Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) a decis, in urma cu cateva zile, ca directiva 93/13/CE nu se aplica practicilor de cesiune sau cumparare de , nici dispozitiilor legale nationale care reglementeaza transmiterea creditelor si substituirea cedentului de catre cesionar in procedurile in curs. Hotararea are la baza cereri de decizie preliminara formulate de o instanta spaniola, ca urmare a indoielilor legate de sfera de aplicare a retractului litigios si a eficacitatii sale ca instrument de protectie a consumatorilor. Detalii in continuare.

In data de 7 august 2018, CJUE a pronuntat o hotarare legata de o serie de cereri referitoare la interpretarea Directivei 93/13/CE privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii. Cererile au fost facute in cazul unor litigii intre Banca Santander si doi clienti (cazul-96/16) si, respectiv, intre Banco de Sabadel SA si un client (cazul C-94/17), in legatura cu executarea unor contracte de incheiate intre parti. In randurile de mai jos, ne vom ocupa doar de aspecte privind primul caz, ce sunt relevante pentru analiza propusa.

Indoieli legate de retractul litigios

In cazul 96/16 analizat de CJUE, banca Santander a incheiat doua contracte de cu doi clienti. Intrucat acestia au incetat sa plateasca ratele lunare prevazute in contractele respective, banca a sesizat o instanta din Barcelona cu o cerere de executare a creantelor detinute fata de clientii in cauza. Fara ca aceasta posibilitate sa fie inscrisa intr-o clauza contractuala, pe baza articolelor aplicabile din Codul Civil, banca Santander a cesionat creantele unui tert, care a solicitat ulterior sa fie substituit bancii in procedura de executare. Altfel spus, clientul bancar va trebui sa plateasca datoria tertului si nu bancii.

Fata de aceasta situatie, judecatorul spaniol a avut dubii in privinta dreptului clientilor in cauza de a-si rascumpara si stinge datoria, prin rambursarea catre tertul mentionat a sumei platite pentru cesiunea respectiva. De ce o astfel de pozitie a judecatorului? Aceasta se explica, asa cum se arata in textul hotararii CJUE, prin aceea ca "desi prevede un astfel de drept de rascumparare, articolul 1535 din Codul Civil il limiteaza totodata la creantele denumite "litigioase", respectiv cele care fac obiectul unei contestatii pe fond in cadrul unei proceduri declaratorii. Prin urmare, acest articol nu ar prevedea posibilitatea debitorului de a se prevala de acest drept in cadrul unei proceduri de executare a creantei… sau al unei cesiuni extrajudiciare." In opinia judecatorului spaniol, o astfel de situatie "nu garanteaza o protectie suficienta a intereselor consumatorilor". Acelasi judecator, considera ca "o asemenea protectie nu este asigurata nici de articolele 17 si 540 din Codul de procedura civila, care reglementeaza substituirea cesionarului in drepturile cedentului in procedurile pendinte, dat fiind ca, printre altele, aceste dispozitii nu mentioneaza dreptul debitorului de a-si rascumpara datoria prevazut la art. 1535 din Codul Civil".

In acest context, Tribunalul de Prima Instanta nr. 38 din Barcelona a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze CJUE urmatoarele intrebari preliminare:
  • Practica unui profesionist care consta in cesiunea sau in cumpararea unei creante fara a acorda consumatorului posibilitatea sa isi stinga datoria platind cesionarului pretul, dobanzile si cheltuielile de judecata este conforma cu dreptul Uniunii?;
  • Practica unui profesionist care consta in cumpararea unei datorii a unui consumator la un pret derizoriu, fara consimtamantul sau cunostinta acestuia, fara ca aceasta practica sa figureze intr-o conditie generala sau intr-o clauza abuziva impusa in contract si fara a se acorda consumatorului posibilitatea de a participa la operatiunea respectiva prin exercitarea dreptului de rascumparare este conforma cu principiile consacrate de Directiva 93/13?
Citeste Articol Complet
Sursa: OpiniiBNR.ro