Ionut Balan Ionut Balan

Stiu o banca, o institutie financiara, care spune ca daca iti faci din mai multe unul la ea, si mai aduci si salariul, iti percepe o redusa, in contextul unei promotii derulate pe o perioada determinata.

Problema este insa ca daca ai deja mai multe la respectiva banca si salariul si ceri, precum in reclama, conditii similare ca pentru clientii ce vin cu imprumuturile de la alta banca, nu beneficiezi de aceleasi conditii, ceea ce inseamna ca musterii vechi sunt discriminati in comparatie cu cei noi si indemnati, practic, sa ceara refinantare in alta parte. Dupa care, daca mai au chef, ei se pot intoarce, eventual, la banca ce i-a discriminat ca sa se bucure de promotia care are loc in cadrul intervalului limitat de timp.

Sigur, respectiva practica nu reprezinta chiar o premiera in Romania, fiindca a mai putut fi observata la unii furnizori de utilitati, pe la companii de telefonie. Dar deficienta comuna e data de moralitate, indusa de marketing, inclusiv pe seama distorsionarii raportului cerere-oferta.

Si inca un lucru, daca bancile aveau grija sa isi faca la momentul potrivit norme prudentiale adaptate la specificul clientilor, nu venea autoritatea de supraveghere si reglementare sa le impuna praguri de indatorare cum ar fi cel de 40% practicat la creditele de . Asta fiindca un client cu un venit de 10.000 de euro poate avea si 80% grad de indatorare, iar unul cu 1.000 de euro - nu prea.

In loc sa se ocupe insa de aceste chestiuni, bancile se intrec la implementarea de proiecte de Responsabilitatea Sociala Corporativa (CSR). Ba chiar se acorda si premii pentru asta. In genere, poate fi vorba despre orice, de la lucruri necesare si laudabile, cum ar fi ajutorarea celor cu adevarat in nevoie, la mofturi de tip plantat copaci sau organizat crosuri si curse cu bicicleta.

Insa nu asta-i menirea bancilor si a companiilor in general. E ca si cum corporatiile si institutiile de ar recunoaste cumva tacit ca reglementarile si intregul aranjament institutional etatist actual le pune intr-o pozitie de dominatie fata de clienti si societate si incearca sa compenseze asta cu gesturi mai mult sau mai putin formale. E ca si cum ar da spaga societatii pentru ca aceasta sa le accepte mai usor statutul de entitati "strategice",too big to fail, salvate ciclic cu bani publici.

Dar lucrurile nu trebuie sa stea asa. Contractele trebuie sa fie corecte, oneste si mai ales respectate. Companiile si bancile trebuie sa concureze intre ele la slujit consumatorii.

Iar intrajutoarea sociala privata, singura autentica si eficienta, se face altfel, respectand principiul capitalist de baza al diviziunii muncii: infiintarea si finantarea de fundatii dedicate, bineinteles, cu activitate supravegheata atent. Si discret, caci, dupa cum ne invata Scriptura, "cand faci milostenie, nu trambita inaintea ta".

Din pacate, responsabilitatea sociala a devenit mai importanta decat core business-ul, asistam la o prelungire a statelor sociale in zona corporatista, ceea ce ar sugera un parteneriat impotriva a ceea ce se numeste singura sansa a celor saraci de a-si vinde forta de munca: piata libera. In locul acesteia se pun traficul de indulgente - ba se maresc pensiile inaintea alegerilor, ba se mai arunca niscaiva firmituri cu responsabilitatea sociala - si se cultiva asimetria. Piata libera are un rol social veritabil, dar din moment ce avem deficit de etica si exces de reglementare se observa ca spalarea pe creier in vederea conservarii unei forme de putere constituie principalul scop, nu obtinerea bunastarii.

Subliniez din nou, in economia de piata incompetentii sunt eliminati din business de consumatori, iar produsele se vand pe baza de raport calitate-pret si nu in urma unor spagi de marketing.