V-as adresa urmatoarea intrebare: ce il determina pe investitorul roman sa ramana departe de investitia activa la bursa?

Veti vedea ca de fapt avem de-a face cu patru variabile cheie care ii modeleaza comportamentul: disponibilitatea, increderea, timpul si banii.

Deoarece in Romania se discuta din ce in ce mai mult despre traderi si trading, in ultima perioada, si tot mai putin despre investia la bursa si investitori, va voi prezenta succint doua definitii care sa va ajute sa distingeti intre ceea ce inseamna operatiune investitionala si ceea ce inseamna operatiune speculativa/trading.

"Operatiunea investitionala", conform viziunii conservatoare a lui Benjamin Graham, ar presupune plasarea unei sume de bani in instrumente de

investitii precum obligatiunile si actiunile, care ne ofera sau speram ca ne vor oferi un venit anual sub forma de cupon/dobanda (obligatiuni/depozite) sau dividend (actiuni), iar in cazul actiunilor, atunci cand profitul este reinvestit in totalitate, valoarea si pretul actiunilor vor creste ca urmare a asteptarii unor dividende mai mari in anii urmatori.

In ceea ce priveste "operatiunea speculativa/trading", aceasta urmareste obtinerea unor profituri din variatia de pret pe termen scurt si mediu a unui anumit instrument financiar.

Dupa ce am lamurit intr-o maniera aproximativa diferenta dintre "operatiunea investitionala" si "operatiunea speculativa" va invit sa ne reintoarcem la discutia noastra despre caracteristicile investitorului roman care prefer sa ramana departe de investitia la bursa , comentantand cele patru variabile enumerate la inceput.

Disponibilitatea

Poate exista o lipsa de disponibilitate de natura subiectiva, in contextul in care investitorul nu se vede pe sine ca avand abilitatile necesare unui investitor activ, care trebuie sa isi insuseasca un set de cunostinte de specialitate, sa cerceteze si analizeze diferite instrumente financiare cum ar fi actiunile si obligatiunile, si sa ia decizii frecvente de cumparare si vanzare.

Al doilea aspect care influenteaza disponibilitatea si care are o natura obiectiva, e format din celelalte variabile: increderea, timpul si banii.

Increderea

Investitorului roman ii poate lipsi increderea necesara pentru a-si oferi banii spre administrare unei alte persoane sau institutii, temandu-se de furt si prejudicii materiale directe.

Lipsa increderii se poate manifesta sub forma neincrederii ca banii se pot multiplica, castiga si prin alte modalitati decat domeniul profesional al persoanei respective. Exista oameni care nu-si pot imagina ca banii pot fi castigati intr-o maniera diferita decat cea prin care ei ii castiga.

O a treia forma a neincrederii vine din zona neincrederii in capacitatea unui "asset manager" de a genera performante superioare celor inregistrate de catre indicele reprezentativ al pietei de actiuni.

Timpul

In cazul timpului, avem de-a face cu o persoana interesata de plasarea propriilor economii/resurse financiare dar care nu are timpul necesar sa asimileze cunostintele necesare, sa studieze instrumentele financiare sau sa fundamenteze si sa adopte decizii investionale, deoarece este ocupata cu activitatile specifice profesiei sale.

Banii

Reprezinta un factor de limitare a optiunilor unui investitor atunci cand este interesat sa-si administreze intr-o maniera directa propriile economii, iar nivelul redus al acestora nu-i justifica efortul pe care ar trebui sa-l depuna sau consilierea pe care ar trebui s-o obtina, fapt pentru care va opta pentru o solutie investionala mai putin personalizata, cum ar fi investitia intr-un fond deschis de

investitii.

Aceasta inventariere a celor patru variabile determinante pentru comportamentul unui investitor ne ajuta sa intelegem mai bine de ce un potential investitor roman alege sa-si tina economiile in

depozite bancare , obligatiuni sau fonduri de

investitii de tip monetary, evitand investitia/speculatia active la bursa.

Utilizand cele patru criterii putem contura profilul a trei tipuri de "investitori pasivi":

1. Cei care nu doresc sa se implice si nici nu au incredere in succesul administrarii active, acestia preferand fondurile de index;
2. Cei care nu doresc sa se implice dar au incredere intr-un administrator de fonduri cu reputatie, si ca acestia pot obtine performante peste performanta pietei;
3. Cei care nu doresc sa se implice activ, dar avand resurse financiare semnificative doresc o solutie de administrare directa si personalizata; Benjamin Graham le-a oferit acestora strategia despre care discutam si in articolul "Benjamin Graham & Investitorul Pasiv": investirea recurenta, portofoliu echilibrat (50% actiuni / 50% obligatiuni), precum si detinerea unor companii importante cu grad redus de indatorare si un istoric satisfacator de profituri operationale.

1. investitorul nu doreste sa se implice personal in administrarea propriului capital;
2. investitorul nu doreste o administrare activa a capitalului sau.

Subiecte relevante