Mesajul Saxo Bank catre guverne: stati departe de protectionism

Seria de articole semnate de specialistii de top din echipa Saxo Bank pentru Analiza Trimestriala continua cu o perspectiva macro, in care Christopher Dembik "loveste" in punctul sensibil al guvernelor: politica protectionista. Un semn bun va fi, crede Dembik, ca guvernele vor intelege ca politica monetara nu va mai putea tine locul politicii fiscale, asa cum a fost din 2008 incoace.

Astazi, nu trebuie sa mai vorbim de guverne mici sau mari - spune Dembik, ci "despre guverne ce se bazeaza pe noi tehnologii pentru a reduce costurile de operare, care trateaza problema productivitatii in scadere si care dezvolta o politica industriala reala, lucruri care nu au fost facute niciodata in ultimii 25 de ani in majoritatea tarilor bogate."

Analiza Trimestriala Saxo Bank: Noua mantra

Mesajul din partea bancherilor de la bancile centrale ale lumii este clar – politica monetara trebuie suplimentata prin stimulente fiscale guvernamentale. Din fericire, dobanzile record de mici fac ca acest lucru sa fie o alternativa viabila.

"Cheltuielile fiscale se vor afla in topul agendei investitorilor globali in acest trimestru"

"Contextul este, de fapt, foarte favorabil pentru cheltuieli publice mai mari"

In ultimele trei luni, cateva centrale globale au subliniat faptul ca politica monetara poate sa mai castige timp, dar sunt necesare si alte actiuni. In buletinul trimestrial anterior, Banca Angliei a demonstrat in mod uluitor faptul ca multiplicatorul de bani, ce justifica interventia bancilor centrale, nu functioneaza.

In acele circumstante, mingea e in terenul guvernelor. Intr-o schimbare dramatica de pozitie, toate organizatiile internationale, mai ales Fondul Monetar International si G20, au cerut mai multe cheltuieli publice pentru a duce cresterea economica mai aproape de nivelul pre-criza. Nu exista nicio indoiala ca in acest trimestru cheltuielile fiscale vor fi in opul agendei pentru investitorii din toata lumea.

O oportunitate unica

Contextul este de fapt foarte favorabil pentru cheltuieli publice mai mari. Liberalismul economic ce a exercitat o influenta coplesitoare asupra elaborarii politicilor din ultimii treizeci de ani a fost discreditat de aparitia crizei financiare globale. Nu mai exista o ideologie economica dominanta. Mai mult, rolul agentiilor de rating, care au actionat precum gardienii ortodoxiei fiscale, este acum mult mai putin important pentru investitori.

Totusi, adevaratul stimulent pentru cheltuielile publice este legat de dobanzile la imprumut record de mici pe pietele financiare. Conditiile globale de creditare sunt aproape cele mai relaxate din toate timpurile cu un randament mediu al obligatiunilor guvernamentale globale (toate garantiile incluse) invartindu-se in jur de 0,9% care este mult sub media pe 10 ani de 2,30%. In unele cazuri, situatia este si mai neobisnuita, cum e in Germania unde peste 80% din piata de obligatiuni suverane are rate negative.

China si Japonia deschid calea

In termenii stimulentelor fiscale, Asia deschide calea. Investitiile din partea companiilor de stat a crescut cu 24% de la inceputul anului in China intr-o incercare de a compensa decelerarea investitiilor private.

Scopul este acela de a evita un declin abrupt al economiei, dar accentueaza si supraproductia industriala si spirala deflationista (care, totusi, s-a diminuat de la inceputul verii incoace datorita preturilor globale mai mari ale marfurilor). Pentru a limita efectele negative, recent au fost luate masuri promitatoare, inclusiv acordarea accesului egal investitorilor privati in educatie si servicii medicale, trimitand echipe de inspectori care sa se asigure, la fata locului, ca proiectele sunt realizate si ca se investeste in infrastructura in zonele rurale, acolo unde este nevoie de fapt. Daca se implementeaza, aceste decizi ar putea cu siguranta sa ajute la repararea economiei.

Un impact similar poate fi cu greu asteptat din partea pachetului de stimulente in valoare de aproape 28 de trilioane de yeni (desi cheltuiala directa reprezinta doar 7,5 trilioane de yeni) ce a fost aprobat in luna august de Japonia. In comparatie cu pachetele anterioare, nu este de fapt ceva impresionant. Va duce, probabil la o explozie temporara a productiei industriale, dar efectul va disparea rapid datorita mentalitatii deflationiste a companiilor si gospodariilor. Nu exista un declansator facil pentru a schimba aceasta mentalitate. Pana acum, nimic nu a functionat. O situatie similara a avut loc in SUA in anii 30 si, de fapt, doar razboiul a rezolvat-o.

Ultimul pachet fiscal japonez ce valoreaza 28 de trilioane de yeni consta in principal in cheltuieli pe infrastructura si subventii banesti pentru familiile sarace.

Europa: Sfarsitul austeritatii si al regulii de 3%

Spre deosebire de Japonia, riscul deflatiei nu este problema principala in Europa. In ciuda unor foarte slabe presiune inflationiste de fundal, nu exista o schimbare in comportamentul gospodariilor sau al corporatiilor care sa rezulte din inflatie scazuta pentru o perioada mai lunga de timp. In acest context, politica fiscala poate inca sa fie eficienta.

Europa nu a asteptat unda verde a FMI pentru a face presiuni pentru stimulente fiscale. In aprilie 2015, planul Juncker a demarat. Este pe directia buna de vreme ce au fost aprobate proiecte in valoare de 20,4 miliarde de euro (un sfert din aceasta suma pentru beneficiul intreprinderilor mici si al start-up-urilor) pe o tinta de trei ani de 60 de miliarde de euro de catre Comitetul de Investitii al FEIS. Totusi, nu-si respecta promisiunile initiale in ce priveste cresterea.

Asadar, pentru a grabi procesul, peste o treime din tarile UE au lansat de curand sau au in plan sa lanseze un fel de stimulente fiscale in saptamanile ce urmeaza (ex. Marea Britanie si Ungaria). Insa doar trei tari au finante publice suficient de puternice sa o faca: Germania, Suedia si Austria.

Alegerile si referendumurile ce vor avea loc in lunile urmatoare in Italia, Spania si Austria si in Franta in aprilie 2017 vor favoriza inevitabil cresterea populismului si scaderea apetitului pentru austeritate (sau consolidare fiscala). Pentru moment, programele de stimulente in stil Keynesian nu au fost preluate cu exceptia Marii Britanii care poate opta pentru o strategie de cheltuiala pentru infrastructura pentru a depasi nesiguranta de dupa votul Brexit.

In majoritatea cazurilor, masurile constau in principal in impozite pe profit mai mici pentru a evita delocalizarea in Irlanda si pentru a stimula investitiile. Votul Marii Britanii a fost si un puternic catalizator pe termen scurt pentru reducerile fiscale din multe tari. Totusi, ar putea avea loc mai frecvent reduceri semnificative de impozite sau fiscale pentru gospodarii pentru a compensa cresterea importanta ce a avut loc in ultimii ani si, de ce nu, subventii banesti directe catre familiile sarace ca in Japonia aproape de data alegerilor.

Revenirea politicii fiscale expansioniste a dus la sfarsitul definitiv al regulii de deficit de 3%. Dupa cum e si proverbul, promisiunile ii obliga doar pe cei ce cred in ele. Italia, al carei PIB la preturi constante nu a crescut deloc in ultimii 15 ani, cat si Spania si Portugalia, isi vor rata probabil tinta de reducere a deficitului in 2016 si 2017.

In cazul Frantei, luand in considerare programul economic al principalilor candidati la presedintie din aripa dreapta sau stanga, rezultatul alegerilor va fi, in orice caz, incalcarea angajamentului de 3% deficit, asa cum s-a mai intamplat la inceputul anilor 2000. Din cauza absentei unei politici fiscale europene coordonate, prevaleaza domnia lui "fiecare pentru sine".

Luand in considerare surplusul primar, Germania este cea mai mare tara europeana capabila sa se angajeze la stimulente fiscale. In cele din urma, va fi fortata sa faca acest lucru pentru a integra migrantii pe care i-a primit.

Guvernul SUA inghetat de alegerile cheie

In aceasta dezbatere legata de cheltuielile publice, absentul vizibil sunt Statele Unite. Performanta onorabila a economiei SUA si viitoarele alegeri prezidentiale nu militeaza pentru stimulente fiscale. Totusi, putem anticipa cu usurinta ca, daca castiga Hillary Clinton, ea nu ar ezita sa foloseasca argumentul fiscal atunci cand vor aparea semne ale incetinirii economice. Ea ar putea fi inspirata de pachetul de stimulente al lui Bill Clinton din 1993 care a dus cresterea SUA inapoi pe drumul cel bun.

Totusi, e mai dificil de evaluat deciziile pe care le-ar lua Donald Trump in aceste conditii. Programul sau economic contine masuri interesante, cum ar fi scaderea impozitului pe profit la 15%, dar si propuneri absurde si periculoase cum ar fi ruperea acordurilor comerciale existente si impunerea unor impozite mari asupra importurilor.

Acest trimestru va oferi oportunitatea de a discuta (din nou) rolul statului in economie. Din nefericire, este o dezbatere defectuoasa in mod sistematic pentru ca este influentata de ideologie, in timp ce pragmatismul ar trebui sa prevaleze.

Cheltuielile publice nu sunt nici rele, nici bune, si nu este, cu siguranta, o solutie miracol, asa cum s-a aratat in cazul Japoniei. Eficacitatea sa depinde de diagnosticul economic si de implementarea sa. Totusi, este chiar o veste buna faptul ca guvernele vor interveni in sfarsit si ca politica monetara nu mai tine locul politicii fiscale, ceea ce a fost cazul din 2008 incoace.

Traditional, dezbaterea este despre guvernele mari versul guvernele mici, dar aceasta opozitie nu are sens intr-o lume globalizata in care statul trebuie sa regleze mai mult finantele si se confrunta cu provocarea schimbarilor climatice. Ar trebui mai bine sa vorbim despre guvernele destepte: un guvern ce se bazeaza pe noi tehnologii pentru a reduce costurile de operare, care trateaza problema productivitatii in scadere si care dezvolta o politica industriala reala, lucruri care nu au fost facute niciodata in ultimii 25 de ani in majoritatea tarilor bogate.

Mesajul meu catre guverne: cu orice pret, stati departe de protectionismul demodat si intelegeti ca este o pierdere de bani si timp sa sustineti industriile care sunt sortite declinului. Acele strategii au zero sanse de succes.

Sursa: Saxo Bank

Stiri si sfaturi

Arhiva 2006-2013

Mesajul Saxo Bank catre guverne: stati departe de protectionism

Articole similare

Subiecte relevante

Q & A

Forum FinZoom