de Christopher Dembik
Director strategie macro, Saxo Bank
Rezumat: Pe masura ce epidemia de coronavirus loveste economia, conceptul de „bani din elicopter” este din nou la moda. Cele mai recente masuri politice propuse de responsabilii politici din vest nu se refera strict la implementarea banilor din elicopter, insa seamana foarte mult cu aceasta.
In ultimele cateva zile, responsabilii politici au propus masuri economice indraznete pentru a aborda consecintele COVID-19:
Presedintele Frantei, Emmanuel Macron, a declarat ca tara este "in razboi" impotriva virusului si a sustinut ca va face "tot ce este nevoie" pentru a salva economia. In discursul sau in fata natiunii de ieri, a facut o promisiune indrazneata, spunand ca "nu va exista faliment" si ca guvernul va oferi garantii de stat in valoare de 300 de miliarde de euro pentru IMM-uri.
Cateva zile mai devreme, Germania s-a angajat sa ofere sustinere financiara nelimitata afacerilor afectate de COVID-19 si a desfasurat forte financiare in valoare de 550 miliarde de euro pentru a apara afacerile, forte care includ garantii atat pentru imprumuturi, cat si pentru 
credite oferite de agentia publica de dezvoltare KFW.
Inspirati de exemplul Hong Kong-ului (ajutor banesc de 10 000 HK$ pentru toti locuitorii permanenti), economistii si politicienii americani iau in discutie ajutoare banesti directe. Ieri, senatorul Mitt Rommey a
cerut plati directe din partea guvernului in valoare de 1000$ pentru fiecare adult american pentru a „creste consumul in economie” (a se vedea propunerea sa pentru contracararea crizei la finalul articolului). Profesorii Jason Furman si Greg Mankiw de la Harvard, ambii fosti presedinti ai Consiliului de consilieri in economie in timpul mandatelor presedintelui Barack Obama si, respectiv, ale presedintelui George W. Bush, au propus implementarea unui cadru similar.
Bill Dudley, fost membru in consiliul Rezervei Federale de la New York, a sugerat ca transferurile sa fie facute de la guvern catre oameni, nu catre companii pentru a gestiona pierderea veniturilor.
Chiar si inainte de inceperea crizei, Olivier Blanchard de la FMI si fostul consilier al lui Macron, Jean Pisani-Ferry, au sustinut utilizarea banilor din elicopter ca „inlocuire a capacitatii fiscale viitoare inca lipsa” din zona euro (noiembrie 2019).
Strict vorbind, toate aceste masuri nu reprezinta bani din elicopter, dar seamana foarte mult. Ideea de baza din spatele acestui concept este ca bancile centrale ar trebui sa ofere bani oamenilor (de aceea se mai numeste si "relaxare cantitativa pentru oameni") pentru a le creste puterea de cumparare, in loc sa ajute bancile, cum s-a intamplat in criza anterioara. Este destul de usor de inteles de ce acest concept este in mod clar atractiv din punct de vedere politic, mai ales in vremuri tulburi. In zece ani si un pic, am trecut de la "salvarea bancilor" din 2007-08 la "salvarea IMM-urilor si a restului" cu orice pret in 2020.
Exemplele de mai sus se refera mai mult la sprijin fiscal, dar sunt direct inspirate de conceptul de bani din elicopter in sensul in care guvernele dau bani, la propriu, oamenilor, mai ales in cazul ajutoarelor banesti, pentru a evita prabusirea sistemului. Ideea de baza este de a inunda economia cu o suma nelimitata de numerar pentru a impiedica inrautatirea crizei.
Aceste transferuri genereaza o crestere a datoriei publice si sunt, in cele din urma, finantate prin titluri guvernamentale ce vor fi, cel mai probabil, achizitionate de bancile centrale. Este un moment bun sa ne amintim ca peste 70% din datoria suverana a Germaniei si peste 60% din datoria suverana a Frantei sunt detinute de 
banci centrale la nivel global.
Pe masura ce impactul economic al epidemiei de COVID-19 va deveni mai vizibil, cel mai probabil, in urmatoarele saptamani, conceptul de bani din elicopter va genera cu siguranta tot mai multa sustinere in randul responsabililor politici. Bancile centrale au depus eforturile maxime, in ultimele doua saptamani, pentru a se asigura ca exista flux de lichiditate in piata si ca dobanzile raman la niveluri scazute. Problema este ca ratele scazute ale dobanzii nu induc in mod automat o revigorare semnificativa a investitiilor private si a consumului. Bancile centrale pot duce dobanzile cat mai jos posibil, daca nu este suficienta cerere si daca IMM-urile sunt sufocate de problemele de flux de numerar si de lipsa increderii in viitor, masinaria economica nu va reporni. Ajutoarele banesti ar putea aduce o redresare pe termen scurt pe plan economic si ar putea ajuta cladirea rezervelor de numerar ale companiilor si stimularea cererii cu conditia ca numerarul sa nu fie pus la economii (cum ar putea, din nefericire, sa fie cazul in multe dintre tarile europene). Dar acest flux masiv de bani in sistem, rezultand atat din stimulente fiscale, cat si monetare, nu va ramane fara consecinte si ar putea creste presiunile inflationiste pe termen lung, daca nu este controlat.
Sursa: Saxo Bank
