Bancile centrale independente reprezinta economia ca putere in stat ce contrabalanseaza politica 10.07.2019 0 1510 Ionut BalanPrimul razboi mondial - numit la acea vreme Marele Razboi - a introdus conceptul de razboi total, in care practic intreaga populatie si toate institutiile unui stat participa intr-un fel sau altul la conflict. In mod logic, interventionismul statal in economie si in toate aspectele vietii sociale a ajuns la apogeu in timpul razboiului, din ratiuni "patriotice". Toate structurile au fost subordonate activitatii beligerante.Bancile centrale, de emisiune, nu au facut deloc exceptie, prin finantarea directa si practic nelimitata a statului, in dauna regulilor monetare si economice elementare. Problema a fost ca, asa cum se intampla de obicei, de cele mai multe ori, aceste masuri nu au fost strict temporare, ci au tins sa se permanentizeze dupa instaurarea pacii."Faptul ca toate Statele intrate in marele conflict european, avand nevoie de sume enorme, au uzat de calea devenita atunci usoara, de a cere Bancilor de emisiune sa le fabrice si sa le tina la dispozitie bani, poate fi explicat prin starea de razboi. Dar Statele au uzat si au abuzat de aceste resurse. Pentru ca sfarsitul razboiului n-a adus - cum ar fi fost firesc - si sfarsitul metodelor prin care Tezaurul (Trezoreria Statului – n.r.) isi putuse procura in vremuri grele sumele necesare, ci s-a continuat cu procedeul emisiunilor nemasurate, pentru nevoile Statului, inca multa vreme dupa incheierea pacii. Trebuie sa recunoastem ca, in unele tari, au lipsit mijloacele de a pune capat acestei daunatoare stari de lucruri. In alte tari, insa, a lipsit vointa de a rosti raspicat cuvantul hotarator: "«Ajunge!» si aceasta a fost mult mai grav", scrie Lazar Ionescu in volumul sau "Relatiunile intre Banca Nationala a Romaniei si Stat 1880-1935", aparut in 1936.In Romania, procesul de normalizare a raporturilor dintre BNR si stat a inceput imediat dupa razboi, iar unul dintre episoadele fundamentale ale acestui proces a fost restabilirea convertibilitatii leului din 1929, prin stabilizarea efectuata cu ajutorul unui imprumut de stat la banci din strainatate."Prin stabilizarea legala, sarcina mentinerii leului in paritatea fixata, intreaga initiativa si raspundere a acestei politici trecand efectiv asupra BNR, guvernul nu mai putea avea nici un amestec, nici o influenta asupra hotararilor pe care BNR le-ar fi socotit oportune in interesul mentinerii stabilitatii leului. E desigur necesar ca politica financiara a Bancii de emisiune sa fie totdeauna subordonata politicei financiare a Statului, a guvernului. Dar, odata hotarata politica stabilizarii monetare si odata incredintata BNR, Banca trebuie lasata sa infaptuiasca prin mijloacele pe care le va crede ea mai potrivite aceasta politica a Statului, pentru ca ei ii incumba intreaga responsabilitate", se arata in lucrarea citata.Autorul mai relateaza ca un al doilea motiv pentru care s-a decis modificarea raporturilor dintre BNR si Guvern a fost "vointa ca repetarea evenimentelor care produsesera dezastrul monetar sa fie impiedicata prin toate mijloacele cu putinta"."Calauziti de aceste idei si de principiul - de nenumarate ori verificat aiurea - ca, pentru a functiona normal, Banca de emisiune trebuia sa fie pusa in situatia de a se opune apelurilor nejustificate ale Statului la masina de tiparit bilete, autorii stabilizarii romanesti au stabilit util si necesar sa limiteze precis avansurile pe care le putea obtine Tezaurul public de la BNR, sa interzica Bancii a face alte imprumuturi decat cele prevazute expres in statutele ei. Si pentru a o face capabila sa aplice si sa vegheze la respectarea acestor dispozitiuni, BNR urma sa fie facuta mai independenta fata de guvern. Impusa in toate tarile unde stabilizarea monetara s-a facut cu sprijinul capitalistilor streini - si unde nu s-a procedat astfel? - realizarea acestor conditiuni insemna aplicarea si in tara noastra a principiului pe care l-am desvoltat in Introducerea acestei lucrari: precisa delimitare a raporturilor BNR si cu publicul (piata economica) si cu Statul (puterea publica si Tezaurul public)", mai scrie Lazar Ionescu.Astfel, banca centrala devenea cu adevarat o putere in stat, ca reprezentant al economiei reale si al "sangelui" acesteia - circulatia monetara. O putere independenta, separata de celelalte, dar complementara lor, cu atributii si responsabilitati precise si vitale pentru tara.Alte articole de acelasi autor Articole similare Financiar Subiecte relevante BNR (Banca Nationala a Romaniei) Q & A