Ionut Balan Ionut Balan

S-a atins cel mai slab leu din istorie, titreaza ziarele. Vor creste ratele romanilor la banci, adauga analistii de serviciu. Din pacate insa, nimeni nu vorbeste de in lei cu fixa.

In cazul acestora lucrurile stau mult mai simplu. Ele reprezinta acordul partilor, stipulat intr-un contract, fara a contrazice in niciun fel cadrul legal in vigoare.

Cu alte cuvinte, doua entitati deschise la colaborare se asaza la masa si rezulta o intelegere ce nu constituie reflexia unui act normativ. E piata, cu oferta si cerere.

Ca s-o spun si mai clar, un salariat, cu venituri in lei, ia un in moneda locala si urmeaza sa-l achite in egale. Este totul foarte clar, riscurile sunt asumate transparent, nu mai apar probleme, ca la creditele in euro sau franci elvetieni.

Acum, sigur ca la pe 20-30 de ani intra in discutie dobanzile variabile, fiindca orizontul e putin predictibil. Da, numai ca la termene atat de lungi intervin si alte piete si instrumente. Bancile - prin intermediul covered bonds - isi pot imparti riscul cu piata de , fondurile mutuale si cele de pensii. Intr-un asemenea context vorbim de instrumente de hedging, pe care le putem lua in considerare si in cazul imprumuturilor de pana la 5 ani, daca se doreste ca dobanzile sa fie fixe.

Si - in definitiv - daca privim traditional chestiunea, rolul bancilor este acela de asigura de lucru pentru comert, nu de a finanta portofolii pe termen lung, pentru ca de la acestea a pornit criza in industria bancara.

Iar pe langa asta mai exista si asigurarile. Oare de ce cand cand folosim sintagma "lumea financiara" pomenim doar de banci?!

Neintelegerea financiara a tuturor sistemelor care participa la circulatia banilor este, in principiu, o problema a mixului de marketing, deoarece pietele de la noi sunt cumva rupte si atentia e concentrata pe societatile bancare.