Criza datoriilor suverane nu se poate repeta - analiza Saxo Bank 29.05.2020 0 550 Analiza Saxo Bank: "Nationalizarea" pietei de obligatiuni este ultima reduta impotriva criza datoriilor suverane de Christopher DembikDirector analiza macro, Saxo BankRezumat: In articolul de azi, voi argumenta ca o criza a datoriilor suverane in tarile dezvoltate are o probabilitate aproape de zero de a se intampla datorita interventionismului bancii centrale care, practic, evita repetarea crizei din 2012. Exista o dezbatere foarte aprinsa in randul economistilor, mai ales in Franta unde ma aflu in prezent, cu privire la sustenabilitatea datoriei ca o consecinta a cresterii mari a cheltuielilor publice pentru a face fata crizei coronavirusului. Unii economisti, in mare parte de dreapta, deja cer reduceri ale cheltuielilor publice in timp ce altii, in mare parte de stanga, sustin ideea anularii datoriei. Cred ca in ambele cazuri dezbaterea are, in mare parte, fundamente gresite. In perioada de criza, este normal ca guvernele sa foloseasca politica fiscala ca arma preferata in lupta impotriva coronavirusului, sa protejeze viata oamenilor si sa salveze afacerile. Asa cum s-a intamplat in orice criza anterioara, din motive economice si sociale, nu exista alternativa in afara de socializarea datoriei. Facand acest lucru, scopul final este de a impiedica datoria sectorului privat sa creasca mai mult decat e necesar pe termen scurt, ceea ce ar influenta parcursul redresarii economice, si nu conteaza daca acest lucru inseamna ca datoria publica va creste cu 30% sau chiar 50%. Exista doua motive principale care justifica interventia statului in situatia actuala. In primul rand, prin evitarea acumularii datoriei private, creste venitul disponibil al gospodariilor care este foarte necesar in stimularea redresarii si reduce riscul falimentelor. In al doilea rand, aproape toata datoria noua guvernelor pe fondul crizei coronavirusului va fi absorbita de bancile centrale si, practic, nu va costa nimic guvernele. Acesta e modul in care va functiona in Eurozona: guvernele vor plati dobanzi pentru datoria coronavirus catre BCE, astfel crescand profiturile care sunt aproape in totalitate redistribuite catre guverne si reprezinta, prin urmare, o sursa de venit fiscal. Altfel spus, rata dobanzii pentru datoria coronavirus va fi, practic, egala cu zero. Greseala majora facuta de cei care cer consolidare bugetara sau anularea datoriei este aceea ca ei ignora rolul in schimbare al bancilor centrale si durata relaxarii cantitative, inclus strategia sa de reinvestitii. Incepand din 2007, bancile centrale nu se concentreaza doar pe mentinerea stabilitatii pretului, ci si pe mentinerea stabilitatii financiare si sustinerea nevoilor financiare ale statului atata vreme cat dureaza criza. Drept consecinta a injectarilor masive de lichiditate realizate prin intermediul programelor de achizitie a activelor (denumite si relaxare cantitativa), acestea au deveni markeri de piata pe piata datoriilor suverane. Practic, furnizeaza lichiditate si stabilesc pretul. In Eurozona, este de asteptat ca BCE sa cumpere datorie publica si privata in valoare de cel putin 115 miliarde de euro in medie pe luna pana la finalul anului. Valoarea totala a achizitiilor de active pentru 2020 se situeaza deja la 1,1 trilioane de euro, depasind recordul anterior din 2016 de 900 de miliarde de euro, iar BCE ar putea creste acest nivel mai mult saptamana viitoare la 1,5 trilioane de euro.Si astfel ajung la urmatorul punct: riscul unei alte crize a datoriilor suverane in tarile dezvoltate este aproape de zero. Nu vom iesi din politica monetara expansionista prea curand. In zona euro, daunele economice pe fondul pandemiei si deteriorarea perspectivei inflatiei vor determina BCE sa continue sau chiar sa creasca relaxarea cantitativa in 2021 si poate si dupa. Dat fiind spatiul nelimitat de manevra de care dispune si indiciile de deviere pe termen lung de la repartitiile de capital, BCE poate opri orice crestere de durata a dobanzilor in Eurozona. In plus, dupa ani de conflict intre guverne si banca centrala, acestea lucreaza in sfarsit impreuna pentru a se asigura ca activitatea economica poate reporni cat de curand posibil. Aceasta noua cooperare va continua, fara indoiala, si se va consolida in perioada post-covid. Atunci va fi mai usoara gestionarea noilor provocari, mai ales a celor legate de schimbarile climatice, si va asigura faptul ca nivelul datoriei publice nu va deveni niciodata cu adevarat o problema. Observam aceeasi situatie in Statele Unite. Incepand din 2010, Rezerva Federala poate achizitiona pana la 70% din datoria restanta a Trezoreriei si a facut acest lucru cu aproape toate emisiunile de titluri de la inceputul pandemiei incoace pentru a-si indeplini cea mai recenta runda de relaxare cantitativa pentru a lupta impotriva pandemiei. Luand in considerare situatia economica si efectele pe termen lung ale crizei, normalizarea politicii monetare este putin probabila pe termen scurt si mediu. Este chiar pe dos. Rezerva Federala este, cu siguranta, la o distanta de sase-doisprezece luni de implementarea unei noi forme de politica monetara neconventionala, in acest caz Controlul Curbei de Randament formal (Yield Curve Control - YCC). Atunci cand redresarea economica se va materializa, Rezerva Federala va dori, cel mai probabil, sa supraincalzeasca economia, iar YCC va ajuta impiedicarea cresterii prea rapide a randamentelor. In ultimele doua saptamani, trei oficiali Fed, inclusiv vice-presedintele Richard Clarida, au dat indicii legate de discutiile serioase din cadrul FOMC cu privire la vizarea unor randamente specifice la titlurile de trezorerie ca o modalitate de a se asigura ca costurile de imprumut raman scazute. In 2010, in toiul crizei financiare globale, personalul Fed a prezentat trei optiuni FOMC pentru YCC:1) Abordarea de semnalizare a politicii care este o forma de plafonare a randamentelor la scadente pe perioada in care FOMC estimeaza sa mentina ratele dobanzilor aproape de zero;2) Abordare de tip gradual care consta in prevenirea randamentelor front-end (adica cele de pana in doi ani) de a creste prea repede. Aceasta este optiunea preferata de Clarida in cel mai recent discurs al sau;3) Abordarea pe termen lung care ar consta in vizarea unui randament al titlurilor de trezorerie pe termen lung.In eurozona, YCC formal ar putea sa nu fie legal, nu este necesar in acest moment si ar da nastere cu siguranta unor nemultumiri politice majore. Insa ceea ce este clar este faptul ca am intrat cu siguranta intr-o noua perioada de istorie economica unde bancile centrale de ambele parti ale Atlanticului sunt markeri de piata si astfel vor face orice este nevoie sa evite o criza a datoriilor suverane. De aceasta data e cu adevarat diferit.Sursa: Saxo Bank Articole similare Economie Q & A