Saxo Bank, specialistul în tranzacționare și 
investiții online, a publicat astăzi Analiza Trimestrială T4 2021 pentru piețele globale, inclusiv idei de tranzacționare care acoperă acțiuni, valute, valute, mărfuri și obligațiuni, precum și o serie de teme macro centrale care au impact asupra portofoliilor clienților.
Steen Jakobsen, economist-șef și CIO la Saxo Bank, spune, în articolul de deschidere: Cartea lui Reinhart și Rogoff din 2011 – De data aceasta, e diferit - este un efort curajos realizat de doi academicieni pentru a identifica în ce condiții prealabile, în special în termenii nivelurilor de datorii naționale acumulate, cu datoria externă raportată la PIB, ar stabili că o națiune e pe drumul către o criză inevitabilă. Cercetările exhaustive din carte s-au bazat pe date din 66 de țări de pe cinci continente. S-a plecat de la premisa că, în 2011, majoritatea piețelor erau pe drumul spre o nouă criză, deoarece răspunsul politic la criza financiară globală a adus acumularea masivă de stimulente și datorii "nesustenabile". Dar de la publicarea cărții, apariția mai multor runde de QE (relaxare cantitativă, n.e.) a întârziat, dacă nu respins în totalitate, întreaga lor teză.
Dimensiunea și natura politicii de pandemie vor arăta că, de data aceasta, inflația rezultatele vor fi foarte diferite de orice am experimentat în ultimii zeci de ani, chiar dacă Reinhart și Rogoff au dreptate când spun că acumularea datoriilor duce întotdeauna la grave 
probleme. Asta se întâmplă deoarece la niveluri atât de ridicate ale datoriei, politica monetară nu mai are tracțiune, acum că suntem la zero efectiv pentru dobânzi. Pentru a evita o criză imediată, răspunsul la pandemie a adus stimulente fiscale la scara unei mobilizări de război, sprijinirea veniturilor de bază și transferuri directe de tip MMT către aproape fiecare sector al economiei. A fost un stimul masiv al cererii într-un moment în care economia se închidea în zona de aprovizionare pentru a face față virusului. Și, chiar dacă ne deschidem din pandemie, o nouă dominanță fiscală va continua pe măsură ce ne confruntăm cu trei provocări generaționale simultan: inegalitatea, infrastructura și politica privind schimbările climatice (sau transformarea ecologică).
Rezultatele economice ale acestui nou obiectiv vor fi un guvern din ce în ce mai puternic, mai intruziv în reglementări, întreruperi ale lanțului de aprovizionare, inflație, nici o descoperire de preț, o schimbare dură generală către stânga în lumea occidentală și - nu în ultimul rând -creșterea "direcționării capitalului" în mici buzunare de resurse și active investibile.
Acest lucru ne-ar putea duce din nou în anii '70, cu excepția faptului că de data aceasta este vorba despre imperativul politic al decarbonizării economiei, ori asta înseamnă o creștere reală.
Decarbonizarea este absolut necesară, dar paleta actuală de tehnologii nu se potrivește cu planurile, deoarece energia solară și eoliană merg prost din cauza intermitențelor. Și mai rea este prea ușor acceptata trecere la vehiculele electrice alimentate cu baterii litiu-ion. Turbinele din Europa sunt obligate să se oprească atunci când vântul este puternic, pentru că rețeaua nu este adecvată pentru intrarea "de vârf". Și chiar dacă opțiunea de stocare a energiei era disponibilă, este posibil să nu existe suficiente metale industriale cheie pentru a realiza acest lucru.
Pe scurt, problema noastră de bază este că lumea fizică este prea mică pentru aspirațiile și viziunile politicienilor și mișcărilor noastre de mediu. Cu cât decarbonizăm mai mult prin modelul actual cu cât metalizăm mai mult economia. Variația producției de cerere marginală a metalelor sub ipoteza că 30% din parcul auto va fi electric în 2030 este de 10-20x nivelul actual.
Între timp, lanțurile de aprovizionare sunt rigide din cauza lipsei suportului pentru permise și lipsa de capital care curge în partea de producție "murdară" a ecuație datorată priorităților ESG (Guvernanță de Mediu și Societate – n.e.).
"Noul negru" în 
investiții este ESG, în special în "E" (mediu), care este tot ce atinge transformarea verde. Banii continuă să curgă în prioritățile ESG, iar companiile se grăbesc să intre în program - factorul cheie al afacerii și al accesului la capital. Sunt vești excelente, cu excepția faptului că peisajul ESG nu este, în cel mai bun caz, foarte bine definit și reglementat adesea arbitrar. Cu toate acestea, acest lucru nu va schimba lucrul în care cred, de aceea transmit un mesaj către clienți și decidenți: ESG este cel mai important proiect politic din toate timpurile.
ESG și agenda "verde" vor prevala, doar pentru că va fi o experiență fără precedent, cu voința politică și capitalul din spatele ei. ESG e un proiect de 50 de trilioane USD în 2030 conform Bloomberg Intelligence. (Pentru comparație PIB-ul SUA este de 23 trilioane USD pe an).
Trebuie construită o viziune a societăților productive, împinse înainte de o educație mai bună, cu cercetarea ca parte centrală a cheltuielilor fiscale și cooperarea internațională bazată pe reguli cum au fost cele care ne-au dat un vaccin împotriva Covid, cartografierea genomului, internetul și multe altele. Lucrul trist este că nu am fost niciodată mai departe de această "întoarcere spre bine".
Așadar, de această dată este diferit, întrucât o nouă eră inflaționistă ne apropie - una diferită de orice își poate aminti cineva mai tânăr de 60 de ani. Dar ceea ce nu este diferit este că aceasta este ultima fază a procesului început sub Greenspan, în 1998, fază în care factorii de decizie politică intervin din ce în ce mai profund în economie. Mai întâi au fost bancherii centrali care au salvat sistemul, iar acum guvernele încearcă să forțeze rezultate indiferent de productivitatea lor. Acest lucru a adus dobânzi zero și acum dobânzi reale negative. Trebuie să ne dăm seama că ratele reale negative sunt o condamnare și că nu vom merge cu adevărat către acel viitor strălucit pe care cu toții vrem să-l construim până când ratele dobânzile nu cresc și se întorc pe pozitiv.
Sursa: Saxo Bank