Autorii articolului:
Monica Dragoi, KPMG
Oana Antonescu-Stan, Ministerul Mediului, Apelor si Padurilor
Angela Carabas, Ministerul Finantelor
Ana Holobiuc, Banca Nationala a Romaniei
Schimbarile climatice sunt astazi mai mult decat o problema de mediu, iar actiunea climatica este cel mai probabil provocarea definitorie a timpului nostru. Trebuie sa fim constienti de necesitatea urgentarii procesului de transformare, tinand 
cont de caracteristicile fiecarei economii si asigurand o tranzitie justa la nivel de societate, dar si de deciziile adoptate in acest sens la nivelul Uniunii Europene (UE), rezultat al procesului de co-decizie dintre Comisia Europeana, Consiliul UE si Parlamentul European.
Atingerea obiectivului ambitios de neutralitate climatica al UE pana in anul 2050[1] necesita 
investitii semnificative atat din partea UE, prin Planul de 
investitii al Pactului Ecologic European[2], cat si din partea sectoarelor public si privat la nivel national. Ca parte a Planului UE de actiune pentru finantarea cresterii durabile[3], initiativele legislative la nivel european vizeaza (i) crearea unui cadru de raportare nefinanciara cuprinzator si transparent, (ii) introducerea taxonomiei UE pentru cresterea vizibilitatii participantilor la piata financiara care doresc sa investeasca in activitati durabile si (iii) prezentarea in mod transparent pe pagina internet, in informatii precontractuale sau rapoarte periodice a produselor financiare care promoveaza caracteristici de mediu. Aceste demersuri contribuie la facilitarea dialogului dintre sectorul nefinanciar si investitori / finantatori: pe de-o parte, intre 
consumatori si sectorul privat si deopotriva intre investitori individuali si investitori institutionali, intr-un sistem de valori ce propune atentie sporita acordata aspectelor de durabilitate. In acelasi timp, acest proces ramane complex, laborios si plin de provocari pentru toate partile interesate implicate, necesitand (i) coordonare la nivelul sectorului public, din partea statelor membre, pentru formularea pozitiei nationale in negocieri, si (ii) consultare extinsa cu sectorul privat, atat la nivel national, cat si in plan european.
Taxonomia UE (Regulamentul (UE) 2020/852[4]) instituie o intelegere unitara a activitatilor economice durabile din punct de vedere al mediului in UE, printr-un sistem de clasificare a activitatilor durabile si stabilirea unor praguri de performanta, reprezentate de criteriile tehnice de examinare pentru sase obiective de mediu: (i) atenuarea schimbarilor climatice; (ii) adaptarea la schimbarile climatice; (iii) utilizarea durabila si protectia resurselor de apa si a celor marine; (iv) tranzitia catre o economie circulara; (v) prevenirea si controlul poluarii; (vi) protectia si refacerea biodiversitatii si a ecosistemelor. Concomitent, activitatea economica este considerata durabila din punct de vedere al mediului daca nu prejudiciaza semnificativ niciunul dintre aceste obiective de mediu. Acest sistem permite institutiilor financiare europene si companiilor sa imbunatateasca durabilitatea activitatilor lor si sa se alinieze la tranzitia catre activitati durabile.
In plus, Regulamentul (UE) 2019/2088[5] instituie cerinte uniforme pentru participantii la piata financiara si consultantii financiari in ceea ce priveste prezentarea de informatii investitorilor finali in legatura cu integrarea riscurilor de durabilitate. Stabilirea unor criterii comune la nivelul UE va aduce beneficii atat pentru investitorii finali, cat si pentru operatorii economici. Astfel, investitorii vor putea identifica entitatile care desfasoara activitati economice durabile, comparand din aceasta perspectiva oportunitatile de 
investitii, in timp ce institutiile financiar-bancare isi vor redefini modelele de afaceri pentru a raspunde noilor cerinte, transformand activitatile durabile intr-un potential vector competitiv.
Raportarea nefinanciara, transparenta si taxonomia UE privind activitatile durabile au reprezentat o parte din subiectele de analiza ale Grupului de lucru infiintat prin decizia Comitetului National pentru Supraveghere Macroprudentiala in octombrie 2020[6], avand drept mandat identificarea unor posibile solutii pentru sprijinirea finantarii verzi in Romania.
Prin activitatea sustinuta desfasurata in perioada noiembrie 2020 – aprilie 2021, la nivelul acestui grup de lucru au fost identificate o serie de vulnerabilitati privind cantitatea, calitatea si comparabilitatea informatiilor nefinanciare publicate de companiile raportoare, pentru a raspunde nevoilor investitorilor si altor parti interesate. In urma transpunerii directivei europene care reglementeaza obligatia de publicare de informatii nefinanciare[7], entitatile care au un numar mediu de peste 500 de angajati in cursul exercitiului financiar au obligatia de a intocmi o declaratie nefinanciara ce contine informatii privind aspecte de mediu, sociale si despre angajati, respectarea drepturilor omului, combaterea coruptiei si a darii de mita. In Romania, mai mult de 700 de entitati sunt eligibile de a raporta declaratie nefinanciara ca parte a raportului administratorilor sau, pentru anumite tipuri de entitati, ca raport separat. Cu toate acestea, declaratia nefinanciara este disponibila eventualilor utilizatori numai pentru un numar mic dintre aceste entitati raportoare. Se remarca astfel fie un grad redus de conformare cu cadrul legislativ actual, fie o transparenta limitata in cazul in care declaratia nefinanciara este totusi intocmita, dar nu este publicata pe pagina de internet a entitatii raportoare. Mai multi utilizatori semnaleaza si absenta unor standarde unitare de raportare de durabilitate care genereaza lipsa de comparabilitate intre informatiile nefinanciare publicate si afecteaza posibilitatea investitorilor de a masura riscurile si a evalua randamentele la nivel de companie, in scopul orientarii capitalului.
Aspectele de mai sus raman in dezbatere pe agenda europeana. La data de 21 aprilie 2021, Comisia Europeana a adoptat un pachet[8] cuprinzator de masuri vizand imbunatatirea fluxurilor financiare catre activitati durabile in UE si facilitand orientarea investitorilor si a companiilor catre 
investitii durabile. Actul delegat privind taxonomia UE in domeniul climei[9] include criteriile tehnice de examinare pentru activitatile din sectoarele economice care au o contributie substantiala la primele doua obiective de mediu, exceptand sectorul agricultura, activitatile referitoare la gazele naturale si energia nucleara din sectorul energie si o parte dintre activitatile din sectorul de fabricatie (ce vor face obiectul unui act delegat complementar in cursul acestui an). Ulterior, Comisia Europeana va elabora un act delegat separat care va acoperi celelalte patru obiective de mediu din taxonomia UE.
Totodata, propunerea de directiva privind raportarea de catre intreprinderi a informatiilor privind durabilitatea (CSRD)[10] modifica cerintele de raportare existente, prin extinderea numarului de entitati raportoare (la companii mari si companii listate pe piete reglementate din UE, altele decat microintreprinderi, crescand numarul acestora de la 11.000 la 50.000 la nivelul UE) si a informatiilor raportate. Totodata se introduce cerinta de auditare si notiunea de standarde unitare de raportare a durabilitatii la nivelul UE. Apreciem ca in procesul de negociere si ulterior de transpunere in legislatia nationala un obiectiv ar trebui sa fie acoperirea unui numar relevant si suficient de entitati raportoare pentru a se asigura indeplinirea obiectivelor in materie de durabilitate si a impulsiona, la nivel de companii, analiza proprie in privinta impactului riscurilor de durabilitate asupra afacerilor si impactului operatiunilor asupra obiectivelor de durabilitate la nivel de societate. Totodata, consideram oportuna crearea unui cadru de publicare si monitorizare a raportarii declaratiei nefinanciare sau a raportarii de durabilitate, in paralel cu sprijinirea companiilor sa isi dezvolte capacitatea de conformare prin emiterea unor ghiduri de bune practici privind raportarea nefinanciara, elaborarea unor norme de aplicare, inclusiv la nivel de sectoare de activitate, si cresterea gradului de pregatire a personalului. In particular, Grupul de lucru a identificat sectorul IMM ca avand o importanta deosebita in promovarea agendei verzi si a propus masuri pentru incurajarea raportarii nefinanciare de catre aceasta categorie de entitati, care reprezinta o proportie semnificativa din economia romaneasca si puncte-cheie in lanturi de valori ale unor activitati durabile, urmarind in acelasi timp evitarea cresterii poverii administrative.
De cealalta parte, din martie 2021, entitatile financiare care iau in considerare efectele negative ale deciziilor de 
investitii asupra factorilor de durabilitate si creatorii de produse care promoveaza, printre altele, caracteristici de mediu sau sociale sau au ca obiectiv 
investitii durabile, au obligativitatea de a publica o serie de indicatori complecsi referitori la companiile din portofoliu (de exemplu: emisiile de carbon tip 1-3, productia de deseuri, media diferentei salariale de gen si altele). La momentul actual nu exista un sistem de raportare care sa asigure diseminarea unor astfel de informatii intre companii nefinanciare si investitorii lor si, mai mult decat atat, de cele mai multe ori astfel de informatii nu sunt disponibile pentru monitorizare si evaluare nici la nivelul entitatilor nefinanciare respective. In acest context, proiectarea unui cadru digitalizat de raportare de date devine esentiala pentru dezvoltarea de produse financiare verzi care sa promoveze 
investitii durabile, aliniate taxonomiei si obiectivelor UE.
Dincolo de cerintele de reglementare, momentul actual este un prilej bun de reflectie pentru companii, indiferent de talia acestora, in care sa se intoarca, cu un ochi critic, la ceea ce le defineste ca organizatii, si sa chestioneze daca misiunea, operatiunile, produsele lor sunt adaptate acestei noi realitati care implica riscuri, dar ofera si oportunitati. Reorientarea investitiilor catre tehnologii si intreprinderi durabile, asigurand pasii catre un viitor mai curat, poate lua in calcul taxonomia UE, in timp ce raportarea nefinanciara - intr-un format digital, simplu si cuprinzator - alaturi de cea financiara traditionala, reprezinta un instrument necesar, de utilizat si de diseminat, pentru a raspunde provocarilor generate de procesul de transformare a economiei. Una din concluziile grupului de lucru este ca imbunatatirea raportarilor nefinanciare ale firmelor cu privire la activitatile verzi poate accelera semnificativ procesul de creditare a acestor tipuri de 
investitii inclusiv in tara noastra.
Opiniile exprimate sunt strict personale, nu reflecta pozitia oficiala a KPMG, Ministerului Mediului, Apelor si Padurilor, Ministerului Finantelor sau Bancii Nationale a Romaniei si nu implica sau angajeaza in niciun fel aceaste institutii.
Sursa: Opiniibnr.ro
