Riscul cel mai mare e al unei erori politice: analiza macro aprilie Saxo Bank 02.04.2018 0 1315 Perspectiva macro: Narativul global de crestere sincronizata a MURIT Cresterea globala sincronizata nu se mai produceIndicele riscului geopolitic (Geopolitical Risk Index - GPR) este la cel mai inalt nivel din 2003 incoace Chestiunea cu adevarat arzatoare este riscul erorii de politiciLa finalul lui 2017, parerea majoritatii adopta narativul "crestere globala sincronizata/reflatie". Dupa un trimestru, analistii se chinuie sa gaseasca motivele inflatiei mai mari si incep sa-si dea seama ca cresterea globala sincronizata nu are loc. Sperantele de reflatie s-au dovedit a avea o viata scurta in ciuda temerilor legate de un razboi comercial. In tarile G7, inflatia medie a fost in mod stabil in jur de 1,7% in ultimul an, iar in tarile BRICS+Indonezia, unde presiunile inflationiste sunt in mod traditional mai mari, se observa o convergenta clara a ratelor inflatiei cu tarile dezvoltate. Inflatia in tarile emergente se afla la cel mai scazut nivel al sau de la marea criza financiara incoace, aflandu-se la doar 3,2% de la an la an.Pe de alta parte, sunt tot mai multe semne ca e posibil ca cresterea globala sa fi ajuns la un varf. Incetinirea a inceput deja in China, pe masura ce impulsul de creditare a scazut de la inceputul lui 2017. In acest moment se afla la minus 2,11% din PIB, dupa ce a ajuns la cel mai scazut punct din 2010 incoace, in T1 anul trecut. Credem ca reducerea gradului de indatorare al Chinei este un proces premeditat si va fi monitorizat in viitor de Wang Qishan. Acest aliat apropiat al presedintelui Xi a fost numit vicepresedinte la inceputul lunii martie dupa o lupta de succes impotriva coruptiei. Desi competentele sale nu sunt chestionate, procesul de reducere a gradului de indatorare poate deraia in orice moment datorita peretelui de datorii al Chinei. Unul dintre punctele slabe cheie este sectorul imobiliar care a fost alimentat disproportionat cu influxuri de imprumuturi in ultimii ani. Din moment ce impulsul de creditare al Chinei se afla inaintea preturilor locuintelor cu trei trimestre, dupa cum vedem mai jos, ne putem astepta la o presiune mai mare in sensul scaderii preturilor in cursul anului. Sarcina complicata pentru China este de a scadea preturile fara a declansa prabusirea pietei, ceea ce ar slabi intregul sistem bancar si financiar. Dependenta bancilor de imprumuturile imobiliare este periculos de mare: in ultimii douazeci de ani, sectorul imobiliar si bancile au o corelatie uimitoare de aproape 0,90. In alte parti ale lumii, perspectiva economica nu e mai buna. Sunt putine indicii care arata ca reforma fiscala a lui Trump va extinde mai mult ciclul economic. In plus, e putin probabil ca PIB-ul pe T1 va fi optimist: vanzarile bunurilor durabile si cele din retail au inceput anul in scadere si nu a existat niciun indiciu inca al unui boom al capexului pe baza contributiilor fiscale. Singura speranta este de a avea un miracol al productivitatii care este, in mod obiectiv, destul de putin probabil. Toti indicatorii nostri principali - restrangerea impulsului de creditare din SUA, cresterea scazuta, dar inca nu negativa, a creditelor comerciale si industriale si o curba aplatizata a randamentului (marja swap SUA 10v30 aproape inversata!) - indica faptul ca Statele Unite sunt aproape de finalul ciclului. Dar, cu siguranta, cea mai neplacuta surpriza vine din zona euro. Elanul de crestere este mult mai puternic decat in majoritatea celorlalte regiuni, insa datele recente de la Markit si Comisia Europeana par sa indice faptul ca cresterea a atins cu siguranta un platou. Indicele de surpriza economica din Eurozona al Citi a scazut in T1, sporind presiunea in sensul scaderii pentru actiunile europene. Indicele este in prezent la cel mai scazut nivel din G10, la -57,9. Si zona euro ramane dependenta de exporturi, iar cererea este inca prea scazuta. In plus, criza din zona euro e departe de a se fi terminat: daca ne uitam la balantele comerciale ale Spaniei si Italiei, observam ca o mare parte a imbunatatirii se datoreaza unei cereri mai mari din afara zonei euro si unei valute mai slabe. Restabilirea competitivitatii este inca un proces in desfasurare in multe tari europene. Cresterea mai slaba are loc in cel mai prost moment pentru ca riscurile apar peste tot. Ne confruntam cu o combinatie unica de risc geopolitic in crestere, protectionism global mai mare alaturi de inasprirea politicilor monetare. Protectionismul este o chestiune mult mai complexa decat pare:De cand a anuntat Trump pentru prima data tarifele vamale pentru otel si aluminiu, pe 1 martie, piata este in modul de aversiune fata de risc. Indicele de risc geopolitic (Geopolitical Risk Index - GPR) este la cel mai mare nivel lunar in martie de la razboiul din Irak din 2003, in prezent aflandu-se la 286. Investitorii au favorizat investitiile sigure, precum aurul, in detrimentul pietelor de capital propriu. Bursele fiind cele mai expuse la comertul international, asa cum este Nikkei din Japonia, au scazut mult. Explicatie: Indicele de risc geopolitic (GPR) a fost dezvoltat de Caldara si Iacoviello. Ia in calcul numarul de articole referitoare la riscul geopolitic din 11 ziare nationale si internationale pe fiecare luna ca proportie din numarul total de articole din presa. Mai multe informatii despre metodologie pot fi gasite aici: https://www2.bc.edu/matteo-iacoviello/gpr.htm Cu toate acestea, pe termen lung, riscul unui adevarat razboi comercial intre SUA si China (aceasta este problema reala, nu zgomotul despre razboiul comercial SUA-Europa!) este dificil de prognozat si evaluat. Cu toate precautiile necesare datorita faptului ca Trump este total imprevizibil, credem ca acest scenariu este foarte putin probabil in acest moment. Sunt putine indoieli legate de faptul ca Trump pare sa creada ca statele excedentare au cel mai mult de pierdut intr-un razboi comercial, dar putem presupune ca este indeajuns de pragmatic pentru a evita o confruntare frontala cu Beijingul. Fie ca-i place sau nu, are nevoie de China pentru a finanta datoria SUA si pentru a sustine procesul de dialog cu Coreea de Nord. Pana acum, masurile protectioniste au fost in mare parte neconvingatoare. Acestea au ca scop mai ales de a face pe plac afacerilor americane prin adoptarea unui ton agresiv fata de incalcarea drepturilor de proprietate intelectuala de catre China fara a lua nicio masura ce ar putea provoca mania Beijingului. La randul sau, China nu are niciun interes pentru un razboi comercial. Presedintele Xi tocmai si-a consolidat puterea si trebuie sa gestioneze restabilirea economiei locale. Este extrem de putin probabil ca el sa caute sa tulbure pietele financiare printr-un razboi impotriva dolarului american sau al obligatiunilor de tezaur in acest moment. De fapt, cele mai destepte represalii din partea Chinei ar fi deciderea unor lovituri asimetrice la nucleul afacerilor SUA precum GM sau Boeing. De exemplu, ar fi mult mai usor si la fel de eficient pentru China sa trimita inspectori de igiena in fabricile cu rol esential pentru lantul de productie american si, din orice motiv, sa inchida fabrica pentru cateva saptamani sau mai mult. In concluzie, China si Statele Unite nu au de ales si trebuie sa ajunga la un acord cu privire la chestiunile legate de comert/drepturile de proprietate intelectuala.Riscul unor erori in politici ar trebuie sa fie chestiunea cu adevarat arzatoare:Ceea ce ne ingrijoreaza cu adevarat pe termen lung este riscul unei erori de politici ce ar rezulta din normalizarea politicii monetare. Incepand din 2008, pietele au pendulat regulat intre perioade de calm si perioade de soc. In aproape doua cazuri din trei, perioadele de soc au avut loc din cauza bancilor centrale (ajustari ale orientarilor prospective, interpretarea gresita a comunicarii centrale, nesiguranta legata de inflatie…). Deocamdata, conditiile financiare globale au ramas destul de flexibile, iar procesul de normalizare al Fed a fost mai degraba unul de succes. Cu toate acestea, abilitatea bancilor centrale de a creste dobanzile mai mult este tot mai constransa datorita impactului retragerii lichiditatii asupra volatilitatii, creditarii si, in cele din urma, asupra companiilor "zombie", in timp ce cresterea pierde din elan in tarile cheie. Un soc pe piata ce poate parea trivial la inceput, poate deveni factorul de declansare al unei piete in scadere. Ceea ce e si mai uimitor este ca tot mai multi investitori se asteapta ca acest scenariu sa aiba loc din moment in moment. Semnul de intrebare este de a sti care va fi factorul declansator: va fi oare atunci cand rata fondurilor federale va depasi pragul de 2% sau 2,5%? Atunci cand referinta pentru randamentul obligatiunilor guvernamentale americane pe 10 ani va depasi 3,5%? Nimeni nu stie… Asadar, in aceste conditii, trebuie sa fim vigilenti. Sursa: Saxo Bank Articole similare Economie Subiecte relevante inflatie Q & A