• Cererea brusca de energie face ca marfurile sa inceapa 2018 intr-un ton optimist
• Un USD mai slab, atentia indreptata catre inflatie si riscurile geopolitice sunt factorii determinanti cheie pentru petrol si aur
• Corectia la aur dupa redresarea continua de 95$ ramane evaziva
• Ramanem la perspectiva optimista pentru aur la inceputul lui 2018
• Brent ajunge la 70$/baril inaintea deciziei lui Trump cu privire la sanctiunile asupra Iranului

Sectorul marfurilor - condus de energie – a continuat sa aiba parte de cerere in prima saptamana intreaga de tranzactionare din 2018. Sectorul a beneficiat de o atentie tot mai mare asupra inflatiei pe masura ce ciclul de expansiune actual se indreapta catre etapa finala, unde presiunile de pret au tendinta de a se acumula.

Ca rezultat, redresarea din luna trecuta a impins indicele cu baza larga Bloomberg Commodity (BCOM) si pe cel S&P GSCI la niveluri observate ultima data in 2015. Luand in considerare faptul ca titeiul si aurul reprezinta 46% din expunere in S&P GSCI si 27% in BCOM, orice cerere din partea investitorilor in fonduri pe indici va avea beneficii pentru aceste doua marfuri mai mult decat pentru mare parte din celelalte marfuri.

O corectie la aur dupa o redresare continua de 95$ ramane incerta si, dupa o scurta pauza, metalul galben si-a continuat ascensiunea dupa ce a acumulat cele mai multe castiguri saptamanale din aprilie anul trecut.

Cresterea metalului se datoreaza faptului ca investitorii se concentreaza pe riscurile mai mari de inflatie si pe dolarul mai slab, mai ales fata de yen. Aceste evenimente compenseaza semnificativ o crestere continua a actiunilor globale si o volatilitate crescuta pe piata de obligatiuni. Cea din urma a aparut ca reactie la reevaluarea totala a drumului politic anticipat atat pentru Banca Japoniei, cat si pentru Banca Centrala Europeana.

Titeiul Brent a ajuns la 70$/baril inainte de mult asteptata decizie a presedintelui SUA, Donald Trump, referitor la renuntarea sanctiunilor impotriva Iranului sau la renuntarea acordului si reintroducerea
sanctiunilor. Varianta din urma ar putea determina o scadere a exporturilor de petrol ale Iranului ce sustin pretul, astfel prelungind secventa multiplelor intreruperi de rezerve ce au avut loc din octombrie anul trecut incoace.

Gazele naturale au crescut cu mai mult de 11%, dar raman blocate intr-un interval pe un an in jurul a 3$/calorie. O diminuare saptamanala record de aproape 100 de miliarde de metri cubi este compensata de productia record si de o prognoza pe termen apropiat de vreme mai calda.

Bumbacul a crescut la un maxim pe sapte luni inaintea unui raport al guvernului SUA care se estima ca va reduce stocurile finale ale SUA in contextul exporturilor mari. Alte marfuri agricole au ramas sub presiune din cauza rezervelor din abundenta. In timp ce marfurile din sectorul energiei si al metalelor se tranzactioneaza in prezent peste mediile lor mobile pe 200 de zile, majoritatea marfurilor agricole, cu exceptia bumbacului si a productiei animaliere, se tranzactioneaza in scadere pe masura ce rezervele din abundenta atrag in continuare vanzari short speculative din partea fondurilor.

Aurul si-a reluat redresarea pe masura ce dolarul a atins un minim pe trei ani fata de euro si un minim pe sase saptamani fata de yenul japonez. Cresterea concilianta a dobanzii din 13 decembrie de catre Comitetul Federal pentru o piata deschisa, urmata de reforma fiscala din SUA a ajutat la inversarea tendintei aurului, slabind dolarul si crescand in acelasi timp asteptarile cu privire la inflatie.

Volatilitatea a revenit pe pietele de obligatiuni, randamentul pentru obligatiunile de trezorerie SUA pe 10 ani ajungand la 2,6%, cel mai mare din martie. Cresc ingrijorarile legate de faptul ca piata in crestere a obligatiunilor, care dureaza de peste 25 de ani, ar putea lua sfarsit. Insa, in general, randamentele reale, un factor determinant important pentru aur, raman limitate la interval, randamentele nominale in crestere ale SUA fiind compensate de estimarile tot mai mari legate de inflatie asa cum o arata randamentul pragului de rentabilitate de mai jos.

Ne mentinem perspectiva de crestere pentru aur in aceste prime faze ale 2018, metalul galben tintind o rezistenta la pragul de 1350$/uncie, urmat de 1375$/uncie, varful din 2016. Dar dupa o redresare de 95$ din 12 decembrie, o corectie mai mare de 18$ observata saptamana aceasta este probabil ceea ce are nevoie piata pentru a castiga increderea necesara pentru a impinge pretul mai sus.
Titeiul a continuat in crestere, dar, la fel ca in 2015, pragul psihologic de 70$/b pentru titeiul Brent combinat cu valoarea record pentru indicele de putere relativa (RSI) a ajutat la determinarea unor castiguri de profit. Titeiul WTI aproape ca a ajuns la 65$/b, cel mai inalt nivel din decembrie 2014.

Multiple intreruperi de aprovizionare realizate si nerealizate alaturi de inventarele slabe din SUA si la nivel global au dus la propulsarea titeiului in ultimele luni. Ce lipseste din ecuatie, insa, au fost corectiile evazive din momentul in care intreruperile fie s-au diminuat, fie nu s-au materializat. Aceasta subliniaza sentimentul actual si abilitatea traderilor optimisti de a proteja o pozitie long record de peste un miliard de barili.

O combinatie dintre cererile mai mari la rafinarii si importurile mai scazute a dus la apropierea stocurilor petrolului SUA si a produselor derivate de media pe cinci ani. Elanul puternic al ultimelor sase luni a avut ca rezultat cea mai mare acumulare de pozitii long inregistrata. In saptamana de pana in 2 ianuarie, fondurile speculative au detinut o pozitie speculativa long pentru titei si produse derivate de aproape 1,2 miliarde de barili, pozitiile long pentru WTI si Brent reprezentand mare parte a acestei expuneri.

Evenimentele legate de Iran au fost in spatele ultimei cresteri a preturilor petrolului. Tensiunile din tara de la inceputul anului au fost urmate de atentia acordata termenului de 12 ianuarie cand presedintele Trump va decide daca va certifica respectarea de catre Iran a acordului nuclear si astfel va renunta la sanctiunile ridicate dupa acordul din iulie 2015. Renuntarea la acordul dintre Iran si alte cinci natiuni ar putea declansa o reintroducere unilaterala a sanctiunilor impotriva persoanelor si organizatiilor, ceea ce ar putea impiedica abilitatea Iranului de a-si mentine - ca sa nu mai vorbim de extindere - productia.

Gradul ridicat de respectare continua a dus la o evolutie negativa a riscului pentru nivelul general al productiei Opec, mai ales datorita evenimentelor actuale si potential viitoare in randul celor cinci cei mai slabi producatori. De exemplu, Venezuela ramane la un pas de colaps. Lipsa finantarilor si a noilor

investitii au dus la o scadere abrupta a abilitatii companiei nationale a petrolului de a produce si expedia titei.

Contrar a ceea ce ne spune piata acum, ne mentinem perspectiva ca misiunea de a crea o piata echilibrata nu este inca terminata. Vedem provocari pe termen scurt si lung pentru sentimentul predominant de crestere. Dintr-o perspectiva macro, vedem ca riscul de crestere dezamageste pe masura ce bancile centrale incep inasprirea politicilor lor flexibile. Cresterea observata in ultimii cativa ani a fost determinata de

credit si, in timp ce bancile centrale incep sa creasca costul banilor, cresterea globala si cererea pentru petrol ar putea incepe sa aiba de suferit.

Sustinerea din partea stocurilor SUA in scadere ar trebui, de asemenea, sa inceapa sa se diminueze, caci atat stocurile de titei, cat si cele de benzina vor avea o tendinta de crestere in primul trimestru al anului datorita scaderii cererii din partea rafinariilor si a soferilor. Importurile mai scazute si exporturile in crestere pentru titei au ajutat, insa, la prelungirea perioadei de diminuari a stocurilor ce sustin preturile.

Dat fiind recordul pozitiei long de un miliard de barili si impactul asupra pretului petrolului de cateva sute de mii de barili pe zi in oferta sau cererea schimbate, preconizam ca riscul - mai ales in lunile care vin - inclina catre preturi mai mici, titeiul Brent avand riscul de a se intoarce la 60$/b.

Riscurile geopolitice reinnoite, cum am mentionat, sunt cel mai probabil sursa cheie de sustinere, una care ne-ar putea da peste cap estimarile de preturi mai mici pentru primul trimestru din 2018.

In concluzie, date fiind perspectivele noastre actuale asupra pietei, consideram ca potentialul mai mare de inversare este mai puternic in raportul aur/titei Brent. Dupa ce a ajuns la varful de 27,6 in iunie trecut, de atunci a scazut, iar in aceasta saptamana a atins un minim pe 30 de luni la 19,3.

Sursa: Saxo Bank

Articole similare

Subiecte relevante