Pe Drumul Banilor, un drum anevoios în această perioadă și cu provocări pentru bugetul debitorilor, ne-am întâlnit cu un șofer experimentat: Anca Nuțiu, cu o experiență de 25 ani în sistemul bancar românesc și care, în prezent, este director executiv retail la BRD.
De la Anca am aflat, în acest episod de podcast, cum decide banca dacă îți acordă sau nu un 
credit. De asemenea, când ai nevoie de un 
credit, cum știi că te califici pentru el, care e moneda potrivită și ce trebuie să faci ca să îl obții. Dar și cum a evoluat creditarea în ultimii 25 ani și, ce urmează pentru consumatorii din România.
Am învățat din greșeli, dar și din lucrurile pe care le-am făcut bine
Când te gândești la un împrumut și nu ai habar ce tip de 
credit să alegi, întotdeauna trebuie să pleci de la nevoia ta concretă. Pentru ce îți trebuie acei bani? Și ideal este să stai mai întâi de vorbă cu banca, cu un consilier bancar, sau chiar printr-un canal digital. Ți se vor pune acele întrebări, care te ajută să înțelegi ce produs de creditare îți satisface mai bine această nevoie. Un 
credit pe termen lung sau scurt, cu sau fără garanții, un descoperit de 
cont (overdraft), sau un 
card de 
credit, un 
credit de 
consum cu destinație specială (medical, pentru studii, auto), sau poate un 
credit ”verde”. Sunt atâtea opțiuni.
”De multe ori clienții vin la bancă, cu decizii deja luate. Fie că au studiat ei înainte, fie că un amic de-al lor a fost mulțumit cu un anumit produs și îl vor pe acela – de exemplu, un 
card de 
credit. Este important să intrăm puțin în discuții cu clientul. Nu pentru a contrazice solicitarea lui, ci pentru a înțelege mai bine de ce a ales cardul de 
credit? Nu întâmplător produsele au fost diferit gândite. Ele funcționează în mod diferit. Și atunci, este necesar să înțelegem care este nevoia din spate, ce vrea clientul să facă cu banii respectivi și, în funcție de aceasta, să îi recomandăm produsul”.
Am învățat din greșeli. ”Ne amintim de exemplu, cu ani în urmă, că era foarte la modă produsul overdraft și era o adevărată bătălie între 
bănci, cine dă un multiplicator mai mare de salarii: 6 – 9 – 12 salarii. Se ajunsese la multiplicatori de neimaginat, nefirești și nesănătoși pentru acest produs. Pentru că, nu doar că ducea la supra-îndatorare, dar clientul ajungea să se simtă captiv. Overdraftul este un produs destinat a-ți acoperi o nevoie pe termen foarte scurt. Sa spunem, vine sfârșitul de lună, vine scadența la facturi, tu ai cheltuit banii pe care îi ai în bugetul familiei. Până ajungi să încasezi salariul următor, ai un buffer (n.r. tampon). Dacă tu consumi multiplicatorul a 3 sau 6, 9 salarii, n-o să reușești niciodată să ți-l acoperi din salariul pe care tu îl încasezi lună de lună. Și tu, ca și client, ai senzația că nu o scoți niciodată la capăt.(...) Acestea sunt greșeli pe care sistemul bancar le-a făcut și trebuie să recunoaștem”.
Cum decide banca dacă îți dă un 
credit sau nu?
În primul rând, trebuie să înțelegi că, dacă banca decide să nu îți dea un 
credit, nu este fiindcă are ceva personal cu tine. Această decizie te protejează în primul rând pe tine.
”În principal, banca își dorește când are în față un client să înțeleagă două lucruri esențiale. O să le numesc așa, mai plastic: putință și voință.
Putința înseamnă capacitatea lui de a rambursa acel 
credit. Care este bugetul familiei? Care este venitul, care este nivelul cheltuielilor? Care este suma disponibilă din care se poate plăti această rată?
Voința e un pic mai complicat de evaluat. Depinde de profilul fiecărui client în parte. Și aici, de-a lungul timpului, băncile au dezvoltat împreună cu furnizori externi tot felul de instrumente, care să evalueze cât mai corect această voință. Și vorbim aici de scorecard, care cuprinde elemente legate de istoricul de creditare, câte 
credite a avut, de ce valoare, de câtă vreme, cum le-a rambursat, a întârziat, sau nu. Dar vorbim si de elemente legate de profilul clientului (...) industria în care lucrează, statutul marital, nivelul cunoștințelor.
Sună discriminatoriu acest lucru, dar sunt elemente care, adunate în timp și asamblate într-un scoring de genul ăsta, îți indică anumite probabilități.”
Apoi, mai există informațiile pe care banca deja le are stocate în bazele de date interne (dacă lucrezi deja cu banca) și în bazele de date privind istoricul de creditare de la toate băncile (Biroul de Credit, Centrala Riscului de Credit). Astfel că, dacă ești tânăr de exemplu și nu ai mai avut niciodată un 
credit, nu este neapărat un avantaj. Dimpotrivă. Banca nu îți poate evalua comportamentul de rambursare și în scoring, te penalizează.
În urma scoringului, banca îți aprobă o sumă mai mare sau mai mică, sau cu costuri mai mari, sau mai mici? ”Este o combinație. Fiindcă suma se leagă și cu putința, cu capacitatea de rambursare. Iar profilul se leagă foarte mult cu nivelul de dobândă.” Intervalele acestea de dobândă sunt corelate cu nivelul de risc pe care ți-l asumi și atunci, la final te poți califica pe o dobândă mai mare, sau pe o dobândă mai mică.
”Clientul trebuie să înțeleagă în primul rând că banca îl analizează. Nu pentru că vrea să-și aleagă clienții cei mai frumoși, cei mai deștepți, cu cele mai mari venituri. Ci pentru a-l proteja pe el și pentru a proteja banca.”
Care sunt provocările băncilor în această perioadă și care este viitorul creditării, care sunt drepturile și obligațiile consumatorilor și ale băncilor, vă invit să aflați, ascultând întregul episod de podcast, cu Anca Nuțiu, pe Drumul Banilor.