Cum Protejam Generatiile Urmatoare de Consumatorism: Interviu cu Dna Aurelia Cionga, Presedinte Raiffeisen Banca pentru Locuinte - Episodul 4 17.07.2014 1 2739 Criza a schimbat fundamental perceptia romanilor cu privire la investitiile in domeniul locativ. Am putea spune ca s-a revenit la perceptia existenta inainte de 1989 insa aceasta responsabilizare a venit fortata de imprejurari, iar comportamentele au o evolutie ciclica. Ce ar putea impiedica generatiile urmatoare sa revina la un comportament bazat mai mult pe consumul imediat decat pe evaluarea atenta a investitiilor in domeniul locativ si cum a fost abordata aceasta problema in alte state?Eu cred ca, desi intr-adevar valorile mari ale inflatiei atrag dupa ele un consumatorism excesiv, valorile mari ale inflatiei reflecta si momente de turbulente sau dezechilibre in dezvoltarea economica. Parerea mea este ca felul in care finantam proiectele si mai exact care este mixul dintre economisire si creditare in finantarea unui proiect locativ este intrebarea reala.. Eu nu cred ca exista un singur raspuns la intrebarea "care este cea mai buna metoda de a finanta proiecte: economisire sau creditare?". Nu este "sau", aici este mai degraba "si", dar si "in ce proportie?", iar comportamentul rational in ceea ce priveste finantarea proiectelor in viata noastra de fiecare zi este ceva care ar trebui probabil sa devina o componenta a educatiei noastre, a fiecarei generatii, asa cum este spalatul pe dinti, a da "buna ziua" cand intri intr-o sala, a spune "multumesc" cand primesti ceva si a raspunde cu formularea "cu placere".Sigur ca, intotdeauna, in functie de faza din ciclul economic, raportul dintre economisire si consum va fi diferit, insa probabil mai avem de lucru din punct de vedere cultural ca sa intelegem ca avem nevoie de amandoua. Sunt lucruri pe care le finantam din salariu daca vorbim de intretinere, paine,telefon. Concediile le finantam din economii pe termen scurt. Daca vorbim de proiecte mai ample precum cele legate de casa de exemplu pot sa fac un Bauspar si daca il fac "intelept" va ajunge la maturitate (alocare, finalizarea perioadei de economisire) chiar in momentul in care m-am decis ca vreau sa zugravesc. Daca, dupa aceea, mi s-a marit familia, si imi va trebui o casa mai mare, avand un contract de economisire-creditare, care nu se aloca anul acesta ci se va aloca in doi ani, pot sa am un credit anticipat si pot sa-mi finantez lucrarea/proiectul imediat.Eu nu cred ca economisirea este despre sacrificiu, eu cred ca economisirea este despre planificare, despre "disposable income" si despre evitarea risipei. Daca am face un exercitiu in care ne-am gandi ce lucruri achizitionam fara sa avem de fapt nevoie reala de ele, am constata ca acelea puteau fi niste foarte frumoase economii. Eu fac cumparaturi o data pe staptamana in weekend pentru ca, in felul acesta, reusesc sa deschid frigiderul, sa vad ce este sau ce nu este, si dulapul, sa vad daca am detergent si alte lucruri, si sa-mi fac o lista. Daca nu fac acest lucru pentru ca m-am grabit sau pentru ca a aparut altceva in dimineata respectiva voi constata ca am cumparat ceva ce mai aveam, dupa cum am uitat ceva care se terminase. Si daca am cumparat ceva ce mai aveam si este si perisabil atunci cu siguranta voi face un lucru pe care ar trebui sa invatam sa-l evitam pentru ca e o forma de risipa si anume voi renunta la obiectul respectiv. Parerea, care pare sa fie incetatenita, ca economisirea este despre sacrificiu cred ca este gresit. Economisirea este despre programare si despre rationalitatea cu care intelegem sa facem cumparaturi. Nu este ceva la care renunt.Economisirea este ceva pe care il fac pentru ca am in plan ceva ce imi doresc. Probabil ca nu este raspunsul cel mai curent pe care cineva il da la 18 ani, de aceea parintii trebuie sa faca contractul de economisire-creditare.Revin la exemplul meu favorit referitor la contractul de economisire – creditare: cel mai popular cadou de botez in Austria. Pentru ca la 18 ani nu te gandesti sa-ti faci un contract, dar este important ca il ai. Pentru ca, daca, in momentul in care ti-ai terminat facultatea si te duci sa lucrezi intr-un oras care este altul decat cel in care locuiesc parintii tai iti pui problema "OK, imi trebuie un apartament, imi trebuie un loc in care sa stau". Daca afli ca ti se pot pune la dispozitie niste bani (parintii iti spun: tu ai avut contractul acesta, l-a facut bunicul, in el este aceasta suma, ai posibilitatea sa iei si un credit cu aceasta dobanda, aceasta valoare), atunci brusc, realizezi ca "Bausparul" face parte din spatiul tau cultural. Vei face acelasi lucru cand vei avea un copil, si pentru ca, la un moment dat, te-ai mutat deja intr-o casa mai mare, stii ca lucrurile trebuiesc intretinute, deci ca orice austriac, cand un contract se termina faci altul. Odata la 5 sau 6 ani, vrei, nu vrei, trebuie sa renovezi casa. Forma de finantare pe care o alegi tine si de momentul din viata in care trebuie sa faci finantarea. Sigur ca, daca ai 30 de ani, te-ai mutat in casa acum 2-3 ani, trebuie sa faci prima ta renovare, vei opta probabil pentru un credit. Conform legislatiei romane de astazi, creditul de consum trebuie sa-l platesti in 5 ani. Ti se va parea putin cam scump. Vei constata ca ai platit niste sume: este acolo o dobanda, trebuie sa platesti rata. Va fi mai tentant ca urmatoarea renovare sa o platesti poate din Bauspar pentru ca o vei planifica din timp, cu un efort financiar mai mic, si asta s-ar putea sa fie atragator. Dar ca folosim un produs financiar sau un altul este o chestiune care tine de situatia fiecaruia dintre noi ,dar si mai important este momentul din ciclul de viata in care suntem. Subiecte relevante economisire criza economica credit de consum economisire-creditare Q & A