Ionut Balan Ionut Balan

In sectorul bugetar lucrau, in ianuarie 2015, 1,18 milioane de persoane. Intre timp numarul s-a marit la 1,22 milioane si nu doar ca sunt mai multi au si salarii mai mari. In asa fel incat - asa cum am spus ca se va intampla cand am vorbit de invertirea efectului Balassa - Samuleson - toti romanii isi doresc sa lucreze in sectorul neproductiv, la stat!

Iar aici, la nivelul salariilor din zona non-tradable majorate apare o . Fara a fi capabil sa genereze sporuri de productivitate, care sa se coreleze cu avansul remuneratiilor, guvernul erodeaza venitul disponibil. Paradoxal, cresterea economica secatuieste tara in loc sa induca prosperitate.

Da, dar pe langa salariatii statului in companii mai lucreaza un soi de bugetari pe care acestea nu-si propun sa-i concedieze, dimpotriva le maresc lefurile. De ce? Fiindca firmele ii considera importanti pe cei care le mijlocesc relatia cu statul: contabili, inspectori de resurse umane, juristi etc.

Deci "bugetarii" din privat, care le permit agentilor economici sa razbata printr-un mediu economic ostil ocupa o pozitie privilegiata. Daca mai punem la socoteala pensionarii si copiii este posibil sa tragem concluzia ca un procent de 10% din populatie - angajatii direct productivi, furnizorii neti de impozite si contributie - hraneste restul.

Iata o situatie care nu prea se potriveste cu ceea ce se vedea in perioada interbelica. Atunci, in cadrul companiilor, personalul administrativ si tehnic reprezenta o zecime.

Dar tocmai din cauza acestui procentaj, al celui actual nu interbelic, romanii pe care se sprijina ceilalti, cand au ocazia, fug mancand pamantul. Poti da de ei in locurile cele mai indepartate ale lumii, in insulele cel mai izolate, atat de ostil e mediul economic de la noi. Si asta cu mentiunea ca au ajuns sa ne paraseasca pana si tinerii neformati, inca de pe bancile scolii.

In fine, cele spuse pana acum le-am mai expus sub o forma sau alta. Ceea ce se poate adauga este ca majorarea lefurilor bugetarilor trage in sus pretul fortei de munca slab calificate. Adica in situatia in care cresterea remuneratiilor determina scumpirea bunurilor de baza, asistam nu doar la inflatarea pretului marfurilor, ci si al serviciilor, in contextul in care oricum numarul celor ce le presteaza scade, pe seama emigratiei.

Venitul instalatorului se apropie de cel al profesorului, fiindca interesul nu e concentrat pe partea de educatie. Ba chiar si cei ce beneficiaza de calificari inalte se "recalifica" in zonele joase, fara a fi toti istorici si geografi.

Suntem intr-o secventa similara cu cea din zona euro cand Banca Centrala Europeana a inundat piata cu bani (quantitative easing – QE). Pentru ca aruncatul cu bani din elicopter (helicopter money) si stimularea consumului se pot realiza si prin intermediul maririi venitului minim garantat, a salariilor controlate de stat, cu riscul inducerii de deficite, in masura in care veniturile nu avanseaza in pas cu productivitatea. Spun productivitate, si nu competitivitate, pentru ca maririle salariale nu se rezuma la zona tradable, dimpotriva non-tradable-ul creeaza problemele.

Din pacate, o crestere economica bazata pe avansul salariilor, subsecventa QE, ce trimite lichiditatea in viitor, deoarece e asociata cu scaderi de productivitate, va fi din ce in ce mai scazuta si se va dovedi un fenomen necontrolabil. Nu stii la ce sa te astepti cand alocarea resurselor e facuta defectuos. Deficitele iti vor majora la un moment dat dobanzile, dar atunci vor fi altii la putere, ceea ce inseamna ca acum se aplica zicerea: Dupa noi potopul!

Dar n-as vrea sa inchei asa, ci sa aduc aminte ca in drama lui Goethe, Faust, cand trezorierul ii spune imparatului ca "lazile cu bani sunt goale", Mefisto vine cu "gaselnita" transformarii hartiei in bani. Suveranul zice "nu avem bani, faceti ce a spus", semneaza bancnotele si provoaca o explozie a consumului, "jumatate din popor fiind obsedat sa manance bine / cealalta jumatate sa se imbrace bine". Dupa care oamenii isi dau seama ca bancnotele sunt acoperite doar de promisiunea aurului care inca nu s-a extras din mine.

Ceea ce nu realizeaza politicienii este ca oamenii nu pot fi mintiti pe termen lung. Daca sunt pusi sa aleaga intre a-si petrece o noapte cu o diva din spatiul media pe care o vad prin preajma emisiunilor de "recoltare" a talentelor sau sa aplice o corectie drastica unui politician, ma tem ca vor opta pentru a doua varianta.