A ne intreba cand incepe

educatia financiara a copilului este ca si cum ne-am intreba cand incepe educatia copilului pentru viata.

Asemeni celorlalte tipuri de educatii – rutiera, sanitara, religioasa, ecologica, civica etc.,

educatia financiara face parte intrinseca din educatia copilului, debutand, cum este si firesc, in familie, continuata, apoi, in cadru formal, la gradinita si la scoala.

Deoarece copilul traieste de mic intr-o lume in care banii, prin functiile lor, au o importanta valoare economica si sociala, amprentand-o, institutia gradinitei are obligatia sa continue ce s-a facut in familie, sa completeze, sau, dupa caz, sa initieze o pregatire a copilului, cu scopul de a-l forma pentru viata, construindu-i abilitati si competente.

Problema educatiei financiare ar trebui sa se puna tot mai acut, intrucat lumea in care traim contine o multitudine de provocari, pentru care, trebuie sa recunoastem, noi nu am fost pregatiti. Un studiu realizat de Erste Group releva ca principala sursa de

educatie financiara a tinerilor din Romania ramane familia, cu peste 90% din procente, aceasta fiind realizata, in special, prin traditie ("strangem bani ca sa avem ce lasa copiilor"), ceea ce este insuficient si neadaptat vietii contemporane. Ca urmare, lipsa unor minime abilitati si competente din partea unor semeni de-ai nostri, specifice educatiei financiare, a condus, nu de putine ori, la atitudini si comportamente indezirabile, in raport cu munca, cu banii, cu bugetul de economii si de cheltuieli si, de tot atatea ori, la consecinte majore, sub forma unor dezechilibre care le-a afectat nivelul de trai.

In acelasi timp, alte studii, au demonstrat faptul ca principalul motiv pentru care oamenii se lupta cu

probleme de ordin financiar este acela ca, pe parcursul scolar, au invatat prea putin sau mai nimic concret despre bani. In urma unui sondaj efectuat in randul copiilor prescolari, la care unii dintre acestia au raspuns ca "banii sunt fabricati de zane si personaje din desene animate", economistul sef al Bancii Nationale a Romaniei, Valentin Lazea, considera ca "este ingrijorator ca si parintii lor au crezut acelasi lucru, cand au cerut

credite doar cu buletinul".

Ca urmare, initierea sau alfabetizarea financiara se dovedeste a fi un demers necesar care trebuie inceput in familie si continuat in gradinita, ca prima institutie de invatamant care asigura educatia formala a copiilor. In Curriculum-ul pentru invatamantul prescolar se reitereaza ideea, deja cunoscuta, formulata de expertii care au studiat mecanismele invatarii umane, ca "deprinderile si cunostintele dobandite devreme favorizeaza dezvoltarea altora ulterior, iar deficientele de cunostinte si deprinderi produc in timp deficiente mai mari, oportunitati de invatare ratate sau slab valorificate". De altfel, psihologii sunt de acord ca, de pe la varsta de 4-5 ani, copiii pot invata cate ceva despre bani si despre valoarea lor, iar numerosi pedagogi occidentali predau copiilor din clasele primare concepte si strategii despre cum sa isi gestioneze venitul, fapt adoptat, in urma unor demersuri recente, si la nivelul invatamantului primar de la noi (disciplina optionala Educatie financiara).

Desi prevederile Curriculum-ului prescolar aprobat prin O.M. 5133 / 2008, nu sunt exprese pe aceasta linie, a educatiei financiare, acesta prevede (printre altele) ca obiective de referinta in cadrul domeniului om si societate: sa-si adapteze comportamentul propriu la cerintele grupului in care traieste (familie, gradinita, grupul de joaca); sa negocieze si sa participe la decizii comune; sa aprecieze in situatii concrete unele comportamente si atitudini in raport cu norme prestabilite si cunoscute; sa se comporte adecvat in diferite contexte sociale. Atingerea deplina a acestor obiective nu este posibila, daca nu asiguram copilului o educatie complexa, care o include si pe cea financiara.

• banii nu rasar din pamant, nu cresc in copaci, ci se castiga prin munca, prin efort intelectual si/sau fizic;
• toate lucrurile dorite au un cost care trebuie platit;
• in lipsa banilor, anumite lucruri pot fi obtinute prin schimb (troc);
• cu ajutorul banilor nu se obtin numai lucruri, ci si servicii (de curatenie, de telefonie, de furnizare de apa/gaz/energie electrica etc.);
• plata serviciilor (curateniei, ingrijirii arborilor din livada, tratamentele etc.), alaturi de recompensa baneasca, necesita, de asemenea, utilizarea unor conventii sociale si a unor formule de politete;
• banii nu sunt o resursa nelimitata, care apare de fiecare data cand avem o nevoie sau o dorinta;
• fiecare persoana / familie trebuie sa aiba un buget;
• banii castigati nu trebuie cheltuiti imediat, ci numai atunci cand este nevoie;
• cand avem bani, trebuie sa gandim pe termen lung (planificarea bugetului): pentru ce economisim?; unde ii economisim?; cand cheltuim ce am economisit si de ce? (gandire din perspectiva antreprenoriala);
• dorintele si nevoile sunt lucruri total diferite;
• nu putem cumpara orice, chiar daca avem nevoie, ci numai ceea ce ne permitem, in functie de cati bani avem;
• nu avem nevoie de orice sau de tot ce vedem, chiar daca ne place.

• formarea unei atitudini corecte despre munca, beneficiile acesteia si despre bani si la adoptarea unui stil de viata sanatos, in relatie cu acestia;
• intelegere treptata ca banii se castiga prin munca; 
• intelegerea ideii de limita in cheltuirea banilor (diferenta dintre dorinta si posibilitate), a ideii de amanare (nu tot ce este posibil este realizabil imediat, sunt dorinte a caror realizare necesita suportarea unor amanari) sau cea de valoare (legata de efortul depus pentru satisfacerea unei dorinte);
• stabilirea unor reguli si a unor conduite pentru efectuarea cheltuielilor si indreplinirii unor obiective financiare pe termen scurt, mediu si lung, pentru reducerea cheltuielilor;
• formarea si exersarea unor conduite prosociale (intrajutorare, donare, imprumut etc.), responsabile (cheltuim ce am castigat prin ceea ce am facut sau ce am economisit) si civilizate (utilizarea formulelor de politete specifice si a conventiilor sociale in relatie cu copiii, cu adultii, cu institutiile);
• imbunatatirea relatiilor familiale, datorita adoptarii unei atitudini corecte despre: munca, bani, bugetul de cheltuieli si cel de economii.

In concluzie, o buna

educatie financiara a copilului poate incepe in mod sistematic in gradinita, prin cea mai la indemana forma, metoda si mijloc de realizare: jocul.

Prof. Daniela Raileanu,
Inspector scolar pentru educatie timpurie, Inspectoratul Scolar Judetean Suceava

Subiecte relevante