Economia globala intra intr-un ciclu lung de dobanzi mici - analiza macro Saxo Bank 17.10.2017 0 1293 Politica monetara ultra-relaxata a BCE a avut un efect minor asupra cresterii economice A stimulat rezervele bancare, dar bancile nu au inceput sa acorde imprumuturi debitorilor cu riscuri Masurile expansioniste au avut un efect magic in pietele de capitaluri proprii Atingerea tintei de inflatie a BCE a ramas sarcina cea mai dificila Pietele muncii din Eurozona sunt predispuse la a fi sub-utilizate Succesul cel mare al BCE a fost acela de a opri speculatiile in obligatiunile guvernamentale din zona PIIGS Inflatia scazuta ar trebui sa determine BCE sa fie prudenta in reducerea QE Lumea a intrat intr-un ciclu ce necesita dobanzi mici pentru o perioada lunga Riscul principal este acela ca incetarea QE ar putea aduce presiune in tarile din zona PIIGS, in special Italia Acesta este un bun moment pentru a revizui si evalua impactul politicii monetare expansioniste asupra cresterii si a preturilor activelor in zona euro, inainte de urmatoarea sedinta a Bancii Centrale Europene. Unul dintre modurile de a face acest lucru este de a ne intoarce la teoria economica - in acel caz, viteza banilor. Asa cum isi aminteste orice student la economie, viteza poate fi inteleasa ca suma PIB-ului nominal ce poate fi cumparata de fiecare euro in moneda de baza. Poate fi rezumata prin urmatoarea ecuatie: V=PY/M, unde V este viteza, M este baza monetara, iar PIB-ul nominal este scris ca produs la nivelului general de pret (P) cu PIB-ul real (Y). Deci, in teorie, daca numeroasele masuri de politica ale BCE ar functiona, PIB-ul nominal ar creste vertiginos. Graficul prezentat mai jos (Viteza si politica monetara) traseaza panta unei ecuatii unde viteza este explicata prin baza monetara. Rezultatele sunt interesante: reiese ca constanta este 3,6, ceea ce este destul de aproape de PIB-ul mediu nominal in zona euro in acea perioada, iar panta este -0,8, ceea ce inseamna ca atunci cand baza monetara este marita, viteza se contracta aproape in aceeasi proportie. Toate acestea spun ca politica monetara ultra-relaxata a BCE a avut un efect minor asupra economiei si cresterii, asa cum cred multi economisti. Explicatia este destul de simpla: bancile comerciale nu si-au indeplinit rolul de creditori catre economie. Politica monetara a stimulat rezervele bancare, dar bancile nu au reusit sa imprumute rezervele adaugate catre gospodarii si companii pe care le percepeau ca fiind de risc. In plus, lichiditatea a fost directionata catre piete financiare unde ROI-ul era atractiv. Evolutia recenta a creditului a fost mai pozitiva in zona euro, dar mai exista puncte intunecate, precum Italia, unde creditarea este negativa. In ce priveste pietele de capital propriu, masurile expansioniste au avut un efect magic, desi stimulentele au avut un impact mai limitat asupra Euronext (a se vedea graficul urmator) decat asupra bursei americane, in principale, din cauza ca intermedierea bancara joaca un rol mai important in Europa.Deocamdata, atingerea tintei de inflatie a BCE a ramas cea mai dificila parte. Doar cinci tari EMU (Slovacia, Germania, Spania, Belgia si Austria), reprezentand in jur de 54% din PIB-ul total al zonei euro, au atins o inflatie apropiata de rata tinta CPI a bancii de aproape 2%.In majoritatea tarilor EMU, inflatia este in principal determinata de preturile in crestere ale energiei, asa cum se arata in modelul nostru de inflatie generata intern (DGI), prezentat mai jos. Acest model calculeaza intervalul de inflatie in zona euro doar pe baza unor factori interni: deflatorul PIB, preturile serviciilor si cresterea salariala. Principalul sau avantaj este acela de a scoate din calcule efectele de baza ale energiei. Tendinta a fost lenta in 2016 si usoara evolutie pozitiva din acest an nu va fi de ajuns pentru a impinge CPI la nivelul corespunzator. Pe baza scaderii modelului nostru si a cursului mai mare de schimb al euro (ce reduce inflatia importata), este putin probabil ca BCE sa poate sa-si indeplineasca mandatul de inflatie prea curand. Dar pare din ce in ce mai clar ca acesta nu mai reprezinta o preocupare a investitorilor.O componenta cheie a modelului nostru DGI este cresterea salariala. Masurile de austeritate din tarile PIIGS (Portugalia, Italia, Irlanda, Grecia si Spania) si moderatia salariala din tarile de baza au limitat drastic cresterea salariala dupa criza financiara globala. Totusi, din 2014, redresarea economica din zona euro a avut ca rezultat o crestere constanta a salariilor. Desi nivelul actual este sub varful din 1998-2008, tendinta actuala poate inca continua o vreme ca rezultat al cresterii PIB, marje corporative mai mari si posibile salarii mai mari in Germania. Pe acest subiect, ceea ce se intampla in timpul rundelor de plata in Germania va fi de o importanta cruciala. Daca IG Metall, principalul sindicat comercial al tarii, reuseste sa asigure o crestere de 3% sau 4%, acesta va fi un semn foarte pozitiv pentru inflatie. Totusi, pe termen lung, cresterea salariala in EMU va fi probabil limitata in cele din urma de incetinirea pietei muncii. Un studiu recent publicat sub titlul "Evaluarea incetinirii pietei fortei de munca" in Buletinul Economic al BCE (Numarul 3/2017) concluzioneaza ca “in ciuda unei imbunatatiri clare a multor indicatori ai pietei muncii, pietele fortei de munca din majoritatea tarilor din zona euro - cu exceptia notabila a Germaniei - par in continuare sa fie supuse unui grad considerabil de sub-utilizare”. Incetinirea pietei muncii este estimata la aproape 15% (la finalul lui 2016), ceea ce va contine dinamica salariala pe termen mediu si, prin urmare, complica sarcina BCE. In ceea ce priveste investitiile (excluzand constructiile), distrugerea capitalului cauzata de marea criza financiara a avut ca rezultat o deviere de la tendinta pe termen lung (dupa cum se vede in urmatorul grafic). Totusi, de la finalul lui 2013/inceputul lui 2014, a existat o intetire progresiva a ritmului care, pentru a continua, trebuie, de asemenea, sa fie insotita de stimulente fiscale pentru ca companiile sa investeasca, asa cum s-a intamplat in Franta cu deducerea din venitul impozabil a 40% din achizitia noilor echipamente industriale.Succesul principal si incontestabil al BCE a fost acela de a opri speculatiile la obligatiunile guvernamentale ale tarilor PIIGS. Spread-ul evaluat al PIIGS catre Germania este in prezent la 1,8%, foarte aproape de nivelul de dinaintea crizei, fata de 8,3% in momentul de varf al crizei datoriilor suverane europene din 2011-12. Nu este un mister faptul ca normalizarea politicii BCE constituie un risc important pentru PIIGS, mai ales pentru Italia, din moment ce economia sa inca se chinuie cu un grad de indatorare substantial, iar riscul politic va creste cu siguranta datorita alegerilor generale programate pentru luna mai 2018. Monitorizarea costului de finantare pentru PIIGS va fi cheia in momentul in care Mario Draghi, presedintele BCE, isi va continua planul pana la inceputul anului viitor, iar acest lucru va influenta amploarea si viteza normalizarii politicii monetare. ConcluziiBCE a facut o treaba buna in a evita ce e mai rau, dar implicatiile politicii monetare expansioniste pentru economia reala si pentru preturile activelor sunt inca complicat de estimat precis din moment ce acestea sunt masuri noi (in mod tipic relaxare cantitativa) ce au fost implementate intr-un context foarte particular al schimbarii structurale (demografie, tehnologie, indatorare).Desi tendinta cresterii salariale este mai pozitiva in Europa decat in SUA, in special datorita unei tendinte pozitive din Germania, inflatia interna scazuta in tarile EMU ar trebui sa determine BCE sa fie deosebit de prudenta cu privire la reducerea QE.Economia globala a intrat intr-un nou ciclu ce va necesita dobanzi mici pentru o perioada lunga, ceea ce pare a fi fost bine inteles de catre bancherii centrali. Asa cum a mentionat economistul C. Reinhart cu ocazia intalnirii din 2017 a Economic History Association: "dobanzile mici s-au impus timp de decenii dupa 1945, suntem intr-un ciclu precum acela si inca nu ne-am apropiat de un moment cum a fost cel din 1971 ".Pe termen scurt si mediu, principalul risc pentru pietele financiare este ca terminarea QE sa aduca din nou tarile PIIGS la limita redresarii, sub presiune, mai ales Italia care este in continuare unul dintre punctele slabe ale Europei.Sursa: Saxo Bank Articole similare Economie Subiecte relevante creditare PIB (Produsul Intern Brut) BCE (Banca Centrala Europeana) Q & A