 | Tudor Stoica |
Țin minte că tata adunase pe vremea comunismului bani pentru o mașină, așa era practica atunci. Adunai 15 ani și mai așteptai vreo 5 ca să îți vină rândul la o mașină.
Așa că banii de mașină i-am spart pe un aparat video în 1991, reușind să salvăm cumva măcar o parte din bani care efectiv se transformaseră într-o maculatură fără valoare.
Cu inflația asta complet scăpată de sub control am ajuns în scurt timp să fim cu toții milionari: un pachet de țigări era vreo 20.000 de lei vechi, deveniserăm cu toții niște calculatoare umblătoare, iar unii dintre noi nu au depășit momentul denominării din 2005 și încă își fac calculele în milioane.
Iar dacă de inflație mai ai cum să te protejezi, în hiperinflație să ai bani e complet inutil. Suntem departe însă de anii ‘90, așa că nu e cazul de mișcări necugetate: reducem consumul, renegociem contracte, mai facem un ban în plus din activități suplimentare și perioada curentă de inflație susținută o să treacă.
Când vom trage linia la final, balanța conturilor noastre o să ne zică destul de clar cât de rezistenți suntem la perioadele inflaționiste. Iar dacă suntem deștepți, vom trage concluziile necesare din această experiență și la următoarea vom fi mai pregătiți.
