Ambele variante au avantaje și dezavantaje, iar fiecare trebuie să-și facă propriile calcule, în funcție de propriile obiective.

 

 

Principalul avantaj în cazul chiriei este acela că nu ești legat de un loc, te poți muta de câte ori vrei, într-o zonă mai bună sau altă țară, oriunde primești o ofertă mai bună, sau, acum cu telemunca, poți lucra de la mare sau din vârf de munte. Apoi, nu ai cheltuieli cu reparațiile, nu dai bani pe mobilier.

Și nici nu trebuie să ai mulți bani și economii, ca în cazul în care vrei să cumperi propria casă.

Dezavantaje: când ai o familie deja vrei propriul spațiu, pe care să-l decorezi cum vrei. Pentru unele familii casa chiar este un liant, un loc unde începi să te gândești la copii, un loc care vă aparține, care oferă stabilitate. În plus, aveți un scop comun pentru care economisiți bani lunar, deveniți mai responsabili.

Dacă faci un

credit pentru a deveni proprietar, nu ești neapărat mai fericit, iar pe următorii 20-30 ani tu nu deții o casa, ci un contract. Casa o poți pierde dacă nu plătești ratele la timp. Întâlnesc multe persoane care zic: vreau să las ceva copiilor moștenire, o casă, de aceea fac

credit. Dar până iți plătești creditul, tu ii lași de fapt moștenire o datorie. Iar în casa pe care tu te chinui zeci de ani să o plătești, s-ar putea nici să nu vină să stea copilul devenit adult.

Vei spune: da, dar o poate vinde. Casa pe

credit este un pasiv (care iți scoate banii din buzunar), nu este un activ (care iți bagă bani în buzunar). Poate deveni un activ dacă o închiriezi la rândul tău și ieși pe plus – adică, dacă ai și

credit pentru ea, chiria pe care o încasezi să fie mai mare decât rata la

credit. Însă nimeni nu iți garantează că o vei avea închiriată permanent, pe când împrumutul ești obligat să îl rambursezi lună de lună.

Atenție: acum dobânzile sunt mici și există tentația să te îndatorezi la maxim, cât iți permite venitul (40% este gradul maxim de îndatorare permis, chiar 45% pentru prima locuință). Însă dobânzile pot și crește, iar în 10-20-30 ani rata la

credit ți se poate dubla. De aceea, atenție la supra îndatorare.

De aceea, nu te împrumuta mai mult de 20-25% din venit. Sau, cum spunea Eugeniu Carada, fondatorul BNR (Banca Națională a României), să nu te împrumuți niciodată mai mult de jumătate din ceea ce poți plăti ușor.

Să pleci întotdeauna de la întrebarea: Câtă casă îmi permit? Nu, ce

credit maxim pot lua cu venitul meu și apoi să cauți casă de acea valoare - eventual să ii și ceri angajatorului să iți mărească salariul trei luni, ca să te poți îndatora cât mai mult. Nu!

Pentru o rată de 25% din venit pentru un

credit cu avans de 15%, de fapt iți permiți o casă echivalentul a 4 salarii anuale ale familiei. Deci poți pleca cu căutările de la această sumă. Și nu te grăbi, că nu se termină casele, indiferent de câtă presiune vor pune pe tine vânzătorii și dezvoltatorii. Cauți până găsești casa potrivită la prețul potrivit – și negociază cât poți de mult, fiindcă prețul cu care o cumperi face diferența.

Apoi este important să faci exercițiul plății acelei rate timp de cel puțin un an, într-un

cont separat – fiindcă dacă tu nu poți pune deoparte bani lunar acum, de ce crezi că vei putea pentru următorii 20-30 ani, neîntrerupt, oricâte alte urgențe ar apărea.

Dă un avans cât mai mare (ca să te îndatorezi cât mai puțin) și rambursează creditul anticipat într-o perioadă cât mai scurtă (deci rambursări anticipate mai ales la începutul creditului, cu reducerea perioadei de creditare, nu a ratei lunare), de câte ori poți și orice sumă, ca să plătești cât mai puține dobânzi și comisioane băncii și să scapi cât mai repede de datorie.

Citeste si: