Nicolae Iorga spunea ca niciodata Romania nu avusese atatea personalitati creatoare ca la sfarsitul secolului al 19-lea. Un exemplu de exceptie in acest sens il reprezinta bancherul Menelas Ghermani.
Tehnician prin excelenta, scolit la Viena, bogat, avandu-si propria banca la Bucuresti, acesta ramane in analele finantelor romanesti ca omul care si-a materializat mai multe proiecte absolut benefice pentru tara.
Astfel, a lichidat biletele ipotecare instituite in urma reformei agrare a principelui Cuza in 1864; operatia era estimata a se infaptui in 27 de ani. M. Ghermani a realizat-o intr-un an, cu costuri minime – prin lansarea unui imprumut intern cu subscriptie publica.
In 1867, Parlamentul a votat legea bimetalismului, aur - argint. Abia in 1873, s-au pus in circulatie 25 de milioane de lei in moneda de argint, dar acest metal se deprecia continuu din cauze ce nu priveau doar starea de sanatate a economiei romanesti. La inceput, raportul aur – argint era de 1:15,5. Diferenta intre valoarea comerciala si cea monetara data de cele doua metale genera prima la aur (agio). In timpul Razboiului de Independenta, rusii adusesera la noi 40 de milioane de ruble. Astfel, sporise cantitatea de argint pe piata, ceea ce a provocat o criza exprimata in primul rand in cresterea agio-ului la 17%. M. Ghermani a luat o decizie drastica: a transformat stocul de argint al Bancii Nationale in aur, ajungandu-se asa la monometalism. Socotit „parinte al legii”, finantistul a reusit intreaga operatie doar cu 12 milioane de lei. Criticile vehemente nascute atunci in Parlament priveau nu atat masura ca atare, ci faptul ca Banca Nationala era citadela liberala. S-au invocat motive nesustenabile: scumpirea ori raritatea capitalurilor, scaderea productiei nationale in general, curs fortat pentru moneda nationala. In fine, plecarea aurului din tara in cazul importurilor masive.
Cum a procedat totusi M. Ghermani?
Dupa ce a cerut Bancii Nationale sa schimbe lunar 5 milioane monede de argint din stoc pe fonduri de stat, pana la primirea echivalentului in aur – si a fost refuzat – el a decis devalorizarea pieselor de argint cu ajutorul casei vieneze Torsch. Efigia lor a fost stearsa si inlocuita pe fata si pe revers cu cate o cruce. Argintul astfel dobandit a fost vandut in Anglia si India.
Prof. dr. Georgeta Filitti