Cine i se opune lui Keynes in Romania? 09.03.2018 2 3779 Ionut BalanStatele Unite - 8.134 tone de aur, Germania - 3.374, Fondul Monetar International - 2.814...oare de ce nu renunta cei mari la aceasta relicva barbara dupa cum a definit-o John Maynard Keynes?!Nu abandoneaza ceea ce a fost un rastimp indelungat baza sistemului monetar international, o perioada alaturi de argint, apoi singur, ba mai mult SUA ii gaseste chiar utilitate pentru a iesi din criza. Mai ia o cantitate de metal galben in leasing si emite in contrapartida moneda, ceea ce se numeste quantitative easing (QE). Pana se ajunge la aberatia ca aurul sa fie mai scump decat platina, un metal mai nobil si mai rar!Da, numai ca relaxarea catitativa se face cu aur, nu cu fostul coleg de bimetalism, nici cu platina ori platinice (paladiu, rodiu, iridiu, ruteniu, osmiu si reniu) si de aceea el se scumpeste impotriva "fundamentelor" legate de economia reala.Continuand sa ne uitam la cantitatea de relicva barbara detinuta de institutiile financiare internationale si regionale, vedem ca Banca Centrala Europeana are 504 tone, iar 103 apar trecute in dreptul Bancii Reglementelor Internationale (Bank for International Settlements – BIS). 103 tone la BIS? Pai atat are si Romania, ba chiar un pic mai mult: 103,7 t. Nu sunt 242 de tone ca in 1944, chiar si fara tezaurul de 93,5 pe care au uitat sa ni-l inapoiezi rusii, dar nici 45,8 precum in 1955 dupa plata daunelor de razboi, ori 42,4 ca in 1987 dupa achitarea datoriei externe.Romania sta cel mai bine la capitolul rezerva "barbara" la nivelul tarilor UE din Europa de Est, ceea ce probabil ca ar fi trezit un vadit resentiment din partea Lordului Keynes. E urmata de Polonia cu un stoc apropiat (103 t), dar daca raportam cantitatea de aur la numarul locuitorilor se constata ca stam mult mai bine. Si mai ales dam dovada de prudenta sporita in contextul QE, avem hedging facut la hazardul moral si selectia adversa induse de relaxarea cantitativa.Din cate se observa Romania si Polonia merg cap la cap in privinta stabilitatii si sigurantei sistemului financiar nu doar cand contesta conversia creditelor din franci elvetieni in moneda locala, spre deosebire de Ungaria, de pilda, care a acceptat pozitia guvernamentala nu numai la nivelul convertirii imprumuturilor in franci la cursul stabilit la 7 noiembrie 2014, ci si cand a acceptat sa-si "valorifice" rezerva de aur. Statul maghiar avea 64 de tone de aur in 1980, acum mai poseda doar 3,1. Romania a pierdut si ea in zece ani jumatate din rezerva de metal galben de 115, 5 tone din 1980, dar trendul ulterior a fost invers, stocul s-a majorat peste 100 de tone.Paradoxal insa dovada suprema de iresponsabilitate este aceea ca romanii iti pastreaza o parte importanta din rezerva de metal galben la Londra si ungurii il aduc in spatiul national. Nu aceea ca noi avem aur si ei nu! Mai e putin si vor aparea voci ce vor spune ca, daca tot ne-am plasat aurul in strainatate, ar fi fost bine sa alegem tot Moscova, ca in Primul Razboi Mondial!Ca sa reiau o stire aparuta recent in presa, Banca Nationala a Ungariei a anuntat ca a finalizat repatrierea, de la Londra la Budapesta, a rezervei de aur si transmite ca pastrarea rezervei de aur in interiorul tarii poate consolida si mai mult increderea pietelor financiare in statul maghiar, cu precizarea ca si alte banci centrale din Europa, precum cele din Olanda, Germania si Austria, au decis sa repatrieze o parte din rezerve. A fost repatriata o cantitate de aproximativ 100.000 de uncii (aproape trei tone) de metal pretios care, la preturile si cursurile de schimb actuale, are o valoare de circa 130 de milioane de dolari.Problema este insa mai departe despre cat aur vorbim. Cand respectiva informatie apare la tv suna frumos sa discuti de rezerva de aur repatriata a Ungariei, sa pomenesti de cea a Romaniei, dar sa nu compari 3 tone ale lor cu peste 103 ale noastre. Iar cand discuti si de rezerva nemtilor - locul doi mondial! - e de efect sa vorbesti de repatriere, dar sa uiti sa mentionezi ca a revenit in Germania doar aurul din Franta, nu si cel din Marea Britanie.Haideti sa "demanipulam" chestiunea aurului, si sa observam ca asistam la un gest pur populist din partea unei banci centrale cu probleme de independenta fata de guvern si de politicieni. Unul care n-are absolut nici un sens economic. Drepturile de proprietate ale Ungariei asupra rezervei sale de aur n-au fost puse nici un moment in discutie. Faptul ca Marea Britanie a votat pentru Brexit nu pune catusi de putin la indoiala siguranta depozitului de aur al statului ungar de la Londra. Aurul respectiv nu era tinut "ostatic" in Regatul Unit, iar banca central maghiara n-a facut decat sa dea bani inutil pe transport, paza si asigurare. Prin repatrierea aurului, guvernul reafirma simbolic suveranitatea Ungariei fata de "marea finanta internationala", una dintre obsesiile recurente ale nationalismului comunist. Budapesta transmite ca "ne-am luat aurul inapoi", de parca acesta n-ar fi fost tot timpul in posesia deplina a statului maghiar si in totala siguranta in custodia londoneza. Tocmai de aceea, repatrierea aurului nu poate duce la cresterea increderii investitorilor straini. Alte articole de acelasi autor Articole similare Financiar Subiecte relevante aur rezerve minime obligatorii (RMO) BCE (Banca Centrala Europeana) Q & A