De la Cautatorii de Aur, la Primele Banci Clujene 13.11.2014 2 1630 La marginea nordica a vechii cetati a Clujului, oras infloritor, inconjurat de ziduri prevazute pe alocuri de porti si bastioane de aparare, se afla o veche manastire franciscana, modernizata si apoi transformata in cladire laica. In apropierea acesteia, umbrita in soarele aflat la crepuscul de turnul vechii biserici, se afla la mijlocul veacului al XVI-lea cladirea monetariei orasului, ca o chezasie a cinstei celor ce lucrau monedele. Astazi, pe locul vechii monetarii, pe actuala strada Emile Zola, exista o inscriptie ce aminteste de acest lucru: "DOMUS CEMENTARIA ET AURICUSORIA 1608". In perioada in care a aparut aceasta monetarie, in Cluj se dezvoltase deja un mestesug foarte apreciat si anume, cel al aurarilor si al argintarilor. O parte dintre acestia se ocupau cu tehnica baterii monedelor dupa prescriptia principilor sau regilor care emiteau acest privilegiu. Bastionul din extremitatea nord vestica a orasului era aparat si intretinut de aceasta breasla, fapt ce arata rolul important pe care acestia il jucau in viata orasului. Motivul dezvoltarii mestesugului prelucrarii metalelor pretioase este unul care se inconjoara de un mare mister, de legende si mituri care au strabatut orasul in istoria sa.Tara de dincolo de paduri sau "TERRA ULTRA SILVAM", a fost binecuvantata in urma cu milioane de ani, de ploile siderale, cu stropi de nestemate, stropi de luciri divine care au fascinat omenirea inca din primii ani ai istoriei sale. Aceste graunte de hrana a zeilor se aratau sub forma unor sclipiri din albia raurilor Transilvane si care erau culese cu rabdare inca de pe vremea dacilor, care mai apoi le prelucrau in forme diverse inclusiv monede.Bogatia viitorului oras comoara este legata, spun legendele, de averea fabuloasa a neamului Dacilor, avutie niciodata cunoscuta cu precizie. Se spune ca romanii, dupa capturarea capitalei dacice de la Sarmisegetuza, au dus nu mai putin de 165 de tone de aur si de doua ori mai mult argint in cetatea eterna.In anul 1543, un grup de tarani ar fi descoperit la radacinile unui copac de pe albia raului Strei, in preajma localitatii hunedorene Santamaria de Piatra, o incapere secreta in care se afla un tezaur monetar fabulos. Taranii cu frica de Dumnezeu si teama ca vreun blestem s-ar putea abate asupra lor au predat comoara guvernatorului de atunci al Transilvaniei, George Martinuzzi. Tezaurul, care dupa toate aparentele ar fi apartinut regelui Decebal, numara nu mai putin de 40.000 monede de aur printre care si misterioasele monede tip koson, dar zvonurile care circulau in acele timpuri sugerau ca tezaurul ar fi fost mult mai mare. Averea cardinalului a crescut in urmatorii ani in mod miraculos atragand invidia mai marilor vremii. Astfel, in luna decembrie a anului 1551 la castelul sau din Vintu de Jos, a sosit intr-o vizita condotierul italian Giovanni Battista Castaldo, om de incredere al imparatului Ferdinand de Habsburg, care in noaptea de 17 decembrie, impreuna cu un grup de soldati l-au asasinat pe cardinal. Comoara a fost cautata de ucigasi in intregul castel, dar s-au mai gasit numai 2.000 de monede de aur din tezaurul descoperit in apele Streiului. Cronicile mai spun ca averea cardinalului era mult mai mare si s-ar fi aflat ascunsa in cetatea Gherlei sau pe undeva prin apropiere.La inceputul secolului XVI, Clujul avea dreptul sa organizeze doua iarmaroace anuale in data de 5 iulie sau 5 noiembrie si de doua ori pe saptamana targuri, respectiv lunea si joia. Ulterior, obtine dreptul de depozit, ceea ce oferea orasenilor dreptul de a cumpara ei marfurile inainte de a lua calea altor orase. Astfel, in pietele Clujului, in pravalii si dughene, satre sau ateliere asezate fie in piata centrala, fie pe anumite ulite, se puteau gasi cele mai felurite marfuri, pornind de la cele alimentare, cum ar fi: cereale, diferite feluri de carne sau produse din carne, branzeturi, animale mai mari sau mai mici, sare sau vin de pe teritoriul orasului, produse de tarani pe sesiile lor, dar si produse din import, cum ar fi matasuri, bumbac sau postavuri fine. In Cluj se gaseau si produse manufacturate, cum ar fi blanuri, cojoace, produse de uz casnic sau gospodaresc, vase din lemn, lut sau metal dar si fine obiecte de podoaba din metale pretioase. Aceste produse, dar si comertul facut de negustori cu diferitele targuri ale Europei se cumparau cu bani, iar banii trebuiau produsi sau schimbati in functie de originea marfurilor sau preferintele negustorilor.Breasla aurarilor era condusa din a doua jumatate a secolului al XVI-lea de familia Filstich, familie care a detinut in decursul anilor urmatori si autorizatia de a bate moneda. Aceasta familie, a avut o putere si o influenta insemnata, aspect care o incadreaza in tipologia primilor bancheri europeni, si care pe buna dreptate, ar putea fi considerata deschizatoarea de drum in afacerile de tip bancar in orasul de pe Somesul Mic. In zona monetariei, Clujul avea si o camara princiara in care se efectua schimbul banesc.Pe Petru Filstich il regasim la finele secolului XVI, mai precis in anul 1599, facand comert pe piata din Cracovia, piata unde bijuteriile mesterilor aurari clujeni erau prea bine cunoscute, poate si pentru calitatea deosebita a aurului transilvan. Filstich aducea din Cracovia postav de Breslau, de Lemberg, granat, panza de Biecz, lamai, untdelemn, piper, zahar, palarii sau manusi. Aurarii, dupa cum se stie, jucau si un rol important in schimbul monetar, schimb care le oferea si posibilitatea acordarii unor avansuri, primele forme de credit comercial.In anul 1607 a obtinut de la generalul Georgio Basta dreptul de a preschimba moneda. Dupa instalarea in Transilvania a stapanirii imperiale, Casa de Habsburg a acordat celor din familia Filstich titlul de baroni ai Imperiului, numelui familiei i-a fost adaugata particula aristocratica "von Klausenburg" (de Cluj).Desi bogati si influenti, acesti vechi mestesugari pripasiti au cunoscut invidia, motiv pentru care, pe sub blazonul familiei este inscrisa o inscriptie latina care spune "VIRTVTIS COMES INVIDIA 1597" (Insotitorul virtutii este invidia). Invidia, dar si dorinta multora de a descoperi comoara regelui dac, nu a contenit in orasul scaldat de apele molcome ale Somesului. Mai mult, studii stiintifice de mineralogie medievale spuneau ca strugurii din Jucu, o localitate din apropierea Clujului, contin in samburii lor aur nativ, existand chiar "dovezi" de vrejuri din aur. Cautatorii de comori nu au intarziat sa apara, astfel ca in anii 1790, la Cluj lua fiinta o asociatie a cautatorilor de comori. Cativa ani mai tarziu administratia Habsburgica a organizat oficial o cautare de comori, fara prea mari sorti de izbanda. Iar toata aceasta goana a pornit din momentul in care un mestesugar cizmar foarte bogat, pe numele sau Pavel Varga, a precizat in anul 1716 in testamentul sau ca a gasit o comoara extraordinara pe care numai el stie unde este ascunsa.Septimiu MogaSursa: Educatia Financiara pe Intelesul Copiilor, Revista numarul 6 Subiecte relevante aur educatie financiar-bancara banci Q & A