Intr-un interviu acordat recent la un post privat de televiziune, initiatorul legii privind protectia consumatorilor impotriva dobanzilor excesive a facut o serie de afirmatii in legatura cu geneza si continutul acestui text normativ, care fie nu corepund adevarului, fie il prezinta trunchiat. Randurile ce urmeaza arata ce nu e in regula cu aceste afirmatii privind o lege importanta, aflata in prezent in analiza Curtii Constitutionale a Romaniei.
Afirmatie nr. 1: Varianta anterioara de lege ce privea dobanzile excesive a fost respinsa de Curtea Constitutionala pentru ca lipsea avizul Consiliului Economic si Social (CES)
Ni se ofera doar jumatate de adevar.
Si trebuie sa fim atenti la jumatatile de adevar, intrucat, adesea, ele sunt cele mai rele "fake news".
Legea anterioara ce privea limitarea dobanzilor (Legea pentru completarea Ordonantei Guvernului nr. 13/2011) a fost declarata neconstitutionala in ansamblul sau de catre Curtea Constitutionala din doua motive, clar reliefate in decizia sa nr. 139/13.03.2019: "…nu a fost realizata motivarea si fundamentarea economica, sociala si juridica a solutiilor adoptate (sublinierea noastra) si nu a fost solicitat avizul CES"
Legat de primul motiv, constatarile Curtii Constitutionale sunt devastatoare: "78. Astfel, expunerea de motive cuprinde doua paragrafe, din a caror redactare nu rezulta cu claritate cerintele care au reclamat interventia normativa, …nu se face nicio mentiune cu privire la solutiile legislative propuse, principiile de baza si finalitatea acestora …..Tot astfel, nu se prezinta impactul socioeconomic si nici impactul asupra sistemului juridic. Nu rezulta eventualele consultari care ar sta la baza propunerii legislative…".
Constatarea cea mai acida urmeaza insa in paragraful urmator, unde se precizeaza, negru pe alb, ca "…legea insasi este neclara". Se pare ca juristii care au acordat sprijin in scrierea texului legii nu isi prea merita diplomele obtinute.
Afirmatia nr. 2: Modelul pentru creditele cu valoare mica a fost luat din Marea Britanie
Franturi de adevar.
S-a preluat doar un element al modelului britanic. Acest model priveste doar o subcategorie marginala de 
credite (creditele pe termen scurt cu dobanda inalta) si este unul integrat, ce are mai multe componente aflate in interactiune, pentru a-l face cat mai efectiv. Modelul se bazeaza pe: (1) o limita de dobanda zilnica si alte cheltuieli de 0,8% pe zi; (2) o limita a comisioanelor legate de default de 15 lire sterline si (3) o limita totala pentru costurile creditului egala cu 100% din valoarea sumei imprumutate. In plus, printre altele, au fost intarite procedurile ce trebuie urmate de firmele creditoare pentru verificarea solvabilitatii clientilor si, aspect important, a fost limitata posibilitatea de reinoire a creditelor (doar de doua ori), pentru a se preveni intrarea clientilor intr-o spirala a datoriei.
Prevederile legislative propuse pentru Romania nu au preluat decat limita totala pentru costurile creditului, plafonul zilnic aplicat dobanzii fiind omis. Va exista o limitare a cresterii excesive a costurilor imprumuturilor, insa doar in cazul perioadelor mai lungi de timp. Pe termene mai scurte, dobanzile vor ramane ridicate. Intr-un articol anterior de pe acest blog[i], dadeam exemplul unei oferte de 
credit din Romania de pe Internet. La un 
credit in valoare de 3.000 de lei, acordat pentru o perioada de 30 de zile, cu o dobanda de 1,2% pe zi, suma de plata este de 4.044 de lei. Se respecta conditia privind costurile totale, dar dobanda anuala efectiva (DAE), potrivit site-lui web al creditorului financiar, ar fi de 4.188,4%. Este stiut ca DAE este cu atat mai ridicata cu cat suma si scadenta sunt mai mici si dobanda nominala e mai mare. Prin urmare, in absenta unei competitii puternice pe piata, se vor putea inregistra si in continuare dobanzi anuale efective cu valori, sa nu le spunem astronomice, dar sigur (foarte) ridicate. Deci, cum ramane cu limitarea dobanzilor excesive?
Inca o observatie. Limita de dobanda zilnica stabilita in modelul britanic priveste dobanzile nominale, ce se aplica direct. Legea romana, despre care ni se spune ca e inspirata in privinta creditelor rapide din experienta UK, face insa referiri la limite pentru DAE (dobanda ce rezulta din calcule), care insa nu sunt precizate pentru aceste 
credite de valoare mica (sic!). Este o performanta greu de calificat sa discuti mult si intens despre plafonarea dobanzilor excesive, ca, in final, sa uiti sa stabilesti limite explicite pentru creditele de 
consum cu valoare mai mica de 15.000 de lei! Adica, tocmai pentru creditele care sunt cele mai susceptibile la impunerea de dobanzi exagerate.
Afirmatia nr. 3: Toate statele din SUA au dobanda plafonata
Neadevarat.
Afirmatii ca aceasta au mai aparut in trecut si au facut obiectul unui articol pe acest blog in care precizam ca orice persoana care sustine ca toate statele din SUA au dobanda plafonata la creditele pentru 
consumatori, fie este prost informata, fie incearca sa manipuleze opinia publica din Romania. In multe state americane nu exista prevederi legale care sa stabilieasca o limita generala fata de care orice dobanda superioara sa fie declarata camata. In plus, bancile si alte institutii financiare sunt exceptate, adesea, de la aplicarea limitelor de dobanda aplicate la nivelul statelor. Exista si o serie de mecanisme care permit societatilor financiare non-bancare sa eludeze limitele maxime de dobanda ale statelor, acolo unde ele li se aplica.
Afirmatia nr. 4: Pentru creditele ipotecare de la bancile din Romania este preluat modelul din Spania
Neadevarat.
In Spania, exista limite obiective de dobanda doar pentru putine categorii de imprumuturi: (1) creditele in descoperit de 
cont si (2) imprumuturile pentru locuinte cu caracter social. Prin urmare, ratele dobanzilor la creditele pentru 
consumatori se stabilesc, in general, in mod liber conform intelegerii intre parti. Exista totusi o interdictie generala a cametei, care pe piata financiara apara interesele oricarei persoane care contracteaza 
credite bancare, indiferent daca sunt 
consumatori sau nu. Conform legii Azcarate din 1908, inca in vigoare, se sanctioneaza drept camata, printre altele, "orice contract de imprumut in care se stipuleaza o dobanda superioara celei normale a banilor, ce este in mod manifest disproportionata". Camata este un concept relativ care se stabileste ca un exces de costuri peste media pietei.
Conform reglementarilor spaniole, dobanda la creditele in descoperit de 
cont (overdraft), mai sus amintite, este supusa unei limite superioare egala cu de 2,5 ori dobanda legala. Legea romana prevede ca dobanda la creditele ipotecare nu poate depasi cu mai mult de doua puncte procentuale dobanda de referinta a BNR. De precizat ca, potrivit OG 13/2011, rata dobanzii legale remuneratorii este stabilita la nivelul dobanzii de referinta a BNR. Posibil ca de aici sa fi aparut ideea ca mecanismul din Romania este similar cu cel din Spania. Ca totul sa fie clar, sa subliniem ca, in statul iberic, rata dobanzii legale se stabileste anual prin legea bugetului, fiind stabilita pentru anulul 2020 la nivelul de 3%. Rata principala de refinantare a BCE, ce reprezinta pentru Spania echivalentul ratei de referinta a BNR, este de 0 %.
In ceea ce priveste imprumuturile pentru locuinte cu caracter social ("vivienda de proteccion oficial" - VPO), acestea nu sunt, dupa cum arata si numele lor, 
credite de pe piata libera. Dobanzile la un 
credit VPO, ce sunt subventionate, se calculeaza in primul trimestru al fiecarui an de catre o structura a administratiei publice spaniole plecand de la o medie a dobanzilor la imprumuturile ipotecare ale institutiilor de 
credit calculata periodic de catre Banca Spaniei. Aceasta este singura legatura cu banca centrala spaniola. Deci nici vorba de o rata de politica monetara, care sa serveasca drept referinta ca in reglementarea romana.
Oricum am aborda afirmatia, rezulta ca in textul legii romane nu s-a utilizat un model din Spania.
Afirmatia nr. 5: Initiatorul legii nu stie ce se contesta in legatura cu legea privind dobanzile excesive
Greu de crezut ca aceasta afirmatie e adevarata.
Motivele contestarii se afla trecute in cele 43 de pagini ale Sesizarii de neconstitutionalitate referitoare la Legea privind protectia consumatorilor impotriva dobanzilor excesive (Camera Deputatilor, Secretariat general, Nr. 2/2990/11.05.2020) ce se afla, in prezent, pe rol pentru solutionare la Curtea Constitutionala a Romaniei. Exista oare obstacole insurmontabile care impiedica citirea acesteia? Chiar initiatorul nu este curios sa afle ce critici se aduc legii?
Concluzii
Initiatorul legii afirma ca are consumatorul in ADN-ul sau. Desigur, o figura de stil! Mergand pe aceeasi linie, pe cand, totusi, va exista in genomul uman si o gena a adevarului?
PS: Nu suntem vite.
Autor: Cristian Bichi, Consilier guvernator, Cancelaria BNR
Sursa: opiniibnr.ro