• Politicile economice ale lui Trump sunt defectuoase, indreptarea atentiei spre locurile de munca este eronata
• Noua presedintie SUA are toate sansele sa semene cu cea a lui Nixon
• Lichidarea curenta a randamentelor obligatiunilor e, cel mai probabil, temporara

Am petrecut ultima luna calatorind in Europa, in intalniri cu clienti si investitori. Am ajuns la cateva discutii si concluzii interesante.

Presedintele Trump ramane o enigma chiar si pentru cei care l-au intalnit; personalitatea sa este in cel mai bun caz imprevizibila si in cel mai rau caz compulsiva, insa, cu toate acestea, capacitatea sa de a continua ma impresioneaza. In acest proces, a fost in stare sa-i convinga pe multi dintre investitorii pe care ii respect cel mai mult sa dea crezare conceptului de "spirit animalic", concept ce a fost insuflat economistilor de ideea lui Adam Smith de economie laissez-faire.

(Desigur, acesta a fost singurul "model" anterior definitiilor lui Karl Marx pentru capitalism si comunism.)

Cu toate acestea, e o problema cu aparenta invocare a spiritelor ante-mentionate de catre Trump... laissez-faire este exact opusul credintelor presedintelui! In viziunea lui Trump, "spiritul animalic" inseamna a forta companiile (ca sa ma exprim diplomatic) sa tina locurile de munca in SUA, in ciuda faptului ca acest lucru afecteaza negativ castigurile, productivitatea si cresterea pe termen lung.

De asemenea, e interesant cum Trump vrea sa "creeze locuri de munca" intr-o economie unde Rezerva Federala, printre altii, este preocupata de o prea inflacarata piata a muncii. Nivelul actual al somajului in SUA este, de fapt, sub media istorica a tarii.

Un sfat pentru The Donald: nu e nevoie de mai multe locuri de munca per se, ci, mai degraba, de o tara mai productiva. Productivitatea mai mare va duce apoi la cresterea salariilor si a calitatii locurilor de munca disponibile.

Exista o corelatie aproape perfecta intre cresterea PIB si productivitate. Din acest punct de vedere, politica lui Trump merge direct impotriva solutiei "preferate", care ar fi o

investitie masiva in cercetare de baza, mai multa concurenta si, cel mai important, o actualizare substantiala a sistemului de educatie american.

In schimb, presedintele va forta pastrarea locurilor de munca in SUA in timp ce calitatea acelor locuri de munca este determinata de conceptul eronat de "a tine industriile in viata". Desigur, o asemenea abordare favorizeaza productia la un cost marginal mai mare fata de conversia la structuri mai competitive si productive.

Acest lucru reprezinta o incercare disperata din partea lui Trump de a reveni la o baza de productie a SUA din anii ’50 si '60.

Noul Nixon?

De multa vreme sustin ca cel mai bun mod de a-l intelege pe Donald Trump este de a privi retrospectiv la mandatul lui Richard Nixon. In epoca Nixon, SUA au trecut printr-o politica externa detasata (Doctrina Nixon), un regim al dolarului slab (luati in calcul replica Secretarului Trezoreriei americane, Connally, "e dolarul nostru, dar e problema voastra"), o agenda foarte nationalista, o atitudine prezidentiala sfidatoare si o Casa Alba intr-un razboi permanent cu Fed – un razboi pe care presedintele de atunci al Fed l-a pierdut.

Acestea sunt doar cateva dintre asemanari.

In opinia mea, aceasta teorie a fost semi-confirmata atunci cand am aflat ca unul dintre lucrurile personale pe care Trump il va aduce in Biroul Oval este o scrisoare de la Nixon. Calatoriile mele recente au furnizat confirmari suplimentare ale ideii mele cum ca Trump il admira si cauta sa calce pe urmele lui Nixon, dar cand am primit aceasta informatie sub regula Chatham House, va trebui sa ma credeti pe cuvant!

Asadar, iata-ne la trei saptamani dupa inceperea primului mandat al lui Donald – ce-am invatat?

A putut sa reconfirme povestea cu relansarea economica a SUA, dar cand vine vorba de fapte – adica ce a facut fata de ce a promis – Trump aduna pierderi mari:

• Interdictia de calatorie se afla acum in judecare la Curtea Suprema.
• Affordable Care Act pare ca are mai multe sanse sa fie inlocuit decat anulat, si asta abia in 2018.
• Politica externa a fost un dezastru, pentru ca Donald face pe durul, pentru ca ulterior sa dea inapoi pana numeri la trei (dupa ce, aparent, a facut din China un obiectiv principal vizat, de exemplu, brusc Trump a confirmat, peste noapte, decenii de politica externa americana prin aprobarea politicii 'One China', adica nerecunoasterea Taiwanului).
• Presedintele a trecut de la atitudinea "Nato este inutil" la a participa la summit-ul Nato din mai (care este mai degraba o inaugurare cu iz politic decat un summit; Nato isi muta sediul).
• Pe 9 februarie, The Donald a promis un plan de impozitare "fenomenal", agitand din nou pietele …

Articole similare

Subiecte relevante