Mostenirea lui Obama si angajamentele lui Trump - analiza macro lunara Saxo Bank

America prima, protectionismul mai intai

Efectul Trump este o bula speculativa si, ca in cazul oricarei bule, pana la urma se va sparge atunci cand investitorii isi vor da seama ca noul presedinte nu e capabil sa-si tina promisiunile. Pana acum, cel mai vizibil si imediat efect al victoriei sale a fost cresterea dobanzilor (+50 de puncte de baza pentru obligatiunile SUA pe 10 ani din 8 noiembrie incoace). Investitorii au anticipat deja faptul ca politica economica a lui Trump va fi inflationista. Totusi, felul in care se complace piata este nejustificat avand in vedere politicile protectioniste reafirmate de noul presedinte in discursul sau inaugural ("Trebuie sa ne protejam granitele de jaful altor tari care ne fabrica produsele, ne fura companiile si ne distrug locurile de munca "..."Cumparati produse americane si angajati americani "). Revenirea la realitate poate fi foarte brutala pentru investitori, caci intr-o lume globalizata protectionismul va fi costisitor din punct de vedere economic pentru o tara care-l va pune in practica la scara larga.

1. Economia SUA nu are nevoie de fapt de Trump

Prima intrebare ar fi daca economia SUA are nevoie cu adevarat de Trump. Istoricul economic al anilor Obama este in mare parte pozitiv:

- Indicatorii economici sunt destul de puternici: Barack Obama si Janet Yellen au lasat economia in stare buna si, din multe puncte de vedere, mai puternica decat inainte de 2008, in special in ce priveste sectorul financiar. Asa cum se vede din Citi Economic Surprise Index (mai jos), ultimele date sunt mult mai bune decat prognoza consensului pentru T4 2016 si inceputul acestui an. Aceasta este mostenirea Obama.

- Piata muncii se apropie de gradul complet de ocupare: In ultimii doi ani, piata muncii a creat 4,9 milioane de locuri de munca, ducand la o rata a somajului de 4,7%. Numarul de cereri de locuri de munca initiale (medie mobila pe patru saptamani) este cel mai mic din 1973, asa cum se vede din graficul de mai jos. Chiar si pentru categoriile de populatie de obicei cel mai afectate de precaritate, s-a observat o imbunatatire clara in ultimele luni. In consecinta, e pentru prima data cand numarul americanilor fara loc de munca cu varste cuprinse intre 25 si 34 de ani a scazut sub 22% la finalul lui 2016; prima data din septembrie 2008.

Cu toate acestea, in ciuda imbunatatirilor recente, rata de participare pe piata muncii ramane scazuta (62,7% in decembrie), ceea ce inseamna ca economia SUA cu siguranta inca nu a ajuns la o ocupare totala a locurilor de munca, desi acest moment nu e departe.

- Inflatia "buna" s-a intors: Contrar Eurozonei, cresterea inflatiei nu este generata doar de preturile mai mari ale energiei, ci si de o crestere a salariilor medii (+0,4% in decembrie), avand ca rezultat punerea in dificultate a angajatorilor de a gasi angajati calificati. Balanta de putere dintre angajatori si angajati se inclina din ce in ce mai mult in favoarea angajatilor, ceea ce este mai degraba un semnal pozitiv. Putem considera ca inflatia mai mare (prognozata la 2% in 2017) ar putea reduce povara datoriei gospodariilor americane (in jur de 12,29 trilioane $) si ar putea limita riscurile legate de bula de educatie din SUA (ce reprezinta peste 1,23 trilioane $, conform Fed).

Totusi, istoricul lui Obama nu este doar pozitiv. Principalul sau esec economic sta in incapacitatea sa de a combate cresterea inegalitatii, care este cu siguranta un factor cheie ce explica victoria lui Trump. Intr-adevar, ponderea venitului detinut de cei mai bogati 1% a atins din nou un varf inregistrat la sfarsitul anilor 30 (in jur de 17%), acesta scazand constant de la mijlocul anilor 20 la mijlocul anilor 70.

Masurile economice propuse de Trump nu sunt, in mod clar, capabile sa adreseze chestiunea inegalitatii, ceea ce ar putea crea rapid un resentiment in randul electoratului sau. De fapt, doar doua masuri economice au sens din punct de vedere al economiei: planul de cheltuieli pentru infrastructura si, intr-o masura mai mica, reducerile de impozite.

Planul de in infrastructura de 1,5 trilioane $ se bazeaza pe recomandarile Societatii Americane a Inginerilor din Constructii, care afirma ca este nevoie de o cheltuiala de aproape 3,6 trilioane $ pana in 2020 pentru a mentine la un nivel bun infrastructura existenta, din care o parte e din epoca Eisenhower. Acest program ar putea ajuta la cresterea productivitatii, ceea ce reprezinta o provocare pe termen lung pentru cresterea in SUA si ar putea lungi ciclul economic; dar nu exista nicio garantie cu privire la implementarea sa. Aceasta ramane la latitudinea Congresului si a Partidului Republican. Presedintele Trump luase initial in considerare finantarea investitiilor din infrastructura in intregime de catre sectorul privat, dar recent si-a schimbat parerea prin cererea de a se gasi o optiune de a imprumuta prin emiterea de obligatiuni de stat pe 50 si 100 de ani. Desi Partidul Republican urmeaza aceeasi directie precum presedintele cu privire la revocarea Obamacare, divergentele pot sa apara rapid in legatura cu acest program care va creste inevitabil datoria publica a SUA. In acest sens, Paul Ryan, purtator de cuvant al Camerei Reprezentantilor din SUA, ar putea fi foarte bine liderul opozitiei pe parcursul primului mandat al lui Trump.

Planul de reducere a impozitelor are parte de mai mult consens politic. Din punct de vedere istoric, creditele fiscale (cum ar fi cele votate in 2001 si 2008) au dus la o crestere a consumului, mai ales din partea celor mai saraci si a gospodariilor impovarate de datorii. Intre 60% si 70% din banii distribuiti sunt cheltuiti in principal in lunile urmatoare. Riscul depozitarii este destul de scazut. Singura diferenta notabila fata de perioadele anterioare este ca aceasta masura intervine in afara unei crize, deci se poate presupune ca poate fi economisita o suma mai mare decat de obicei, mai ales de catre gospodariile din clasa de mijloc.

2. O noua era a conflictelor

Al doilea punct de discutat este acela de a lua in considerare relatiile pe care Trump le va avea cu principalii sai parteneri. O mica reamintire pentru consultare ulterioara este citatul favorit al lui Trump din Biblie:

"Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte". Este aproape sigur ca mandatul lui Trump vesteste o noua era de conflicte, atat local, cat si peste granite. Presedintele american este, mai presus de toate, om de afaceri (nu un nebun (madman) asa cum l-a poreclit unul dintre colegii mei belgieni). Este un oportunist care va favoriza aliantele oportuniste, cam cum face China, ceea ce ar putea sa-i deruteze initial pe partenerii europeni ai Statelor Unite.

In ce priveste comertul: Trump se descrie ca un campion al protectionismului. Contrar a ceea ce am putea crede, aceasta nu e o atitudine, ci cu siguranta o convingere a sa. La finalul anilor 80, deja vorbise public impotriva acordurilor de liber schimb. Protectionismul este legat intrinsec de istoria politica a SUA. Dezvoltarea economica a tarii a fost construita in mare parte pe protectionism pe parcursul secolului 19. Din 1812 in 1849, tariful vamal mediu a crescut de la 25% la 40%, dar acest lucru nu a impiedicat o crestere puternica a bunastarii. Succesul experientei SUA poate fi explicat in mare parte prin teoria marimii natiunilor. Aceasta stipuleaza ca exista beneficii care decurg din a avea o tara intinsa pe baza economiilor de scara. Companiilor locale au performante mai bune daca pot accesa o piata mai mare; acest lucru a favorizat dezvoltarea unui sector manufacturier american foarte competitiv in secolul 19. Totusi, intr-o lume globalizata, aceasta abordare nu mai este viabila. Protectionismul este echivalent cu un impozit de platit de catre gospodarii pentru ca bunurile importate vor fi mai scumpe. Este o iluzie sa crezi ca este posibil sa produci ceva de la A la Z intr-o tara dezvoltata cum e Statele Unite fara costuri mai mari.

Deocamdata, Trump vizeaza Mexicul, o tinta usoara, caci 80% din exporturile tarii merg catre Statele Unite. Dar adevarata tinta a noului presedinte este China. Aceasta va fi un oponent mult mai dur. O cifra demonstreaza costul economic al unui razboi comercial dintre Beijing si Washington: China si tarile care exporta in China reprezinta 40% din GDP (3,1 trilioane $). Daca e necesar, China are doua optiuni pentru a actiona impotriva Statelor Unite: 1) sa decida sa cumpere mai putine obligatiuni de stat americane, ceea ce ar duce la o crestere a dobanzilor si ar da batai de cap programului de infrastructura al lui Trump; 2) sa se adreseze Organului de solutionare a litigiilor (OSB) din cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC) in eventualitatea unei dispute comerciale (ex. O crestere a tarifelor vamale). Acesta ar fi un proces legal lung si laborios, dar a carui decizie ar fi obligatorie pentru Statele Unite si, in eventualitatea nerespectarii, ar putea duce la excluderea din aceasta organizatie internationala. Aceasta ar fi o alegere periculoasa din punct de vedere economic pentru ca OMC protejeaza destul de mult exportatorii americani.

In ce priveste politica monetara: conflictul dintre Trump si Yellen nu este ceva neobisnuit. Trebuie doar sa ne amintim de conflictul dintre Carter si Burns la finalul anilor 70, care a culminat cu nereinnoirea mandatului lui Burns ca presedinte al Rezervei Federale. Exista multe asemanari cu situatia actuala: rivalitatea a inceput in timpul campaniei electorale si s-a cristalizat in jurul independentei Fed; apoi a dus la o critica dura a politicii monetare, in momentul in care Carter a ajuns la putere. Conflictul actual va privi, cu siguranta, normalizarea politicii monetare. Politica de infrastructura a lui Trump are nevoie de dobanzi relativ mici pentru a garanta un curs valutar competitiv si costuri de imprumut atractive. Cu toate acestea, opinia Fed este in mod clar in favoarea cresterii dobanzilor, poate chiar mai devreme decat anticipase piata. Janet Yellen, dar si candidatii pentru pozitiile vacante de guvernator (Glenn Hubbard, John Taylor caruia ii datoram faimoasa regula Taylor, si Kevin Warsh), cat si rotatia voturilor guvernatorilor, toate acestea favorizeaza dobanzile mai mari. Inlocuirea inevitabila a lui Janet Yellen la finalul mandatului sau in februarie 2018 nu garanteaza in niciun fel faptul ca succesorul sau va fi mai receptiv la dorintele Casei Albe. Tensiuni puternice, transmise public intre Fed si presedintele Trump, sunt de temut pe parcursul mandatului sau caci ar putea dauna comunicarii dintre banca centrala si piata si ar putea avea un efect negativ asupra transmiterii politicii monetare.

Impactul asupra Eurozonei: consensul pietei considera ca divergenta de politica monetara dintre BCE si Fed va duce la o intarire a dolarului si la o slabire a euro. Pe termen scurt, este destul de dificil de a vedea ce ar putea impiedica un USD mai puternic, dar pe termen mediu este improbabil ca aceasta tendinta sa dureze. De fapt, politica economica a lui Trump (chiar si partial implementata) ar trebui sa duca la o crestere a dobanzilor suverane in combinatie cu presiuni inflationiste din ce in ce mai mari. Pentru a depasi acest punct, Statele Unite nu vor avea alta optiune decat sa permita ca moneda lor sa se deprecieze pentru a exporta inflatia catre partenerii lor comerciali. Aceasta miscare nu e nimic altceva decat ce a facut Nixon in anii 70 si Reagan in anii 80 sub presiunea industriei SUA. Pentru Eurozona, acest lucru ar trebui sa insemne o nou ciclu de crestere a dobanzilor, un euro mai puternic si o crestere a inflatiei ce va penaliza direct puterea de cumparare a gospodariilor, mai ales in tarile cu crestere scazuta cum e Franta. In aceste conditii, BCE va fi obligata sa-si mentina atitudinea flexibila pentru mai multa vreme decat era planificat, ceea ce ar putea duce la tensiuni mai mari intre sustinatorii lui Draghi si Germania si aliatii sai, care cer masuri de exit.

Riscul Trump este real in 2017; dar riscul mai mare, ignorat de investitori, este acela al unei crize deschise in cadrul BCE cu privire la politica monetara.

Sursa: Saxo Bank

Stiri si sfaturi

Arhiva 2006-2013

Mostenirea lui Obama si angajamentele lui Trump - analiza macro lunara Saxo Bank

Articole similare

Subiecte relevante

Q & A

Forum FinZoom