Reducerea datoriilor - singura solutie viabila in cazul Greciei: analiza Saxo Bank 09.08.2017 0 1270 Grecia: farsa continuaIntoarcerea Greciei pe pietele financiare reprezinta un exercitiu de PR de succes mai ales pentru cei din interiorul partidului Syriza care sunt in favoarea iesirii, anul viitor, din programul de asistenta financiara. Totusi, acest lucru nu este realist, luand in considerare necesitatile financiare ale tarii – care ar putea ajunge la 19 miliarde de euro in 2019 – doar daca Atena va lua in considerare dobanzile mai mari la imprumuturi, ceea ce va indatora si mai mult tara si va restrange cresterea. Acum, sunt doar trei optiuni pentru Grecia: un nou program de ajustare economica (al patrulea), o extindere a termenului de plata a imprumutului sau o stergere a datoriei nominale. Un al patrulea plan de ajustare economica:Este cea mai putin dezirabila solutie, pentru ca ar obliga creditorii europeni sa acorde noi imprumuturi Greciei fara a rezolva problema fundamentala care genereaza datoriile (reprezentand acum 180% din PIB, fata de 146% in 2008) si ar forta guvernul elen sa aplice noi masuri de austeritate care, cel putin pana acum, nu au avut efecte economice benefice. Ar submina pozitia premierului Alexis Tsipras si ar creste riscul politic in Europa. O extensie a termenului de plata a creditelor:Pe termen mediu, ar fi cel mai bun compromis politic. A fost, de fapt, partial implementat, din moment ce Grecia va plati doar dobanzile la imprumuturile bilaterale incepand cu 2020, dar asta nu se aplica imprumuturilor EFSF si ESM. Dupa cum stau lucrurile, Grecia plateste dobanzi creditorilor europeni la o rata mai mare decat cea imprumutata. Extinderea termenului de plata ar putea permite Greciei un timp de respiro, fara costuri suplimentare pentru cetatenii europeni, daca dobanda se mentine mai mare decat cea suportata de creditori pentru refinantare. O reducere a datoriei nominale:Este cea mai radicala solutie, dar si cea mai realista, avand in vedere situatia economica si sociala. E gresit sa privesti reducerea datoriei Greciei ca pe un caz special. Restructurarea datoriei suverane se produce mai frecvent decat se crede. Din 1950 pana in 2010, au exustat 186 de acorduri negociate cu institutii financiare si posesorii de obligatiuni si 447 de acorduri cu Clubul de la Paris. In cazul Greciei, o reducere ar insemna o recalculare integrala a sustenabilitatii datoriei – plan pus la punct de FMI in 2010, prin care datoria publica ar fi fost redusa la 120% din PIB pana in 2022, fata de 175%, printr-un surplus bugetar anual de 3%.Sunt doua mari probleme cu aceasta analiza. Prima, mai multe studii recente – cum ar fi cel al lui Mendoza si Ostry (« International evidence on fiscal solvency: Is fiscal policy responsible? », Journal of Monetary Economics, vol. 55, 2008), arata cum cu cat este mai mare datoria ca procent din PIB, cu atat va fi mai dificil sa generezi incasari in balanta, necesare intoarcerii la sustenabilitate. Cum se vede si in cazul Greciei, un surplus de 3% pe an nu a redus datoria ca procent din PIB si a avut un impact economic negativ, cum ar fi reducerea cresterii economice. A doua, acest tip de analiza nu ia in considerare multi factori macroeconomici care sunt critici in a anticipa traiectoria datoriei, cum ar fi inflatia si cresterea. In cele din urma, intrebarea care se pune este: nu ne mai indoim ca va fi vorba de o reducere, dar sa aflam daca e legala si care este valoarea ei?In mod contrar cu ceea ce se vehiculeaza, o reducere a datoriei nominale nu constituie o violare a clauzei de non-rascumparare a Articolului 125 din Tratatul de la Lisabona. O restructurare a obligatiunilor Greciei detinute de statele europene nu este ilegala; ramane de vazut ce se intampla cu cele detinute de BCE (in valoare de 27 miliarde de euro). Sunt doua moduri de calcul al nivelului reducerii. Prima, un model static de solventa bazat pe trei constante: dobanda nominala, cresterea economica reala si proiectia de surplus bugetar. Dezavantajul acestei metode e ca nu ia in calcul nicio circumstanta exceptionala, cum ar fi cursul valutar sau riscul la dobanzi pe termen lung. Acest tip de analiza ar trebui folosit cel mult ca un punct de referinta in procesul de restructurare. Iata de ce, in ultimii ani, o a doua metoda a fost preferata, bazata pe tintirea unui anumit prag al datoriei ca procent din PIB. In cazul Greciei, FMI a determinat acest procent ca fiind 120% din PIB, acum trebuind diferentiata datoria care trebuie restructurata (detinuta de creditori publici europeni). Bazandu-ne pe participarea statelor europene la BCE, e nevoie de o reducere cu 88% (180-120) / 68 = 0,88 pentru a obtine un raport al datoriei fata de PIB de 120%. In eventualitatea in care BCE nu participa, reducerea ar trebui sa fie de 100%, ceea ce pare putin probabil. O reducere a datoriei nominale va fi conditionata de implementarea unor reforme cheie si va fi aplicata sub auspiciile unui cadru international cunoscut sub numele de "Initiativa Statelor Foarte Indatorate si Sarace", ceea ce se poate adapta la contextul european. De la crearea sa in 1996 (de FMI si Banca Mondiala, n.r.), aceasta initiativa a ajutat 36 de tari, majoritatea africane, care au beneficiat de o anulare a datoriei cu pana la 90%. Acum, problema care se pune este costul pe care trebuie sa-l suporte creditorii europeni pentru Grecia. Contrar fata de ceea ce se crede, efectul ar fi limitat si administrabil, mai ales intr-o piata globala inundata de lichiditati si dobanzi reduse. Mai mult, trebuie sa avem in vedere ca tarile returneaza dobanzile la imprumuturi, niciodata principalul. In consecinta, efectul imediat asupra statelor europene ar fi pierderea platii dobanzilor pe imprumuturi (1,5% in medie) si costul refinantarii imprumuturilor luate pentru a ajuta guvernul elen. Costul economic legat de reducerea datoriei nominale este relativ scazut comparat cu un "cost" al crizei geopolitice declansate de un posibil colaps al Greciei. Sursa: Saxo Bank Articole similare Financiar Subiecte relevante datorie publica piata financiara economia europeana dobanda obligatiuni Q & A