 | Tudor Stoica |
Am început să alerg consistent undeva la mijlocul anului 2009. Primii mei kilometri i-am făcut într-o pereche de pantofi Adidas din pânză și cam după 2 luni, când am ajuns să pot alerga legat 5 kilometri, am început să am niște dureri cumplite de tibie la fiecare bătaie a piciorului.
Mi-am comandat atunci de pe Amazon o carte despre alergare scrisă de un american pe nume Jack Daniels (da, ca whisky-ul), o carte pe care o folosesc și azi pentru planurile mele de antrenament.
Am aflat două lucruri din ea importante legate de situația de la începutul acestui post: primul e că teama cea mai mare a atletului e cea de accidentare și al doilea e că atunci când depășești 20 de kilometri alergați pe săptămână ai nevoie de echipament specializat.
Mi-am luat atunci de la Intersport niște pantofi cu gel de la Asics după ce oamenii de acolo mi-au analizat modul în care calcă piciorul meu (pronația) și mi-au recomandat un model anume, specific călcăturii mele.
Aia a fost o cumpărătură isteață, durerile de tibie au dispărut și câteva zeci de perechi de pantofi mai târziu nu au revenit niciodată.
Numai bine că la #DrumulBanilor am discutat cu Irina despre subiectul cumpărăturilor istețe, cred că merită să-i dați o ascultare.
