• Dupa o cursa mai stransa decat se preconizase cu ocazia alegerilor din Marea Britanie organizate pe fuga pentru azi, 8 iunie, Partidul Conservator ar trebui sa ramana la putere, dar va fi nevoit sa gestioneze efectele economice negative ale Brexitului care vor deveni din ce in ce mai vizibile;
• Optimismul observat dupa victoria lui Emmanuel Macron in Franta ascunde temerea din ce in ce mai raspandita in randul unei parti a populatiei ca Frontul National va castiga alegerile prezidentiale din 2022 daca actualul guvern esueaza. Aceasta temere ar trebui sa incurajeze un vot strategic pe 11 si 18 iunie, permitand guvernului sa obtina majoritatea absoluta de care are nevoie pentru a implementa reforme.

• Momentul perfect pentru Conservatori

• Partea cea mai grea incepe acum

Din punct de vedere economic, cea mai grea parte incepe acum. Efectul imediat si cel mai vizibil al Brexit este devalorizarea lirei sterline. Luand in considerare paritatea puterii de cumparare, GBP este subevaluate cu aproape 15% fata de USD.

In ultimii 90 de ani, devalorizarea a fost un instrument esential din setul de instrumente economice al Marii Britanii, dar nu a putut niciodata sa rezolve

probleme pe termen lung. Nu este solutia pentru ca elasticitatea pretului cererii pentru exporturi este scazuta. Ca urmare, o scadere de 1% a pretului relativ al bunurilor genereaza doar o crestere de 0,41% exporturilor dupa noua trimestre (ONS). Prin comparatie, pentru o scadere similara in Franta, exporturile cresc cu aproape 0,8%.

In plus, devalorizarea monedei duce la o crestere a inflatiei importate. Pana la inceputul anului, cresterea inflatiei (CPI la 2,6% in comparatie cu 0,3% inainte de referendumul britanic) a fost in mare parte compensata de o crestere sustinuta a salariilor, dar, judecand dupa sondajele de opinie in randul afaceristilor, acest lucru nu va mai fi valabil, cel mai probabil, in lunile urmatoare. Date fiind incertitudinile din ce in ce mai mari cu privire la viitoarele negocieri dintre Londra si Bruxelles, este pe cale sa inceapa o perioada de nivel salarial moderat.

In ultimele trimestre, consumul domestic a fost unul dintre contribuitorii principali pozitivi la cresterea PIB. In T1 2016 si T3 2016 rezultatul cel mai notabil a fost limitarea efectului advers al contributiei negative a formarii brute de capital fix. Totusi, inflatia mai mare in combinatie cu moderarea salariilor va genera o scadere a puterii de cumparare si, deci, a consumului. Economia britanica, ce a inregistrat cea mai slaba crestere din G7 in T1 2017 (chiar mai rau decat Italia!), este de asteptat sa incetineasca si mai mult in restul anului. Dupa ce au votat in favoarea Brexit, britanicii trebuie sa se astepte la o intoarcere dificila la realitate pe termen scurt si mediu, cel putin in ceea ce priveste economia.

FRANTA: SPERANTA UNEI EPOCI DE AUR

De partea cealalta a Canalului, domina un optimism usor extatic dupa alegerea lui Emmanuel Macron. E ca si cum totul s-a schimbat de la o zi la alta. In realitate, economia Frantei se comporta putin mai bine. Dar trebuie sa recunoastem meritele acolo unde este cazul: imbunatatirea economica este partial datorata masurilor luate de guvernul precedent in ultimii trei ani.

- Victorie covarsitoare pentru Macron prevazuta la alegerile generale
Urmatorul obstacol crucial pentru noul chirias de la Elysée va fi reprezentat de alegerile generale din 11 si 18 iunie. Toate sondajele indica faptul ca ‘La République en Marche’ (LREM), partidul presedintelui, va putea obtine o majoritate absoluta in Parlament (cu alte cuvinte, cel putin 289). Patru elemente principale favorizeaza acest rezultat:
- De la instaurarea mandatului prezidential de cinci ani, la inceputul anilor 2000, francezii au fost mereu consecventi in a da presedintelui republicii o majoritate parlamentara astfel incat acesta sa poata implementa programul din campanie;
- Emmanuel Macron si guvernul sau pot conta pe potentiala sustinere a parlamentarilor compatibili cu Macron care nu sunt parte a LREM, in special parlamentari socialisti, dar si membri ai aripii de centru dreapta, UDI, sau aliati ai fostului prim ministru de dreapta, Alain Juppé. De aceea LREM nu a inscris niciun candidat in 56 de circumscriptii;
- Are loc o schimbare politica profunda. Mandatul pe cinci ani al Olandei a distrus baza electorala a Partidului Socialist, baza care era foarte puternica in regiuni in 2012. Emmanuel Macron a reusit sa infiltreze LR (principalul partid de dreapta) oferind pozitii cheie personajelor istorice ale partidului, precum primul ministru, Edouard Philippe. Presedintele este pe cale sa repete actiunile generalului de Gaulle prin crearea unui mare partid de centru cu o atitudine liberala in privinta chestiunilor economice;
- O mare parte a votantilor se tem ca Frontul National va castiga alegerile prezidentiale in 2022 daca actualul guvern nu reuseste sa rezolve problemele Frantei. Aceasta temere este, desigur, irationala in mare parte, dar ar putea duce la un vot strategic ce favorizeaza automat candidatii LREM.

- Prioritatile economice ale noului guvern
Evaluarea situatiei actuale:
1) Redresarea economica este in curs, desi este oarecum rigida. Investitiile au fost sustinute in T1 2017 si, mai presus de toate, cresterea locurilor de munca inteteste ritmul, in principal multumita masurilor competitionale luate pe parcursul ultimilor ani. Totusi, reportul de la finalul lui T1 2017 (0,7%) este inca prea mic pentru ca Franta sa realizeze proiectiile de crestere de 1,5% ale guvernului precedent.
2) Decizia din ultimii ani de a reduce costurile fortei de munca pentru segmentul salarial inferior via CICE (sistemul de

credit fiscal) a redresat competitivitatea companiilor franceze. Cu toate acestea, planul nu a fost perfect. A fost mai bun pentru acele sectoare de afaceri care nu au fost expuse competitiei internationale, cum sunt retailerii mari generali. Mai mult, nu a fost urmat de o strategie ambitioasa de a merge catre segmentul superior. Deseori uitam ca succesul economic al Germaniei nu este datorat doar scaderii costurilor fortei de munca pentru sectorul serviciilor, ceea ce a avut consecinte pozitive pentru exportatori, ci si imbunatatirii competitivitatii produsului in sectorul industrial.
3) Economia franceza se bazeaza pe o piata a muncii pe doua niveluri ce beneficiaza de lucratori cu studii superioare care stiu cum sa functioneze in sistem in dezavantajul celor cu salarii mici a caror viata profesionala presupune perioade cu locuri de munca precare alternand cu perioade mai mult sau mai putin lungi de somaj. Contrar a ceea ce se spune de obicei, somajul de masa nu exista in Franta. De fapt, somajul de masa afecteaza doar muncitori necalificati. Rata somajului pentru angajatii cu 3 sau 4 ani de educatie superioara este in jur de 5%, confirmand faptul ca o diploma este in continuare cea mai buna protectie impotriva precaritatii.

# Metoda: Nu exista un glont de argint pentru reformarea economiei franceze. In final, totul a fost deja spus sau scris. Nu este vorba despre a alege masurile corecte, ci metoda corecta de a le implementa. Reformele pietei muncii pe care guvernul vrea sa le realizeze vara aceasta se bazeaza pe folosirea ordinelor (guvernamentale). De fapt, printr-un ordin, Parlamentul isi delega temporar puterea guvernului. Aceasta metoda de legiferare economiseste timp si este mai eficienta (pentru ca evita ca o lege sa se plimbe de colo-colo intre cele doua camere ale Parlamentului). Aceasta metoda a fost folosita cu succes pentru reformele de pensionare principale, in 1993, ce au extins contributia obligatorie a angajatilor pentru o pensie completa la 40 de ani.

In orice caz, legiferarea prin ordin guvernamental nu duce la evitarea unei revolte a sindicatelor, o chestiune obisnuita in Franta. Pentru a evita acest lucru, guvernul ar putea decide sa aplice reformelor pietei muncii clauza de anterioritate. Asta inseamna ca schimbarile decise se vor aplica doar nou-venitilor pe piata muncii, de la o data predefinita, si nu se va aplica celor deja angajati. Avantajul este evident: noii veniti nu au o metoda de a-si uni fortele pentru a demonstra, iar sindicatele, care de obicei apara drepturile fortei de munca active, ar putea fi multumite ca-si pastreaza beneficiile. Prin impingerea reformelor inapoi in timp, guvernul ar putea garanta aplicarea lor si, in cele din urma, eficacitatea acestora.

# Reforme pe termen lung: provocarea reala a Frantei nu este legata de competitivitate ci, mai degraba, de productivitate. Declinul productivitatii muncii cantareste greu asupra potentialei cresteri a PIB si asupra standardului de viata. O metoda de a stimula productivitatea este dea promova la o scara mai mare educatia si instruirea vocationale. Franta dedica in jur de 32 de miliarde de euro pe an pentru asta. Asadar, chestiunea nu este legata de finantare ci despre alocarea resurselor. Tara trebuie sa se concentreze pe noi tehnologii, inclusiv sectorul digital, dar si sectoarele traditionale industriale unde exista o adevarata lipsa de mana de lucru. Conform MEDEF, asociatia de afaceri a Frantei, 1/3 din producatori declara ca se confrunta cu aceasta problema. In final, programele de instruire vocationala trebuie descentralizate, dand mai multa putere regiunile care, cel mai probabil, inteleg mai bine nevoile locale de ocupare a fortei de munca.

Sursa: Saxo Bank

Articole similare

Subiecte relevante