Steen Jakobsen, economist sef si CIO Saxo Bank, analizeaza pe larg directiile macro ale principalelor forte economice globale dupa votul din UK de la 23 iunie.

"Marea Britanie va fi cea mai mare tara ca populatie pana in 2030 in Europa, are cea mai mare putere militara si e singura cea mai mare concentrare de piete de capital si talent din afara SUA – mai mult, Marea Britanie duce un deficit masiv cu Europa, deci daca liderii europeni vor o viitoare Europa/NATO/EA fara participarea activa a armatei, pietelor de capital, cererii de

consum si deficitului din Marea Britanie, atunci continuati sa va purtati ca niste mucosi", spune Jakobsen.

Cronica lui Steen: strategia de tip Ali cel Comic a decidentilor politici

• Brexit ar putea accelera procesul unei reforme extrem de necesare
• Decidentii politici macro, inclusiv bancile centrale, vor incerca sa mentina un status quo
• Decidentii politici au devenit echivalentul ministrului irakian poreclit Ali cel Comic
• Reticenta de a accepta ce se intampla va fi cea care va duce la cadere

Scriu aceasta cronica din Africa de Sud, adica foarte departe de Europa si de discutiile constante si nesfarsite despre Brexit pe cat poti ajunge. Chiar si aici e greu sa evit turbulentele si 'nevoia' nesfarsita a investitorilor si a media de a intelege ce urmeaza.

Cea mai buna analogie pe care o pot folosi este una din calatoriile mele indelungate: cand ajungi la un aeroport la check in, trebuie sa treci de controlul de securitate, si atunci ai doua optiuni la indemana: calea rapida sau versiunea lenta (clasa economy). Folosirea caii rapide te ajuta sa ajungi mai repede la poarta si sa faci pre-boarding, dar ce ar trebui sa conteze de fapt este ca ora de zbor si ruta este aceeasi pentru toata lumea, si de la business si de la economy. Ajungem EXACT la aceeasi ora.

Care e ideea? Ce transpira acum, in sens economic, este ca am intrat pe calea rapida datorita Brexit, lichidarea in cazul GBP, scaderea proiectiilor de crestere si, in unele locuri, discutii despre reforma si schimbare care ar fi trebuit sa se intample cu sau fara votul "Leave".

Problema Marii Britanii ramane dublul lor deficit. Deficitul cronic de buget si deficitul de

cont curent. Ultima data cand Marea Britanie a avut un surplus la contul curent a fost anul in care Italia a castigat Cupa Mondiala in Spania, iar golgheterul a fost Paolo Rossi. Ati ghicit: 1982!

De asemenea, Marea Britanie are cea mai mica productivitate dintre tarile G7, alaturi de Japonia. Da, Marea Britanie are nevoie de o lira mai slaba, si e chiar disperata, iar daca criza ERM din 1992 poate fi luata ca reper, ceea ce urmeaza pentru Marea Britanie este un PIB mai puternic si mai multe locuri de munca asa cum se vede din acest grafic din excelenta cercetare facuta de Societe General.

Ar fi naiv sa anticipam doar schimbarile pozitive ce rezulta dintr-o nesiguranta politica crescanda, dar trebuie sa ne reamintim ca incetinirea din Marea Britanie, dar si din Europa se intampla inainte de surpriza rezultatului "Leave".

Schimbarea foarte necesara pe care votantii au indicat-o va veni, dar decidentii politici macro, politicienii si bancherii centrali vor mai incerca inca o data sa ne vanda un model economic care contine o interventie mai mare si un acord mai putin rigid atat cu tratatul UE, cat si cu legile economice.

Pentru cei care au uitat economia, aici aveti unu la unu ceea ce ar trebui sa invatati cinci ani la universitate:

• Principalii factori de crestere sunt productivitatea, demografia, cercetarea de baza si educatia si cat mai putina birocratie si interventie (fara macro, va rog).
• Acestea ar trebui sustinute de un model de piata in care capitalul este alocat celei mai mari marje a rentabilitatii (aceasta regula si principiul compunerii sunt singurele lucruri pe care TREBUIE sa le intelegeti la economie).
• In sfarsit, daca acestea ar fi sustinute de o Constitutie care face ca sistemul legal sa fie independent de guvernare si sa fie bazat pe respectarea dreptului la proprietate, drepturile omului si libertatea de vorbire.

Destul de simplu, insa haideti sa va intreb cate tari se califica in lumea de azi? Mai putine decat pot numi acum.

Decidentii politici macro sunt acum echivalentul economic al lui Ali cel Comic, ministrul irakian al informatiilor, care declara la TV, in timpul invaziei Irakului din 1993, ca Irakul si Saddam Hussein castigau razboiul impotriva trupelor NATO, in timp ce, de fapt, fortele americane avansau in teritoriu.

Reactia initiala a UE si a liderului sau a fost una de 'tristete' urmand o linie retorica a alarmismului complet inept care a precedat votul.

Credeti-ma, pana la finalul saptamanii, toata lumea va cauta politici mai blande si mai deschise in discutiile cu Marea Britanie. Am observat ca tatal UE, fostul cancelar Helmuth Kohl a iesit in presa germana in aceasta dimineata cerand exact acest lucru: Kohl fordert ‘Atempause’ fur Europe.

Marea Britanie va fi cea mai mare tara ca populatie pana in 2030 in Europa, are cea mai mare putere militara si e singura cea mai mare concentrare de piete de capital si talent din afara SUA – mai mult, Marea Britanie duce un deficit masiv cu Europa, deci daca liderii europeni vor o viitoare Europa/ NATO /EA fara participarea activa a armatei, pietelor de capital, cererii de

consum si deficitului din Marea Britanie, atunci continuati sa va purtati ca niste mucosi.

Urmatoarea reactie macro va avea trei directii.

1. O ‚revizitare’ a politicilor macro din 2009
2. UE va incerca sa vanda mesajul de continuare spre progres, dar diferenta esentiala dintre Germania si Franta asupra viitorului UE vor duce la imposibilitatea unei actiuni.
3. Germania vrea reforme ale Europei pentru a face loc unei mai mari consolidari, in timp ce francezii vor sa sara peste reforme si sa obtina un super-stat european si sa lucreze de acolo catre consolidare.

O diferenta importanta… acest lucru lasa deschisa calea catre o adunatura de acorduri si negocieri in care Matteo Renzi din Italia va avea probabil permisiunea sa acorde bancilor sustinerea statului (pentru ca, daca nu, Europa va fi atacata), Grecia va mai primi inca un permis de libera trecere, iar Franta si Club Med pot din nou sa extinda deficite nu doar in marja a deficitului de 3%, ci aproape la infinit.

Da, va fi un remake total al actiunii de dupa cadere din martie 2009.

Problema… Suntem suprasaturati de dobanzi scazute si relaxare cantitativa, 75% din toata relaxarea cantitativa se duce pentru a mentine datoria existenta, s avand in vedere ca asta e prioritatea numarul unu, sansele sunt mici pentru ca cresterea si capex-ul sa revina. Pur si simplu am impins in afara investitiile si productivitatea incercand sa cumparam mai mult timp.

Un fed dogmatic si alte

banci centrale importante se vor duce si mai mult catre randamente negative.

Fed a inceput anul promitandu-ne, fara sa ne garanteze, ca vor creste dobanzile de 3-5 ori in 2016. Acum piata crede ca exista mai multe sanse pentru o taiere decat pentru o crestere ca viitoare miscare a Fed. In acest proces, Fed a devenit previzibil (nu ascultati niciodata la ce face, dar actionati in functie de ceea ce chiar face – adica nimic in majoritatea timpului) si a pierdut ce credibilitate mai avea in acest proces.

Fed-ul nu va creste in 2016, iar recesiunea are acum sanse de peste 60% pe masura ce Indicatorul Pietei Muncii al Fed continua sa ajunga la noi minime si Conference Boards Leading Indicator scade in simpatie.

Castigurile corporate ale SUA sunt la cele mai mici niveluri din 2005, asa cum a aratat colegul meu Peter Garnry saptamana aceasta. Cu alte cuvinte, SUA va fi norocoasa sa aiba o crestere de 1,5% anul acesta si vom observa cel mai probabil o scadere mai mare daca eforturile macro de mai sus fie nu se materializeaza sau se intarzie sau se dilueaza de compromisurile obisnuite.

Sursa: Saxo Bank

Articole similare

Subiecte relevante