de Steen Jakobsen, economist sef si CIO Saxo Bank

Cel mai pagubos decembrie pentru pietele globale de actiuni din ultima generatie a setat un prag de risc pe care politicienii incearca sa-l corecteze. Tot ei se straduiesc acum sa revina la tonul din 2018 pe care au incercat ei insisi sa-l elimine. Ceea ce ma face sa cred ca o panica politica ar putea duce pietele spre un nou record negativ in primul trimestru din 2019.

Pe masura ce inaintam in 2019, Europa reintra in recesiune, in pofida unei politici BCE de dobanda negativa.(…)

Cel mai important lucru e volumul masei monetare. Pana si marile

banci centrale au deschis robinetele la maximum, dar efectul in economie se va simti abia spre trimestrul al III-lea 2019.(…)

Am calatorit foarte mult in ultima parte a lui 2018 si sunt convins ca lumea e la un trimestru, poate doua, distanta de o panica politica generalizata, ale carei semne s-au aratat deja in primele zile din 2019. Cum va arata lumea? Politicienii recurg la tot arsenalul lor pentru a salva economia de la scufundare si fac aceleasi greseli, la exact sase luni dupa ce aceiasi politicieni au spus ca in sfarsit criza s-a terminat.

Pe masura ce inaintam in 2019, Europa reintra in recesiune, in pofida unei politici BCE de dobanda negativa, iar Germania si brandurile ei par acum mai riscante decat Italia cu tot guvernul ei populist. Australia e in haos – politic si economic – iar Comisia Regala a cerut bancilor sa-si inaspreasca standardele de creditare, intr-o economie care se bazeaza pe imobiliare in proportie de 50%.

Dificultatile de pe piata de creditare americana au intrat intr-un crescendo chiar de la inceputul lui 2019, cand titlurile Barclay inregistrau un spread cu 500 de puncte de baza mai mare decat cele ale Trezoreriei Americane. Acest lucru, coroborat cu o piata bearish de actiuni, l-a determinat pe seful Rezervei Federale a SUA, Jerome Powell, sa apese serios pe frana, la mai putin de doua saptamani dupa un ”show” in care Powell s-a aratat foarte indraznet. Dar iata ca banii corporatiilor-gigant americane nu se mai intorc in tara, iar posesorii de asseturi riscante nu au reusit sa vanda datoriile.

China asteapta, inca, o decizie legata de urmatoarea etapa de stimulare fiscala – reduceri de taxe, subventionarea imprumuturilor, o moneda mai puternica – si se intreaba care va fi strategia pentru aniversarea centenarului, in 2049, mai ales acum, ca planul pentru 2025 a fost extins pana in 2035.

Marea Britanie, intre timp, a trecut prin cel mai mare moment de contractie a creditarii, lasand asseturile britanice foarte expuse la risc in prima jumatate a lui 2019.

Vectorii cei mai importanti ai chestiunilor identificate mai sus vor fi cei Patru Calareti de care am mai discutat acum ceva timp, care au pus presiune pe piete si au stirbit cresterea economica:

• Cresterea pretului banilor din cauza politicii constrictive a Fed si a contagiunii catre spreaduri mai mari
  
• Scaderea volumui de masa monetara din motivul de mai sus, dar si a unor masuri de reducere a investitiilor facute de Banca Japoniei si BCE
• Reversia globalizarii: China si SUA sunt in plina disputa economica
• Cresterea pretului petrolului chiar inainte de declinul economic, proces amplificat de evolutia USD

De la inceputul crizei financiare, ciclul de business a fost intrerupt si inlocuit cu ciclul de creditare. Credite,

credite si mai multe

credite au sufocat productivitatea si umflat preturile asseturilor, in timp ce nu au contribuit cu mare lucru la economia reala, generand cea mai mare perioada de discrepante sociale. Pretul gresit al banilor si creditelor au generat plasamente eronate de capital si au mentinut in viata acesti "zombi" datornici si neproductivi pentru prera mult timp.

Atmosfera in Europa, Orientul Mijlociu, Africa si Asia e cea mai proasta din cate am vazut – inclusiv imediat inainte de criza din 2008. Exista, totusi, un sentiment al urgentei, iar clasicul raspuns ”se putea si mai rau” e inlocuit acum cu intrebari legate de ce e de facut si cat de rele sau nocive pot fi populismul si razboiul comercial. O simpla radiografie ne arata ca lucrurile stau rau si va fi si mai rau daca nu facem ceva. Privind in viitor, ce ar putea schimba aceasta dinamica?

Pretul banilor e usor de corectat: piata a inglobat anticipat inasprirea de politici a Fed si intreaga curba de profit a asseturilor americane a luat-o in jos. Asta e important, pentru ca Fed controleaza pretul global al banilor. Asta nu prea ne ofera altceva decat un pic de confort psihologic, pentru ca pretul banilor e cel mai putin important dintre cei Patru Calareti.

Cel mai important factor e masa monetara si, desi toate bancile centrale mari si-au deschis robinetele la maximum, efectul in economie se va simti abia spre trimestrul al III-lea 2019. Asadar, transmiterea impulsului de creditare catre economie ia cel putin 9 luni si depinde, de cele mai multe ori, de nivelul datoriilor tarii respective. Acum, Rezerva Federala va fi nevoita sa recurga la noi

investitii in achizitii pentru a creste volumul de masa monetara.

Un punct mai… luminos al anului e ca dolarul a scazut pana la nivelurile din Q4 2017, dar ramane foarte volatil. Va mai trece ceva timp, totusi, pana cand stimulentele fiscale se vor simti in piata reala, mai ales in pietele emergente, unde monedele au atins cel mai mare pret din ultimii 4 ani. Energia ar putea ramane la un pret scazut, dar atat membrele OPEC si cele din afara organizatiei vor incerca sa mentina pragul de $50/baril pentru petrolul Brent.

Economia globala sufera, pietele sunt zdruncinate dupa un 2018 groaznic, iar China va face tot ce poate pentru a ramane stabila. E o adevarata vanatoare de solutii si e foarte probabil sa apara una foarte curand. In opinia noastra, credem ca acest lucru se va produce inainte de Anul Nou Chinezesc, la 5 februarie, mai ales ca trebuie sa ne gandim si la disputa comerciala sino-americana. Cel mai probabil, dupa Anul Nou Chinezesc vom vedea un sprijin consistent pentru economia chineza – e nevoie de el si va veni. In orice caz, sa fim atenti la panica: mediul politic este mai degraba reactiv decat predictibil, iar reactia poate veni prea tarziu. Asta inseamna ca primul trimestru 2019 este cel mai riscant: e perioada in care vom inregistra ”josul” din ciclul economic si din valoarea asseturilor.

Acestea fiind spuse, inceputul lui 2019 poate marca startul unui ciclu sau inceputul unei noi perioade de interventii. Cel mai probabil, 2020 va fi anul adevaratelor schimbari. Asta s-ar potrivi si schimbarilor politice, dar, din pacate, i-ar determina pe politicieni si bancheri sa actioneze inca o data impreuna.

Bine ati venit, asadar, la Marea Finala a "extinde-si-pretinde", cel mai nociv experiment monetar din istorie.

Sursa: Saxo Bank

Articole similare