Ionut Balan Ionut Balan

Piata financiara din Romania prezinta un dezechilibru, intrucat bancile au o dominanta masiva, cu 80% din totalul activelor financiare, a spus nu cu mult timp in urma unul dintre putinii economisti cu expertiza din Romania, care a tinut sa precizeze ca acest fapt nu reprezinta un avantaj pentru banci.

"Ne trebuie alternative, forme de acumulare pe termen lung, acest lucru este extrem de important si pentru banci. Sa ai toata finantarea bazata pe depozite pe termen scurt poate sa fie catastrofal" a adaugat el, fara a uita sa reaminteasca de dezvoltarea pietei financiare interbelice. In centrul financiar-bancar bucurestean functionau 200 de banci, societati financiare si de asigurari.

Intr-adevar, din piata de capital a zilelor noastre nu mai intelegi mai nimic. Companiile nu pot fi grupate pe domenii. Atunci cand Bursa nu se numea BVB, ci Bursa de Efecte, Actiuni si Schimb Bucuresti, companiile listate erau suficient de multe, incat sa se poata imparti pe domenii: bancare, petrolifere, miniere si foraj, industria metalurgica, industria forestiera, societati de asigurari, societati de comunicatie si de transport, industria chimica, industria alimentara si diverse, industria hartiei si tipar, industria constructiilor si anexe.




Iar instrumentele cu venit fix aveau trei sectiuni: interne, externe, obligatiuni si scrisuri. Si, atentie!, se organizau licitatii si pentru actiunile necotate.

In momentul de fata, in Romania, sunt active 36 de banci. In 1928, 45 erau doar bancile cotate la bursa, care realizau cel mai mare volum de tranzactii de pe piata de capital (46,93% din total).
Iar daca intrebi orice bancher contemporan care conduce o institutie de credit membra a unui grup international de ce nu e cotata banca pe care o conduce la Bursa, te trimite la plimbare, spunandu-ti ca e listata banca-mama. Desi daca bancile romanesti raman din ce in ce mai mult la mana pietei autohtone si a economisirii de aici, n-ar fi logic ca bancile sa se capitalizeze pe seama emisiunii de actiuni si a emiterii de bonduri pe piata locala?!




Din pacate, cand ai o economie atat de politizata, e greu de discutat de logica si asteptari rationale, si asa se face ca bancile, dar si alte societati cu capital strain, nu apar la cota bursei si astfel nu avem niciun indiciu privind valoarea de piata a respectivei afaceri din Romania. Ceea ce face ca argumentul adus de bancheri sa fie gresit, deoarece absenta valorilor de piata pe componentele unui conglomerat nu face decat sa ingreuneze determinarea acestei valori la nivelul grupului. In esenta, aici este vorba de ceea ce economistii numesc "problema calculului economic".

Cu cat avem mai putine piete si valori de piata, cu atat devine mai dificil sa calculam profiturile/pierderile. La limita, daca intreaga economie ar apartine unei singure firme (sau statului), calculul ar fi imposibil de facut. Iar motivul prezentat de bancheri nu are oricum sustinere, pentru ca in Polonia subsidiarele bancilor straine nu doar ca-s listate, dar si emit obligatiuni pe piata locala.




In fine, un fost economist sef remarca, inspirandu-se din cartea lui Hernando de Soto - Misterul capitalului -, ca daca ne uitam pe harta economica a lumii exista delimitari clare intre tarile dezvoltate si cele in dezvoltare. O deosebire importanta rezida din modul in care economiile restrictioneaza sau incurajeaza piata. Intrebarea care se pune este de ce unele tari nu pot trece de la stadiul de tara emergenta la cel de economie dezvoltata sau, mai bine zis, capitalista.

Principala diferenta e data de faptul ca economiile care restrictioneaza fortele pietei nu creeaza capital. Capitalul este acela care creste productivitatea muncii si multiplica averea unei natiuni. Si, mult mai important, reprezinta lucrul pe care, deocamdata, tarile sarace nu-l pot produce singure, in ciuda faptului ca actorii din viata economica sunt angajati in activitati similare celor dintr-o economie capitalista.

Paradoxal insa, in tarile paupere, rata economisirii este mult mai mare decat in cele dezvoltate. De ce lipseste totusi capitalul? Fiindca aceste economii sunt detinute intr-un mod defectuos - case construite pe terenuri ale caror drepturi de proprietate nu sunt clare, companii ale caror pasive nu au definitii exacte. Iar atunci cand drepturile de proprietate ale acestor active nu sunt bine definite, ele nu pot fi transformate in capital, nu pot fi tranzactionate decat intr-un cerc restrans, unde toti oamenii se cunosc intre ei, nu pot fi utilizate drept colateral pentru ori ca participatie intr-o investitie.

Din cele de mai sus reiese ca e necesar ca portofoliile sa fie evaluate la piata: mark-to-market. In ele sa intre cat mai multe valori mobiliare cotate transparent. Pentru ca daca n-o faci, e foarte greu sa-ti prezinti oficial intreaga cantitate de business pe care o generezi cand vrei sa vinzi o parte din afacere pe piata de capital. Daca faci business "pe incredere" cu niste parteneri intre care nu schimbi facturi, e dificil sa procedeze la fel si cel caruia ii cedezi afacerea. Daca ai un business de 10.000 - 4.000 la alb si 6.000 la negru - nu poti vinde decat 4.000 la alb.

Asadar, in masura in care ai business necotat, e nevoie sa-l duci la cota Bursei, ca sa fie transparent, ceea ce implica sa nu faci evaziune fiscala.

Dar multe firme fac evaziune. De ce? Fiindca taxele sunt prea mari fata de cat business poate genera o activitate. Adica, la lipsa de capital si a deficitului managerial se adauga suprafiscalizarea.

Iata motivul pentru care putinii economisti cu expertiza din Romania obisnuiesc sa spuna: daca vom continua cu un sistem fiscal care te impovareaza si-ti da o singura sansa, sa faci evaziune, nu putem spera la dezvoltarea Bursei.

De fapt, se poate afirma ca Fiscul si piata de capital se gasesc intr-o relatie de concurenta pe care primul organism vrea sa o transeze ca sa-i ia banii celui de-al doilea. Pentru ca bugetul statului si Bursa se ocupa cam de aceleasi lucruri. Cand oamenii sunt in imposibilitate de a face ceva de unii singuri, pun mana de la mana si finanteaza proiecte mari, precum constructia de autostrazi.

Dar ce mare diferenta e intre banii contribuabililor si cei pentru care managerii trebuie sa raspunda in fata actionarilor! Pe cand administratorii le inapoiaza actionarilor banii pe care nu-i pot investi, statul ii cheltuieste pe toti la sfarsit de an si, eventual, mai pune o taxa ca sa mai faca rost de altii.

Am discutat despre piata de capital si bugetul statului, de Bursa si banci comerciale, dar cum vi se pare ca inclusiv bancile centrale sa fie listate? Bizar, nu?!, in ziua de azi, atunci cand ne gandim la respectivele entitati, automat le consideram a fi institutii publice, aflate sub controlul statului. Cum ar putea lucrurile sa stea altfel, devreme ce ele au monopol pe emisiunea de moneda, joaca rolul de imprumutatori de ultima instanta ai bancilor comerciale si au si atributii in supravegherea si reglementarea acestora?




Da, insa circumstantele n-au fost dintotdeauna acestea. Si o reminiscenta a vremurilor trecute e aceea ca si in prezent exista banci centrale listate la burse, care au, deci, si actionari privati, persoane sau companii. Se tranzactioneaza la burse actiunile bancilor centrale din Belgia, Grecia, Japonia, Elvetia sau India.

Mentalitatea dominanta a zilelor noastre este aceea ca functiile unei banci centrale, pe care le-am enumerat succint mai sus, nu ar putea fi indeplinite cu deplin echilibru si obiectivitate, in interesul general al societatii, decat de o institutie publica, de stat.

Nu la fel gandeau elvetienii la inceputul secolului XX, cand si-au infiintat-o pe a lor. In 1907, cand a fost fondata, Bancii Nationale a Elvetiei i-a fost acordat monopolul emiterii de bancnote, activitate care, pana atunci, era performata de catre bancile private.

Initial s-a vrut ca banca centrala sa fie detinuta de guvern, insa cetatenii cantoanelor au recuzat aceasta idee la un referendum care a avut loc in 1897, ei respingand astfel "socialismul monetar si controlul de stat asupra politicilor de creditare".

De atunci si pana in prezent, structura actionariatului Bancii Nationale a Elvetiei a ramas aceeasi. Astfel, 53% din actiuni detinute de autoritatile locale cantonale din Elvetia si de bancile controlate de acestea, 10% de alte institutii publice, iar 37% din titluri sunt in posesia unui numar de 2.185 de actionari privati.

Cel mai mare actionar privat este omul de afaceri Theo Sigert, care detine 5,95% din actiunile bancii centrale elvetiene. Actiunile ei se tranzactioneaza la Bursa din Zurich.

In Belgia sau Grecia, la infiintare, bancile centrale erau controlate, din postura de actionari, de catre bancile comerciale private din tarile respective.

De exemplu, in Belgia, banca centrala a fost infiintata in 1850, ca un monopol asupra productiei de moneda, iar capitalul ei era controlat de bancile private. Insa, in 1948, statul belgian a efectuat o majorare de capital si, de atunci, controleaza jumatate din actiunile bancii, dupa ceea ce s-ar putea numi o "preluare ostila".

Dar, pentru ca tot am adus in discutie Banca Belgiei, merita de amintit ca Banca Nationala a Romaniei a avut-o ca sursa de inspiratie cand a luat fiinta, inclusiv prin faptul ca era listata la bursa. BNR era o societate anonima cu un capital social de 30 milioane de lei, eminamente romanesc, si avea privilegiul exclusiv de a emite bilete de banca la purtator.

Statul detinea o treime din capital, iar restul actiunilor se aflau in posesia particularilor. Insa pentru a limita puterea de decizie a marilor actionari, in primul rand a statului, indiferent de numarul actiunilor, nimeni nu avea dreptul la mai mult de zece voturi personal si zece voturi ca mandatar.

De la 30% cota de capital detinuta de stat, in 1880, anul infiintarii, aceasta s-a redus la doar 10%, in 1925, cand capitalul social s-a marit la 100 milioane de lei impartit in 200.000 de actiuni nominative de cate 500 de lei. In 1929, capitalul a crescut la 600 milioane prin includerea in acesta a 500 de milioane din rezerve. Valoarea celor 200.000 de actiuni de 500 de lei s-a marit la 3.000 de lei.

Din nefericire, Banca Nationala a Romaniei a fost etatizata la 20 decembrie 1946, iar dupa ce a scapat de regimul comunist a ramas tot in proprietatea statului. In timp ce Banca Belgiei - "modelul" dupa care a fost creata BNR - continua sa aiba actiunile cotate la Bursa.

Alte articole de acelasi autor