 | Ionut Balan |
Stiu o banca cu capital american, care, dupa cat a investit, poate pretinde sa-i folosesc platforma de online banking, mai ales ca intru cu un cod PIN de patru cifre si cu acelasi element validez si am posibilitatea sa platesc, inclusiv sa-mi cumpar rovigneta si sa achit taxa de pod de la Fetesti.
Mai stiu o alta banca, unde ma logam si aici cu un PIN de patru cifre. Acum e nevoie de unul din sase, dar daca salvez o tranzactie ca sablon e suficient apoi sa platesc fara sa mi se mai ceara alt element de securitate, ceea ce imi reduce viteza de a face plati in epoca « Time is money ».
In fine, exista o a treia banca, concurenta traditionala a celei de-a doua , la care nu te poti loga si plati doar cu un cod PIN de patru cifre ca la prima, si daca e vorba de o tranzactie sablon, ca la cea de a doua, ma mai deranjeaza sa bag parola de token de sase cifre, ceea ce ma tine din treaba.
Din punctul meu de vedere are o platforma digitala mai slaba decat primele si asta se intampla, in general, cand investesti mai putin. Asta nu inseamna insa ca nu-si constrange clientii sa o utilizeze mai mult. Din punctul de vedere al marketingului, banca respectiva e cea mai zgomotoasa si le solicita clientilor sa faca cele mai multe «sacrificii» in context de coronavirus, insa folosindu-le mai putin in comparatie cu celelalte doua, ordonandu-i, punandu-i sa stea la coada si sa faca multe lucruri in sistem de autoservire platita de clientela, deci asociata cu un pic de masochism.
Cum poti sa ai gura de deschis , daca oferi cel mai putin?!
Iar toate acestea in conditiile in care ne rezumam la
banci, pentru ca exista si fintech-uri, la care platile se fac si mai rapid, inclusiv in weekend!