am avut-o a fost in pirncipal finantata de datorie, pentru ca am inregistrat niveluri scazute record de productivitate si inovatie coroborate cu o demografie in scadere. In acest context, e important sa intelegem cei doi factori care determina cresterea economica: trendul demografic si productivitatea.

Raspunsul lumii la incetinirea ritmului de crestere globala si la scaderea increderii consumatorului a fost sa reduca dobanzile pentru a crea ”bani ieftini”. Problema e ca banii ieftini creeaza o alocare proasta a resurselor si o structura nesustenabila de avantaje, in afara de

investitii, ceea ce afecteaza si productivitatea.

Acum suntem intr-un moment in care Rezerva Federala incepe un proces de normalizare a politicii monetare. Asta se va intampla, cel mai probabil, la intalnirea din decembrie sau in primul trimestru al anului viitor. In practica, normalizarea e implementata via dobanda cheie a Bancii si e un semnal ca perioada dobanzilor reduse se apropie de sfarsit.

Multi spun ca piata poate acomoda dobanzi mai mari. Luate impreuna, vom avea cresteri de 25 bps, pana la maximum 75 bps. Dar dati-mi voie sa fiu un pic mai ingrijorat.

Lucrez in piata financiara din 1989. In cariera mea am trecut prin trei cresteri de dobanda venite din partea Rezervei Federale. Aproximativ 70-80% dintre traderii activi acum in lumea intreaga nu au experimentat asa ceva. Nu cred ca cresterea dobanzii va trece asa de lin cum cred analistii si bancile centrale.

Dar, odata ce artificiile se aprind, e foarte important sa cunoastem istoria si sa vedem relatia inversa dintre cresterea dobanzii si a dolarului. Voi pleca, totusi, de la premisa ca dolarul va creste in dcembrie si va impulsiona economia globala.

Un al lucru interesant despre cresterea dobanzii Fed: asseturile de la care se asteapta cele mai mari profituri sunt… marfurile si pietele emergente!

Ironia este ca, daca nu se repeta povestea cu un dolar mai slab, atunci vom sti cu siguranta care vor fi urmarile: recesiune globala, preturi mai mici la marfuri, deflatie.

Numai ca de data asta se va intampla la nivel global, nu doar in pietele emergente.

Bine ati venit in economia primitiva – cea in care nimeni nu-si permite un dolar mai puternic. Nici macar Europa.

Sursa: Comunicat de presa Saxo Bank (Steen Jakobsen, Chief Economist, Saxo Bank)

Articole similare

Subiecte relevante