Cuvântul "inflație" vine din latinescul "inflatio" care înseamnă "balonare".
Inflația este creșterea generalizată a prețurilor la bunurile și serviciile folosite de oameni în viața de zi cu zi.
Toate aceste bunuri și servicii pe care le folosim zilnic, sunt puse într-un coș, denumit coș de 
consum și sunt măsurate prețurile la tot ceea ce este în acest coș, în fiecare lună și în fiecare an.
De exemplu, dacă tot ceea ce am avut acum un an în coș costa 100 lei, iar acum costă 105 lei, înseamnă că rata inflației este de 5%. Adică am avut o creștere de 5% a prețurilor la bunuri și servicii.
Sursa: - Inflația, pe înțelesul tuturor – Vorbește Lumea, PROTV
Dar inflația poate fi de asemenea definită ca fiind rata cu care s-a depreciat moneda națională.
În exemplul de mai sus, dacă cu 100 lei poți cumpăra acum mai puține bunuri și servicii decât acum un an înseamnă că un leu valorează mai puțin decât valora anterior, deci s-a depreciat moneda cu 5% și vorbim de o putere mai mică de cumpărare a monedei naționale.
Economistul Milton Friedman spunea că: Inflaţia este acea formă de impozitare care poate fi impusă fără legiferare.
Consecințe ale creșterii prețurilor
O consecință a creșterii prețurilor este scăderea nivelului de trai al populației. Fiindcă, îți cresc costurile de trai. Iar, cu aceeași cantitate de bani, cumperi mai puține bunuri și servicii.
Sau putem spune că creșterea inflației este echivalentă cu o scădere de salariu. Dacă prețurile au crescut cu 5% într-un an și ție nu ți-a crescut salariul deloc, este ca și cum salariul tău s-a redus cu 5%, fiindcă cu banii pe care îi câștigi nu mai poți cumpăra la fel de multe lucruri acum, față de acum un an.
Cum se măsoară inflația?
La măsurarea inflației, sunt luate în considerare bunuri (alimentare, nealimentare) și servicii, fiecare cu ponderi diferite, în funcție de media obiceiurilor de 
consum ale populației.
Astfel sunt luate în calcul alimentele, benzina, cheltuielile cu locuința, îmbrăcămintea, calculatorul personal, mașina de spălat, precum și cheltuielile la frizer/coafor sau alte servicii.
Inflația se calculează ținând 
cont de un coș mediu de 
consum (un anumit număr de produse și servicii, cele mai utilizate și fiecare având o anumită pondere, mai mare sau mai mică în acel coș de consum).
Însă fiecare dintre noi consumăm diferit – unii suntem vegetarieni, alții consumăm și pește, carne; unii folosim mai mult transportul în comun, alții bicicleta sau mașina zilnic. La fiecare, coșul de 
consum este diferit și, de aceea, suntem afectați diferit, mai mult sau mai puțin, de creșterea inflației.
Putem însă să ne calculăm "inflația personală", adică variația de preț la bunurile și serviciile pe care fiecare dintre noi le folosim.
De ce se modifică inflația, ce influențează creșterea prețurilor?
Sunt 3 cauze principale ale inflației:
1. Inflație prin tipărirea de bani în exces de către guvernele lumii, sau acces facil la 
credite ieftine. Și atunci, fiind bani mulți în economie, dar aceeași cantitate de produse și servicii disponibile, acestora le crește prețul
2. Inflație prin cerere, când cererea este mai mare decât oferta de bunuri și servicii. Producătorii își permit să ridice prețurile, fiindcă oricum bunurile și serviciile lor se vând, fiind cerute de consumatori
3. Inflație prin ofertă, atunci când oferta de bunuri și servicii este restricționată sau costurile de producție pentru bunuri și servicii cresc
De exemplu, inflația de 8-10% din Romania, în 2021-2022 este provocată atât de banii injectați de guvern în toate domeniile afectate de pandemia de Coronavirus, cât și de creșterea bruscă a cererii de produse și servicii (ca urmare a relaxării restricțiilor impuse în pandemie – oamenii au putut să iasă din casă și să reînceapă să consume), precum și de reducerea ofertei, creșterea costurilor de producție și întreruperea lanțurilor de aprovizionare (din cauza pandemiei și războiului de la granița cu Ucraina). În plus, accesul la finanțare (credite ieftine) a fost și este încă foarte facil.
Cum te protejezi de inflație?
Dacă reușești să îți crești constant veniturile, cu un procent cel puțin egal cu rata inflației, atunci inflația nu ar trebui să te afecteze. Însă dacă tu câștigi un salariu fix, care nu este ajustat cu inflația, ai de pierdut. Și de aceea, trebuie să cauți alte surse pentru a-ți spori veniturile.
Sau consumând mai puține bunuri și servicii cărora le-a crescut mai mult prețul.
Consumă mai puțin și încearcă să îți reduci costurile curente, prin renegocierea tuturor contractelor (de 
credit, de utilități, telefonie etc), prin renunțarea la mașină în favoarea transportului în comun sau a bicicletei etc.
Dacă ai economii, dar și 
credite la bancă, plătește creditele în avans cu aceste economii (la care dobânzile pe care le încasezi sunt foarte mici).
În perioadele cu inflație crescută, dobânzile la 
credite cresc și implicit îți va crește și rata lunară (dacă ai un 
credit cu dobândă variabilă), iar dobânzile la economii nu cresc așa de repede. Oricum, dacă dobanda pentru economiile tale este mai mică decât inflația, pierzi bani.
Investește - Investițiile sunt cea mai bună formă de a te proteja de inflație.
Vei ieși pe plus, fie că alegi să investești în imobiliare (apartamente, teren – în general acestea țin pasul cu inflația sau chiar o depășesc), în fonduri de 
investiții sau în acțiuni pe bursă (în companiile listate la bursă care pot crește prețurile odată cu creșterea inflației), în metale prețioase, sau alegi să investești în propria companie (fiind producător, poți crește și tu mai departe prețurile).
Când rata inflației este foarte mare și crește rapid, vorbim de hiperinflație, care distruge rapid valoarea reală a monedei locale. De multe ori, aceasta se rezolvă prin reformă monetară.
Probabil mulți i-ați auzit pe părinți sau bunici, că aveau înainte de 1989 bani strânși la CEC suficienți să își cumpere o mașină, dar cu care după anii 1990 abia au reușit să își ia un televizor, așa de mult se devalorizaseră.
România, după căderea comunismului (1989), s-a confruntat cu super inflație: în perioada 1991-1994 și în 1997 a avut inflație anuală peste 100% (chiar peste 200% în 1992 și 1993).
Opusul inflației este Deflația, deci o scădere generalizată a prețurilor la bunuri și servicii.
Aceasta poate fi cauzată de exemplu de o reducere a ofertei de bani sau de o restrângere a accesului populației și firmelor la 
credite, sau de o reducere a cheltuielilor firmelor.
Dacă oamenii nu mai au suficienți bani să cumpere produsele dorite, se reduce și cererea de bunuri și servicii. Firmele își reduc producția și, de aceea, de multe ori deflația duce la creșterea numărului de șomeri.
Astfel, deflația poate avea consecințe asupra economiei la fel de grave ca și inflația, sau chiar mai grave.
Și mai avem un termen, Stagflația, care este caracterizată printr-o stagnare a economiei (creștere economică zero sau foarte înceată) și o inflație ridicată. Stagflația este o combinație între două cuvinte: stagnare și inflație.
Stagflația duce la creșterea șomajului și a prețurilor. Astfel oamenilor le este mai greu să cumpere bunurile de care au nevoie.