Piata de capital din Romania: aproape doua secole de existenta

1 decembrie, Ziua Nationala a romanilor, te trimite cu gandul invariabil la istorie. La momentul Unirii Principatelor, la momentul construirii Romaniei mari si moderne.
Dincolo de istoria politica si sociala, Romania are si o istorie bogata in ceea ce priveste pietele financiare. Spre exemplu, primele initiative de infiintare a unei piete bursiere de marfuri si de valori au avut loc la mijlocul secolului al XIX-lea, asa cum este Codicele de Comert al Tarii Romanesti din 1 ianuarie 1840, realizat dupa modelul dat de Codul Comercial francez din 1807 si avand la baza unele prevederi ale Regulamentului Organic.
Codicele reglementa bursele de comert, mijlocitorii de schimb si samsarii. La acea vreme, dorinta era de a se infiinta o bursa de comert la Bucuresti (condusa de 6 persoane) si una la Braila (condusa de o deputatie domneasca), urmand ca samsarii sa-si anunte afacerile in cadrul burselor si pretul mediu al marfurilor sa fie publicat. Codicele de la 1840 definea categoriile mijlocitorilor (agenti de schimb) si samsarilor (curtieri). Mijlocitorii erau numiti de domnitor, Codicele stabilind de asemenea in privinta pretului ca „rezultatul tocmelilor si al negociatiei politelor ce se savarsesc la Bursa hotaraste cursul monezilor si al politelor, al preturilor marfurilor, al asigurarilor, al transporturilor pe uscat sau pe apa, al zapiselor statului altor asemenea, al caror curs este primitor de a se insemna pe fiecare zi pana unde s-a suit ori s-a coborat”.

In 1880, Camera de Comert si Industrie de la Bucuresti face un memoriu catre Ministerul Agriculturii, Comertului si Lucrarilor Publice in care, luand in considerare dezvoltarea comertului cu efecte publice, propune infiintarea unei burse pentru fixarea cursurilor monetare si efectelor, pe baza cererii si ofertei, pentru a opri speculatiile si fluctuatiile aleatorii. Este realizat, la initiativa Camerei de Comert din Bucuresti, un proiect de lege pentru infiintarea unei burse, care prevedea ca: „Aceasta bursa […] avea sa adune la anumite ore pe comerciantii, industriasii, capitalistii, agricultorii si mijlocitorii oficiali la un loc anumit, spre a se ocupa de operatiunile lor comerciale, sub o mai deaproape priveghere a guvernului”.
Orarul de tranzactionare al bursei era prevazut de lege astfel: „Orele fie-carei burse se fixéza de camera de comerciu dupe obiceiurile civile ale fie-carei localitati, combinate cu orele de pornire ale curierilor. La Bucuresci, Galati si Braila, orele deschiderei si inchiderei bursei se fixéza, impreuna cu prefectul politiei, de 4 bancheri, 4 negutatori, 4 mijlocitori de schimb si 4 mijlocitori de marfuri desemnati de tribunalul de comerciu. […] Bursa va fi deschisa in tóte zilele, afara de Dumineca si serbatorile legale. Tirgul efectelor publice si private si al tuturor hartiilor negotiabile se face cu doua ore inaintea targurilor celor-lalte marfuri. Informatiuni se pot lua de la secretarul comitetului bursei in tóte zilele de lucru de la 9 pana la 11 ore. Tóte acestea se vor observa sub controlul comitetului bursei”.

„Principalele operatiuni cari se urméza la bursa sunt: tirgul efectelor publice si private, tirgul actiunilor diverselor societati agricole, industriale si comerciale, tirgul scrisurilor funciare rurale sau urbane si a tuturor hartiilor negociabile, vinzarea materiilor metalice, a monetelor, a tot felul de marfuri, inchirierea vaselor de transport, transportul pe uscat si apa, tot felul de transactiuni relative la comerciul continental si maritim, interior si exterior, asigurarile de tot felul, etc.”.

Negocierile se realizau la bursa, in locul separat numit parchet. Tirgul trebuia sa arate „daca e pe bani gata sau daca e cu termen” (termenul insemna maxim 1 luna). Titlurile circulau doar daca erau insotite de cel putin un cupon. Taxa de tranzactionare era reprezentata de o taxa a timbrului, nu mai mare de 5 bani la suta de lei, care era suportata jumatate de cumparator si jumatate de vanzator si se platea Camerei de Comert. Platile in cadrul tranzactiilor erau facute de mijlocitori, in fiecare zi de bursa, iar cele mai mari de 100 de lei se realizau „in mandate de viramente asupra Bancei Nationale”. Numarul mijlocitorilor de schimb se determina la fiecare 3 ani, numirea lor fiind facuta prin Decret Regal. Mijlocitorii puteau da procura speciala de reprezentare unei alte persoane sau mai multora, dar mandatarii trebuiau sa fie romani, iar mijlocitorul era raspunzator de faptele acestora. Mijlocitorii de schimb erau obligati sa inscrie toate operatiunile si tranzactiile facute in registrele proprii („carnet snuruit si parafat de tribunalul de comerciu”), inscriind sumele in litere, fara abrevieri, fiind mentionate toate detaliile vanzarii, cumpararii, negocierii.

La mai putin de un an de la deschidere a avut loc primul crah bursier din Romania, in noiembrie 1883, provocat mai ales de imposibilitatea efectuarii lichidarii. Presa vremii titra: „Crahul de la bursa din Bucuresti, prevazut de noi si de Banca Nationala, s-a intamplat cu inceperea lichidarilor din noiembrie (…)”.
Ca urmare a celor petrecute, in 1886, Camera de Comert si Industrie solicita modificarea legii. O modificare adusa de legea din 1886 este introducerea urmatorului amendament: „Ori-ce operatiune de bursa, regulat facuta, constitue un act de comerciu si da nascere unei obligatiuni perfecte, la care nu se póte opune nici intr’un cas exceptiunea de joc”. Din dezbaterile legii, redate de monitorul oficial, reies preocuparile legiuitorului de la acea vreme ca „A duoa reforma coprinsa in proiect consista in aceea ca operatiunele cu termen sa se faca intre persóne cunoscute; iar nu ca pana acum de agentii de schimb pe contul lor, fára sa spuna in numele cui tratéza. De sigur ca acest principiu este bun; de óre-ce intr’o bursa incepetóre ca a nóstra, nu póte si nu e bine sa se lase liber curs acelor jocuri maloneste cari degeneréza in adeverate flagele pentru avutia terei”.

Razboiul suspenda tranzactiile bursiere

In 1914, izbucnirea violenta a razboiului genereaza inchiderea Bursei pe 18 iulie, acesta ramanand inchisa pe toata durata Primului Razboi Mondial. La acea perioada erau tranzactionate actiunile emise de 63 de societati si 58 de tipuri de rente si obligatiuni de stat (efecte cu dobanda fixa).

Distrugerea sondelor de petrol din timpul razboiului a facut ca valorile mobiliare sa se deprecieze masiv. Repararea sondelor de catre germani a condus insa la cotarea actiunilor industriei petroliere romane la Bursa, determinand cresterea ulterioara a cotatiilor. Intre 1917 si 1918, tranzactiile bursiere s-au realizat in „targul bursier” de la cafeneaua Schreiber si pe Strada Lipscani. Bursa Oficiala de Efecte, Actiuni si Schimb se redeschide in octombrie 1918, activitatea sa crescand mereu, iar localul Bursei devenind neincapator.

In perioada 1919 - 1925, bursele de comert din Romania erau guvernate de trei tipuri de reglementari legale. Legea din Vechiul Regat din 1904, extinsa si in Basarabia in 1919, se completa cu legislatia austriaca aplicabila Bursei de la Cernauti, din Bucovina, dar si cu legislatia maghiara din Banat si Transilvania pentru Bursele din Arad si Timisoara. Apare astfel din nou necesitatea unei legi care sa raspunda nevoilor economice ale Romaniei. O noua lege este promovata de profesorul Virgil Madgearu, ministru al Industriei si Comertului si este ratificata prin Decret Regal pe 13 august 1929. Expunerea de motive realizata de Virgil Madgearu preciza: „Necesitatea adaptarii uzantelor gasite bune si consfintite in materie de bursa pana azi, a modului de incheiere al tranzactiilor de efecte, actiuni schimb marfuri, situatiunea financiara si economica a tarii, precum si necesitatile unui bun mers al incheierilor operatiunilor si apoi increderea deplina in tranzactiunile ce se fac la Bursa, au calauzit la intocmirea proiectului de lege ce insoteste aceasta expunere de motive”
In 1938 este publicata de catre Simon D. Gartenberg, presedintele Asociatiei Remizierilor Oficiali de Bursa, „Cartea actionarului – indreptar bursier”, aceasta fiind una dintre primele dovezi ale preocuparii fata de a publicului regasite in biblioteci. Aflam astfel ca, in 1938, la bursa de la Bucuresti erau tranzactionate actiunile a 56 de societati si ca mai multe titluri financiare romanesti erau vandute pe bursele straine (actiuni Astra Romana la Paris, Amsterdam, Anvers si Zürich; actiuni Concordia la Paris, Bruxelles, Anvers si Zürich; actiuni Steaua Romana la Paris, Basel, Frankfurt, Geneva si Zürich; actiuni Petrol-Block la Paris, Lille, Anvers, Liege si Zürich; actiuni Redeventa la Paris; efecte constand in rente si imprumuturi erau tranzactionate la Paris, Londra, Berlin, New York, Zürich, Roma, Milano, Basel, Berna, Geneva). De asemenea, la bursele occidentale mai erau cotate si alte valori emise de societati cu capital romanesc si strain, care insa nu erau cotate la Bucuresti: Colombia, Danubiana, Omnium, Petrofina, Societatea de Gaz si Electricitate din Bucuresti, Steaua Romana Française si Steaua Romana (British), Zahar si Rafinaj in Romania.

Buletinul Bursei Bucuresti din decembrie 1939 scria: „Nici odata targurile financiare mondiale n’au fost mai influentate, ca in 1939, de evenimentele europene. Si anul 1938 cunoscuse destule dificultati internationale, dar tot se crezuse ca pana la urma zanganitul armelor va fi indepartat, optimism care se rasfransese asupra burselor de valori. Intr-adevar anul 1939 din punct de vedere bursier debuteaza sub cele mai bune auspicii. Nivelul cursurilor era destul de ridicat la 1 Ianuarie 1939, nivel care n-a putut fi mult timp mentinut. Caderi serioase s-au produs la sfarsitul lunii Ianuarie, odata cu sfarsitul razboiului spaniol. In Martie, bursele sunt cuprinse de panica, in urma ocuparii Boemiei de germani. In Aprilie, italienii ocupa Albania, alta neliniste, urmata de tensiunea polono-germana, care sfarseste cu razboiul si ocuparea Poloniei.[…]
Bursa, inchisa pentru inventar
Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, economia Romaniei devine una centralizata, ca parte a reformei initiate de regimul comunist. In aceste conditii, se decide inchiderea Bursei in iulie 1948. Instaurarea proprietatii de stat, ca unic proprietar, nu mai permitea existenta produselor specifice pietei bursiere, precum actiuni sau obligatiuni corporative, iar Bursa nu mai avea de ce sa existe, avand in vedere ca nu mai exista obiectul tranzactiilor. Detinerea in proprietate a societatilor comerciale era interzisa. Pe 11 iunie 1948, in baza Legii nr. 119/1948 a nationalizarii, 1.050 de intreprinderi industriale, bancare sau de asigurari treceau in proprietatea statului, ca „bun de
consum al poporului” si Bursa se inchidea. Profesorul Nicolae Volonciu povesteste in cartea sa (Volonciu, Nicolae, 2017, Amintiri din patru tari, Bucuresti: Editura Solomon, p. 113.): „in ziua de 11 iunie, cu cateva minute inainte de deschiderea bursei, un cetatean care voia sa faca o tranzactie a ajuns la usa si a gasit un mare lacat. Venisera mai de dimineata agenti financiari, politie si, printre ei, un hatru care lasase un biletel langa acel lacat. Ce era scris pe acel biletel? «INCHIS PENTRU INVENTAR!»”.

Sursa: ASF

Stiri si sfaturi

Arhiva 2006-2013

Piata de capital din Romania: aproape doua secole de existenta

Articole similare

Q & A

Forum FinZoom