Leonardo Badea (BNR): Solutii pentru domeniul agroalimentar din perspectiva mentinerii stabilitatii macrofinanciare 09.03.2021 0 488 Viceguvernatorul BNR, domnul Leonardo Badea, a declarat:„In Romania, cultivarea pamantului si prelucrarea roadelor sale a avut mereu o importanta semnificativa la nivel economic si social. Odata cu revenirea la modelul de economie de piata competitiva in anii `90, din cauza nivelului insuficient al capitalului privat local si al sprijinului politicilor publice, competitivitatea sectorului agroalimentar a ramas deficitara in raport cu oferta externa. Pe de alta parte, consumul intern a avut o sporit cu o amploare semnificativa constituind pe parcursul majoritatii timpului partea cea mai importanta a modelului local de crestere economica si fiind adesea stimulat de politicile fiscale. Astfel, prin mecanismele firesti de piata, cererea interna in crestere de produse agroalimentare si-a gasit intr-o proportie tot mai mare satisfacere prin oferta externa, mai competitiva (prin pret ori calitate) sau pur si simplu pentru ca aceasta a reusit o buna perioada de timp sa ajunga mai usor pe rafturile supermarket-urilor (parte a unui model comercial care pentru o buna perioada de timp a constituit si inca mai constituie cu un impact atenuat, o dificultate pentru producatorii locali carora le-a fost mai greu sa se integreze in lanturile de aprovizionare ce sunt parte a integranta a modelului de afaceri al acestor platforme de comert). Rezultatul functionarii acestor mecanisme de piata fara o corectie necesara (sau in conditiile unui sprijin insuficient al producatorilor locali) din partea politicilor publice, a facut ca in timp sa se acumuleze vulnerabilitati provenind din acest sector, precum un dezechilibru structural al balantei comerciale cu bunuri agroalimentare si o dependenta alimentara in crestere a consumatorilor locali fata de producatori externi si lungi lanturi de aprovizionare.Cumulat pentru anul 2019 deficitul balantei comerciale provenind din comertul cu bunuri a fost de circa 82,1 miliarde de lei din care deficitul comercial cu produse din cadrul primelor patru grupe de bunuri conform nomenclatorului combinat a fost de aproximativ 5,9 miliarde de lei (I. Animale vii si produse animale; II. Produse vegetale; III. Grasimi si uleiuri animale sau vegetale; IV. Produse alimentare, bauturi si tutun). Pentru primele 11 luni ale anului 2020 deficitul comercial cu produse din cadrul acelorasi prime patru grupe reprezentative din cadrul nomenclatorului combinat a urcat la aproape 9 miliarde de lei adica peste 11,3% din deficitul total al comertului cu bunuri aferent perioadei (79,5 miliarde de lei). Asadar, in contextul crizei generate de pandemia COVID-19 aceasta vulnerabilitate s-a accentuat iar efectele ei negative este de asteptat sa continue sa se amplifice si pe parcursul anului 2021 in contextul pierderii importante de productie agricola cauzata de seceta ce a provocat dificultati financiare importante fermierilor, care se adauga celor generate de pandemie.Evident, contributia sectorului agroalimentar la bunastarea societatii nu se limiteaza la mentinerea echilibrului in activitatea de comert exterior desi acesta este unul foarte important. De la agricultura si de la industria alimentara societatea doreste mai multe locuri de munca, crestere economica si o mai buna protectie a mediului (ca de la orice alte sectoare ale economiei), dar si alimente sanatoase si nutritionale si un echilibru teritorial care sa nu lase regiuni in urma.Trebuie sa cream mai multe locuri de munca si sa crestem economic, dar o parte din provocari sunt generate de faptul ca, in special, agricultura pierde locuri de munca si este confruntata cu evolutii ciclice aflate in stransa legatura cu modificarile pe termen lung privind regimul termic si cel al precipitatiilor. De asemenea, este inca semnificativ expusa riscurilor generate de evolutiile climatice in continuare foarte greu de gestionat prin instrumentele clasice (asigurare, tranzactii financiare).Totusi, aceasta nu este o soarta ireversibila. Este posibil, sa readucem sectorul agroalimentare pe o cale de ameliorare a competitivitatii si de contributie mai stabila si mai sustenabila la cresterea economica, inclusiv pentru imbunatatirea echilibrului extern. Pentru a ajunge acolo avem nevoie de un mix adecvat de politici, fata de care exista deja propuneri la care ma voi referi ulterior.Cresterea economica si a numarului de locuri de munca implica anterior acestora un efort pentru productivitate crescuta si competitivitate sporita. O productie in crestere cu cheltuieli mai putine nu trebuie neaparat sa conduca reducerea locurilor de munca (de exemplu ca efect al investitiilor in tehnologii si echipamente avansate), deoarece cresterea in intregul sector poate crea mai multe locuri de munca decat cele care sunt redundante.Trebuie sa avem pe agenda noastra in mod prioritar o dezvoltare sustenabila care urmareste protejarea mediului. Avem nevoie de mai putina poluare a apei din nutrienti si pesticide, pentru a opri degradarea solului, pentru a avea mai putine efecte negative ale pesticidelor asupra biodiversitatii si pentru a raspunde mai bine cererii externe si externe care in ultimii ani se axeaza tot mai mult pe produse bio. Acest efort este sustinut si de politica la nivel european care a creat facilitati pentru dezvoltarea agriculturii ecologice pe care poate le-am putea fructifica mai bine in viitor decat am reusit pana acum.Totodata, avem nevoie de echilibru teritorial, pentru ca societatea moderna nu mai accepta ca regiunile mai fragile din perspectiva resurselor si mai putin dezvoltate sa ajunga in situatia declinului economic si a abandonului demografic. Dar cheia pentru aceasta sunt investitiile: incepand cu cele in educatie si formare a (viitoarei) forte de munca adecvat calificate si pana la cele in echipamente si in infrastructura.Bancile, IFN si fondurile de garantare a creditelor ar putea ajuta mai mult firmele din sectorul agroalimentar sa creeze valoare adaugata superioara. In timp ce creditarea agriculturii a avut un trend crescator in ultima perioada, creditarea industriei alimentare a scazut relativ semnificativ in ultimii ani. Mai mult, in ambele sectoare, finantarea a fost acordata preponderent pentru nevoi de trezorerie, creditarea proiectelor de investitii fiind minoritara (si in scadere accentuata pentru firmele din industria alimentara).Conform raspunsurilor oferite de-a lungul timpului la chestionarul periodic derulat de BNR privind creditarea companiilor nefinanciare si a populatiei (https://www.bnr.ro/Publicatii-periodice-204.aspx#Sondaj) se poate observa ca in perioada pandemiei (ultimele trei trimestre ale anului trecut) agricultura si piscicultura au fost singurele sectoare principale de activitate fata de care bancile nu au perceput o crestere a riscului de credit, ceea ce inseamna ca si probabil exista in continuare disponibilitate din partea acestora pentru a mentine sprijinul financiar pentru iesirea din criza si dezvoltarea ulterioara a firmelor din aceste domenii.Desigur, profitabilitatea in conditii normale a firmelor din domeniul agriculturii nu este printre cele mai ridicate, comparativ cu celelalte sectoare de activitate, asa cum o arata datele disponibile public pe site-ul Ministerului Finantelor. O medie a rentabilitatii activelor calculata pe baza acestora plaseaza companiile din agricultura la un nivel de circa 5,38% in anul 2019 (anterior crizei) la aproape jumatate fata de sectorul constructiilor dar totusi mai mult decat dublu fata de cel al utilitatilor. Aceasta arata ca, avand in vedere perspectivele importante de viitor ale acestui sector, exista cu siguranta o baza sustenabila pentru sporirea eficientei si rentabilitatii activitatilor din agricultura prin investitii.Una dintre principalele cauze ale variabilitatii performantei firmelor din agricultura este data de volatilitatea preturilor produselor agricole care s-a amplificat ca urmare a unei mai mari deschideri si integrarii cu pietele internationale. Schimbarile climatice au dus, de asemenea, la o frecventa mai mare a evenimentelor extreme, care au un impact asupra productiei si pietelor si contribuie la volatilitatea crescuta. Totusi in Romania ca in medie rentabilitatea activelor firmelor din acest sector nu a avut in ultimii cinci ani fluctuatii extreme, ci a variat intre un minim de 3,66% in anul 2015 (un an slab din perspectiva profitabilitatii pentru toate sectoarele de activitate) si un maxim de 7,34% in anul 2017 (date MFP, calcule BNR).In contextul celor de mai sus, creditarea acordata de banci si IFN-uri pentru sectorul agroalimentare s-a majorat in ultimii 6 ani dar nu intr-un ritm foarte accelerat. Valoarea cumulata a expunerilor celor doua categorii de finantatori fata de firmele din acest sector s-a majorat cu aproximativ 31% de la circa 17,5 miliarde lei in decembrie 2015 la peste 23 de miliarde lei in decembrie 2020, iar in perioada de pandemie a urcat cu aproximativ 6,8% (decembrie fata de martie 2020). Din statistici se poate observa ca ponderea cea mai mare o au finantarile acordate firmelor din domeniul cultivarii plantelor nepermanente (36% din total in decembrie 2020, preponderent pentru culturi de cereale), pe locul doi fiind cele din domeniul cresterii animalelor (13% din total in decembrie 2020). Expunerile bancilor fata de firmele din domeniul fabricarii conservelor, alimentelor sau bauturilor cu grad mai ridicat de procesare sunt mai reduse, cumuland impreuna circa 41% din total in decembrie 2020.Exista o eterogenitate foarte mare a sanatatii financiare a firmelor din domeniul agroalimentar care franeaza dezvoltarea creditarii fata de acest sector si arata ca masurile propuse pentru aceste sectoare ar trebui sa fie tintite, cu atat mai mult in conditiile in care constrangerile privind alocarile din resursele bugetare cresc. In plus, dimensiunea conteaza considerabil in acest domeniu. Cele mai multe firme cu activitate agroalimentara sunt microintreprinderi si de-a lungul anilor nu au reusit sa treaca intr-o grupa superioara de dimensiune. Agricultura a fost anul trecut in atentia Comitetului National pentru Supravegherea Macroprudentiala (CNSM). Comitetul a considerat ca importurile de produse alimentare semnificativ mai mari ca exporturile au generat o vulnerabilitate, cu posibil potential sistemic, din cel putin doua motive: (i) experienta altor tari arata o relatie stransa intre deteriorarea deficitului de cont curent si declansarea unei crize financiare sau de balanta de plati si (ii) in lumina lectiilor crizei generate de actuala criza sanitara, asigurarea securitatii alimentare devine prioritara. CNSM a invitat specialisti din Guvern, BNR, banci, Asociatia Nationala a Exportatorilor si Importatorilor din Romania, asociatii private de profil, autoritati guvernamentale etc. sa faca parte dintr-un Grup de lucru care sa aprofundeze problema si sa identifice posibile solutii. Analiza elaborata in cadrul acestui Grup de lucru, precum si recomandarile propuse, au fost aprobate de catre toti reprezentantii din CNSM ai Guvernului, BNR si ai Autoritatii de Supraveghere Financiara, fara exceptie. Aceasta unanimitate poate ajuta la implementarea proiectului. CNSM a emis in luna iulie 2020 o recomandare catre Guvern si catre Banca Nationala a Romaniei, continand 10 propuneri de solutii si inca aproape 50 de posibile masuri pe care autoritatile sunt incurajate sa le analizeze (toate materialele sunt publice, disponibile pe site-ul CNSM, http://www.cnsmro.ro/publicatii/studii-si-analize/).Multe dintre solutii ar putea parea provocatoare, avand in vedere trasaturile agriculturii din Romania care a ramas in buna parte la nivelul fermelor de subzistenta, dependente de evolutiile climatice, cu productivitate semnificativ sub cea europeana si generatoare de valoare adaugata redusa. Recomandarile CNSM sunt insa in linie cu agenda europeana a sectorului agroalimentar, care aloca bugete tot mai consistente pentru digitalizare, dezvoltare inovativa si protejarea mediului.De altfel, prima recomandare are in vedere cresterea accentului asupra dezvoltarii unei economii verzi, mai prietenoase cu mediul. Uniunea Europeana aloca fonduri extrem de importante acestui obiectiv, iar domeniul agroalimentar din Romania se poate califica relativ usor cerintelor. Statisticile europene au identificat agricultura Romaniei printre sectoarele fruntase in emisia de CO2 sau alte gaze de sera. Recomandarea CNSM a fost ca Guvernul, prin Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale (MADR), sa dezvolte si sa bugeteze cu prioritate programe in suma de minim 9,4 mld euro care sa implementeze strategia UE de diminuare a riscului climatic (”De la Ferma la Furculita”), in linie si cu obiectivele specifice schimbarilor climatice din viitoarea Politica Agricola Comuna. Este recomandat ca aceste programe sa fie dezvoltate astfel incat sa faciliteze si finantarea verde. De altfel, multe tari din regiune (Polonia, Ungaria, Slovenia etc.) au emis deja asemenea obligatiuni verzi, multe emisiuni fiind realizate chiar de guverne.Tehnologizarea ampla a sectorului agroalimentar este o alta recomandare CNSM. Subiectul, de asemenea, se afla in topul agendei europene si fonduri semnificative vor fi alocate in anii urmatori pentru implementare. Romania ar putea beneficia considerabil din aceasta aliniere la prioritatile europene, din cel putin doua motive. In primul rand, Romania se plaseaza pe pozitii dezavantajoase la nivel european in domeniul inovatiei (inclusiv in agricultura), astfel ca orice progres este binevenit. De exemplu, doar 1 la suta din firmele activand in sectorul agroalimentar folosesc roboti industriali (la cealalta extrema se afla Olanda cu 22 la suta si Suedia cu 31 la suta). In al doilea rand, Romania are multe puncte forte pentru a trece la utilizarea pe scara larga a tehnologiilor digitale in agricultura si industria alimentara: infrastructura de telecomunicatii, implicit acces bun la internet, numerosi specialisti IT, atitudine in general favorabila a firmelor si populatiei in asimilarea tehnologiilor digitale. De altfel, tehnologiile digitale ar putea compensa o parte din dezavantajul fragmentarii pronuntata a terenurilor agricole din Romania (de departe, cea mai ridicata din UE). Recomandarea CNSM este ca Guvernul, prin MADR, sa dezvolte si sa bugeteze cu prioritate programe in suma de minim 0,5 mld euro care sa utilizeze potentialul oferit de tehnologiile digitale, in conformitate cu declaratia de cooperare „Un viitor digital inteligent si durabil pentru agricultura europeana si zonele rurale”.Nevoile de finantare raman ridicate, iar pentru o mai buna satisfacere a acestora, recomandarile CNSM se adreseaza atat Guvernului, cat si BNR. In primul rand, Guvernul, prin MADR si MFP, sa se implice in cresterea rolului fondurilor de garantare a creditelor pentru sustinerea firmelor din agricultura si din sectorul industriei alimentare (majorarea fluxului de garantii cu minim 5 mld lei pana in anul 2023). In prezent, fondurile de garantare a creditelor au o expunere de 6 la suta pe agricultura si 2 la suta pe industria alimentara. In al doilea rand, se recomanda BNR sa disemineze periodic date statistice suplimentare pentru imbunatatirea accesului la finantare al firmelor din domeniul agroalimentar. In al treilea rand, Guvernul este asteptat sa revizuiasca mecanismului certificatelor de depozit, prin dialog strans cu institutiile de credit si asociatiile de profil.Problema eterogeneitatii mari in performanta si a dimensiunii reduse a firmelor din domeniul agriculturii a condus la doua recomandari. In primul rand, a fost creata o metodologie transparenta (publicata pe site-ul CNSM) pentru identificarea potentialelor firme-campion in domeniul agroalimentar, firme care au potential sa creasca sustenabil. La o prima simulare, rularea metodologiei a identificat aproape 500 de firme (din cele circa 33.000 de companii din sectorul agroalimentar), majoritatea covarsitoare avand capital autohton, care ar putea fi mai mult in vizorul autoritatilor sau al creditorilor. Se recomanda BNR sa revizuiasca periodic aceasta metodologie, in functie de rezultate. In al doilea rand, CNSM recomanda punctarea sensibil suplimentara in orice schema de sprijin oferita de autoritati (ajutoare de stat, garantii provenind de la fondurile de garantare a creditelor, finantari prin fonduri europene, promovare investitii, exporturi etc.) a firmelor care: (i) creeaza lanturi alimentare, (ii) genereaza clustere locale, (iii) produc bunuri ecologice, (iv) produc bunuri care se afla in Top 10 importuri bunuri agroalimentare, (v) se afla in lista potentialilor campioni nationali, (vi) au un rol activ in cadrul programelor create pentru atingerea obiectivelor din declaratia ”Un viitor digital inteligent si durabil pentru agricultura europeana si zonele rurale” sau care adopta pe scara larga tehnologii digitale, respectiv care (vii) au un rol activ in cadrul programelor create pentru atingerea obiectivelor din Strategia UE ”De la ferma la furculita” sau care contribuie la realizarea agendei schimbarilor climatice in domeniul agriculturii.Nu in ultimul rand, CNSM recomanda Guvernului ca in masurile luate accentul sa fie mai mult pe calitate. Imbunatatirea legislatiei privind certificarea si promovarea produselor agroalimentare sau implementarea de strategii pentru promovarea produselor alimentare de calitate, inclusiv prin cresterea rolului schemelor de calitate, reprezinta recomandari adresate Guvernului pentru ameliorarea calitatii. In cazul in care produsele industriei autohtone indeplinesc aceste standarde de calitate, autoritatile sa promoveze cu precadere respectivele bunuri.Suplimentar, pe langa recomandarile mentionate, CNSM propune si alte aproape 50 de masuri pe care autoritatile sunt incurajate sa le implementeze. Aceste masuri au in vedere sapte categorii de obiective: (i) reforme structurale, (ii) stimularea exporturilor, (iii) cresterea valorii adaugate, (iv) ameliorarea inovatiei, (v) cresterea calitatii, (vi) diseminare suplimentara de date statistice si (vii) acces mai bun la finantare.BNR contribuie la efortul implementarii recomandarilor CNSM dar sarcina cea mai grea revine Guvernului. Elaborarea de proiecte in suma de aproape 10 mld euro, revizuirea activitatii fondurilor de garantare a creditelor pentru ca fluxul finantarilor catre firmele din domeniul agroalimentar sa creasca cu minim 5 mld lei, elaborarea de strategii sau de propuneri privind amendarea diverselor acte normative etc. sunt sarcini dificile. Sunt insa premise ca si restul recomandarilor CNSM de diminuare a vulnerabilitatilor provenind din cresterea deficitului balantei comerciale cu produse agroalimentare sa fie indeplinite integral si la timp. In primul rand, experienta Grupului de lucru CNSM arata ca exista expertiza in randul autoritatilor pentru indeplinirea recomandarilor mentionate. Elementul cheie este ca acest subiect sa fie prioritar pe agenda autoritatilor, astfel incat acestea sa aloce resursele umane si de timp necesare. In al doilea rand, exista interes din partea asociatiilor private de profil, a institutiilor de credit etc., de a aloca resurse umane, financiare si de timp pentru a sprijini autoritatile in acest demers.Evident, nu exista un raspuns unic la provocarile de competitivitate si dezvoltare in domeniul agroalimentar, a caror solutionare ar conduce la efecte pozitive in lant atat din perspectiva macrostabilitatii cat si a dezvoltarii economice in general si a bunastarii populatiei. De aceea initiativa CNSM unanim imbratisata de cele mai importante categorii de actori cu relevanta in acest domeniu propune un set echilibrat de masuri. Acestea vin sa suplineasca o abordare din pacate destul de fragmentata in prezent (pentru ca alte masuri si programe existau si anterior demersului CNSM). Este nevoie asadar de o abordare cu adevarat strategica si pe cat posibil mai unitara care sa previna risipirea resurselor si concentrarea eforturilor, ceea ce in opinia mea este unul dintre meritele pachetului de recomandari ale CNSM.In al doilea rand, coerenta este esentiala. Prin urmare, este foarte important sa gasim moduri in care putem imbunatati guvernanta pentru a mobiliza instrumentele necesare la nivel local, pentru a dezvolta proiecte cu adevarat fezabile economic si pentru a sprijini efortul de crestere la nivelul tuturor regiunilor.In conditiile globalizarii economiilor nationale, a situatiei macroeconomice actuale ce necesita o iesire cat mai rapida si sustenabila din criza pandemica care sa conduca la ameliorarea vulnerabilitatilor existente, dar si ca urmare a necesitatii de a imbunatati calitatea vietii populatiei, este necesar sa avem in permanenta in vedere si sa sprijinim prin politici publice intelepte si echilibrate cele trei obiective foarte importante ale sectorului agroalimentar national: 1. asigurarea suveranitatii alimentare a tarii pe baza substituirii importurilor; 2. imbunatatirea calitatii si competitivitatii produselor agricole interne; 3. asigurarea unui nivel ridicat de trai in zona rurala prin baza dezvoltarea socio-economica a tuturor regiunilor si reducerea disparitatilor dintre acestea.Toate aceste lucruri, ne obliga sa urmarim nu doar prezentarea problematicii induse de necesitatea dezvoltarii sectorului agroalimentar dar si modul eficient in care solutiile (multe dintre ele fiind deja discutate si cunoscute in spatiul public) sunt puse in practica. Capacitatea unei tari de a progresa este legata in mod clar de modul in care poate sa puna in practica si cu rezultate rapide politicile publice sectoriale, care sa realizeze o dezvoltare constanta. Deloc simplu, acest fapt este provocarea noastra intr-o lume dinamica, in care flexibilitatea si inovatia reprezinta premise necesare, dar nu si suficiente, pentru reusita”. Sursa: ASF Articole similare Credite Q & A