Ravagiile populismului 16.03.2018 1 1485 Eugen Radulescu, BNR, despre legea plafonarii dobanzilor (DAE) la credite, intr-un articol postat pe Contributors.ro:Acest proiect difera de cel al darii in plata doar prin consecintele pe care le-ar antrena. Altminteri, sufera de carente asemanatoare, in buna masura. Din nou, el a fost depus fara a fi existat vreo urma de sudiu de impact, de analiza a efectelor asupra pietei creditelor. (Un asemenea studiu a realizat si publicat foarte recent reputata firma de consultanta si contabilitate KPMG – si el este intr-adevar ingrijorator). Din nou, proiectul de lege sufera de impreciziuni semnificative. Si, din nou, el este justificat prin referirea la plafonarea dobanzilor in alte tari – desi, de fapt, acolo unde asemenea plafoane exista, ele nu seamana absolut deloc cu proiectul legislativ de la noi.Sa le luam pe rand. Exista, intr-adevar, un numar de tari dezvoltate care au introdus anumite limite de dobanda la credite. Aceste limite insa nu vizeaza nicaieri toate creditele acordate populatiei si nici nu sunt raportate la dobanda de referinta a bancii centrale, ci pornesc de regula de la rate medii ale dobanzilor de pe piata. Formula de dobanda propusa in proiectul de lege din tara noastra ar reprezenta o piedica majora in activitatea de creditare, mai ales pentru IFN-uri.Mai mult, legarea dobanzilor din piata de rata de referinta a Bancii Nationale aseaza o constrangere chiar asupra indeplinirii functiei fundamentale a Bancii Nationale, aceea de aparare a stabilitatii preturilor, in conditiile in care rata dobanzii de referinta este principalul instrument de politica monetara la dispozitia bancii centrale.Unul din obiectivele declarate de initiatorul proiectului de lege este acela de a apropia conditiile de creditare din Romania de cele din tarile occidentale. Obiectivul este nobil, dar rezultatul lasa foarte mult de dorit. Avand in vedere nivelurile prevazute in proiectul de lege pentru ratele maxime ale dobanzilor, sunt de domeniul evidentei doua urmari, care cu siguranta nu au fost avute in vedere de legiutor.Prima este ca o parte a potentialilor imprumutati de astazi pur si simplu nu s-ar mai califica pentru a primi credite. Persoanele care au o istorie de intarziere la plata creditelor, persoanele cu venituri mici sau cele care folosesc serviciile unor IFN-uri de nisa, care practica dobanzi nominale foarte ridicate pentru credite mici, acordate pe perioade foarte scurte (”pana la salariu”) s-ar vedea direct excluse de la creditare. Isi imagineaza cineva ca un IFN va acorda un credit de 500 de lei pe 7 zile, fara garantie, pentru o dobanda de un leu si cativa banuti?A doua urmare este asupra dobanzilor la depozite. Nici nu stiu daca are vreun rost sa explic un lucru care este de natura evidentei. Bancile traiesc din marja de dobanda. Chiar daca rata medie a dobanzii la credite este mai mica decat plafonul avut in vedere de legiuitor, tot sunt excluse creditele cu dobanzi mai mari decat acest plafon, ceea ce reduce dobanda medie incasata efectiv de banca. In afara de cazul in care banca ar fi o institutie filantropica, este cert ca, pentru a-si pastra eficienta, ii va penaliza pe deponenti.Dar sunt si alte deficiente. Ce se intampla cu creditele in valuta? Raportam dobanda aferenta acestora la rata pentru lei a Bancii Nationale? Nu ar avea niciun sens. Sau poate ne raportam la rata de referinta a Bancii Centrale Europene, de exemplu, pentru creditele in euro? Asta ar fi chiar simpatic, pentru ca dobanda BCE este acum zero. Daca inmultim cu 2,5, ajungem tot la zero, ca plafon maxim pentru dobanzile la credite in euro. Suna incurajator, nu?Sunt si efecte care trec dincolo impactul asupra creditelor pentru persoane fizice. Astfel, un efect inevitabil ar fi scaderea in continuare a intermedierii financiare. Si asa Romania sta cel mai prost din Europa in acest domeniu. Aceasta stare de lucruri are mai multe cauze, intre care instabilitatea legislativa joaca un rol important. Investitorul este o fiinta sperioasa. El isi risca acumularile pentru a dezvolta o afacere. Investitorul in banci este o fiinta cam de 8 ori mai sperioasa, intrucat el trebuie sa se gandeasca nu numai la capitalul sau, ci si la resursele atrase de la clienti, care pot fi pana la 8 ori mai mari decat capitalul propriu. Aceasta fiinta sperioasa este agresata cu reglementari care nu exista nicaieri altundeva si in apararea carora sunt aduse argumente strict populiste, lipsite de sens economic. Cum o fi fiind o economie de piata performanta, care insa loveste exact in centrul nervos al alocarii resurselor, care este sistemul financiar?Cat priveste ideea ca introducerea unui mercurial ar putea ameliora functionarea pietei, experienta deceniilor de comunism ne scuteste de alte comentarii. Piata nu se imbunatateste. Ci dispare, pentru produsele care nu se incadreaza in mercurial. Daca voluntarismul ar putea tine loc de indeplinirea conditiilor economice, ma gandesc de ce oare nu se stabileste prin lege ca salariile din Romania sa fie la nivelul celor din Germania? Daca asta nu se poate, oare cum s-ar putea ca dobanzile de la noi sa fie la nivelul celor din Germania, prin decizia legiuitorului?Autor: Eugen RadulescuIntreg articolul poate fi citit pe Contributors.ro Articole similare Credite Subiecte relevante legislatie BNR (Banca Nationala a Romaniei) DAE (Dobanda Anuala Efectiva) banci Institutie Financiar Nebancara (IFN) Q & A