Valentin Lazea, economistul-șef al BNR, a explicat pe înțelesul tuturor cele patru principii ale prudenței fiscale și cum încălcarea lor repetată duce la inflație, deficit și riscuri pentru pensii, salarii și stabilitatea economică.
Declarațiile au fost făcute la cea de-a XVII-a ediție a Conferinței Anuale "România în fața deciziilor fiscale majore. Echilibru și perspective pentru viitor", organizată de Asociația Analiștilor Financiar-Bancari din România (AAFBR).
Principiile prudenței fiscale
Principiul 1 - A nu trăi cu mult peste mijloacele disponibile
Primul principiu ar fi trebuit să însemne a avea un buget echilibrat sau aproape de zero deficit în anii cu creștere economică mare și un deficit bugetar de maxim 3% din PIB în anii cu creștere economică mică sau negativă.
"Din păcate, această primă axiomă a fost încălcată prin normalizarea în discursul public de-a lungul timpului a traiului peste posibilități prin două false aserțiuni. În prima etapă s-a spus că deficitul de 3% din PIB nu este limita superioară de deficit de atins în vremuri rele, ci este un nivel normal pentru fiecare an. Deci 3% e țintă, nu worst case scenario. După care, în etapa a doua s-a venit cu o altă mantră (cum că nu ar conta nivelul deficitului bugetar cât timp acesta este similar cu nivelul investițiilor)", menționa Valentin Lazea.
Acesta atragea atenția asupra faptului că aceste două aserțiuni au fost contrare primului principiu de prudență fiscală.
Principiul 2 - A nu crește salariile mai rapid decât crește productivitatea.
Conform acestui principiu, "orice creștere a salariilor care depășește creșterea productivității se va duce fie în inflație, fie în deficit de 
cont curent sau în deprecierea cursului de schimb valutar."
În România, s-a încercat stimularea consumului prin creșteri salariale masive, dar fără acoperire în productivitate.
"În practică, prin teoria wage growth, s-a sperat că stimularea cererii interne de 
consum va crea propria sa ofertă, ceea ce bineînțeles că nu s-a întâmplat în realitate. Cererea în exces nu a creat ofertă în România, a creat ofertă în alte țări, de unde și deficitul extern", menționa Valentin Lazea.
Specialistul mai atrage atenția asupra faptului "că salariile au crescut mai rapid în sectorul serviciilor non-tradable sau non-exportabile decât în sectorul bunurilor exportabile tradables, lucru care a distorsionat și mai mult corelația dintre salarii și productivitate.
Aici trebuie să fac o mică paranteză spunând că și în sectorul bugetar s-a constatat această inversare de priorități, dar trebuie să recunoaștem că pentru profesori și pentru medici, dacă ar fi așteptat creșterea salariilor până când sectorul tradebles ar fi generat o productivitate suficient de mare, am fi putut aștepta mult și bine.
Deci, în aceste două cazuri de care am spus (profesori și medici) a fost justificată creșterea salariilor fără să aștepte ca sectorul tradable să fie mai productiv, dar nu înseamnă că la nivelul întregului sector bugetar acest lucru era normal să se întâmple.", afirma Valentin Lazea.
Principiul 3 - A nu crește pensiile mai rapid decât cresc salariile din care pensiile sunt finanțate.
"Foarte puțini din cei 4,5 milioane de pensionari din România știu faptul că pensiile în plată astăzi sunt finanțate din contribuțiile de asigurări sociale (CAS-urile) plătite de salariații cu acte tot de astăzi. Iar când actualii salariați vor deveni pensionari, pensiile lor vor fi plătite de salariații din acel moment.", menționează Valentin Lazea.
Economistul-șef e explicat că în România, sistemul public de pensii (Pilonul I) funcționează pe principiul "pay as you go" (angajaţii de acum plătesc pentru pensionarii de acum) și că nu există acumulare într-un 
cont individual.
În schimb, fondurile de pensii administrate privat sunt constituite prin contribuţiile individuale ale participanţilor, fiind administrate de către societăţi private.
"Cu alte cuvinte, omul acumulează bani pentru propria lui pensie doar prin Pilonul II și Pilonul III.", menționează speacialistul.
Ce s-a întâmplat, de fapt, în practică?
În discursul public s-a întreținut ideea că fiecare va primi la pensie "ce a contribuit".
"Acei bani au fost cheltuiți imediat pentru plata pensiilor de la momentul T0. Nu există 
cont individual, nu se strânge nimic în numele tău în Pilonul I.", avertizează economistul-șef al BNR.
Principiul 4: Nu finanța cheltuieli permanente din venituri temporare
Acest principiu ("A nu finanța cheltuieli permanente din venituri temporare (cum sunt împrumuturile"), înseamnă că statul nu se poate angaja la creșteri masive de pensii și salarii cât timp nu are asigurate surse interne de finanțare a acestora, întrucât sursele externe pot să dispară în orice moment.
Valentin Lazea atrage atenția asupra faptului că sumele plătite prin pilonul întâi au fost crescute discreționar cu mult peste fondurile provenite din contribuțiile de asigurări sociale.
"Am asistat la acea mantră. Avem bani la buget pentru creșteri masive de pensii. Cel puțin în 2008 și în 2024 am auzit această formulare, fără a spune că acei bani sunt doar pe hârtie, în condițiile în care țara avea și are deficit bugetar de 35 de ani.
"Deci, nu poți să spui "pot să vă cresc pensiile masiv" în condițiile în care acele pensii vor trebui plătite tot timpul, dar tu, ca să faci rost de bani, te împrumunți de la extern pentru că acea sursă externă poate să sece în orice moment. Și ce faci atunci cu pensiile crescute?", afirmă Lazea.
În practică, salariile bugetarilor și pensiile au ajuns să reprezinte peste 80% din veniturile fiscale, în condițiile în care acestea din urmă veniturile fiscale sunt cele mai mici din Europa, cu excepția Irlandei.
"Să nu ne iluzionăm. Dacă vorbim acum de o eventuală reducere a evaziunii fiscale cu 2% din PIB, într-un scenariu optimist, s-ar crea loc doar pentru mărirea cheltuielilor de apărare și pentru reducerea uriașului deficit bugetar. Astfel că orice creștere a salariilor mai rapidă decât productivitatea și a pensiilor, mai rapidă decât salariile este iluzorie în următorii ani", a adăugat Lazea.
Între 2008 și 2024, productivitatea muncii a crescut de 1,73 ori, salariul mediu brut de 4,8 ori, salariul mediu net de 4,05 ori și pensia medie de 4,5 ori.
În condițiile în care statul cheltuie mai mult decât produce, mărește salariile mai repede decât productivitatea, crește pensiile fără acoperire în contribuții și își finanțează promisiunile din împrumuturi temporare, rezultatul e unul previzibil: inflație, datorii tot mai mari, presiune pe buget.
